Predică la Duminica a XXX-a după Rusalii

Despre Dregătoul Bogat și păzirea poruncilor

„Vinde toate câte ai și le împarte săracilor,

și vei avea comoară în ceruri; și vino de urmează Mie.” (Luca 18, 22)

Iubiți credincioși,
Sfinții Părinți ai Bisericii Ortodoxe au rânduit ca în această perioadă a
postului Nașterii Domnului, post al bucuriei, să se facă citire în cadrul Sfintelor
Liturghii din pericopele evanghelice de la Sfântul Apostol și Luca, care au ca scop
să arate credincioșilor modul corect prin care trebuie să postim. Postul așadar nu se
referă doar la înfrânarea de la anumite mâncăruri, ci și la înfrânarea de la patimile
noastre și mai ales prin faptele bune față de cei din jurul nostru. Așa ne învață și
Sfântul Ioan Gură de Aur: ,,Postiți? Arată-mi-o prin fapte. Prin care? Veți zice.
Dacă vedeți un sărac, aveți milă de el, un dușman, împăcați-vă cu el, un prietem
înconjurat de bun nume, nu-l invidiați; o femeie frumoasă, întorceți capul.”
Și iată că astăzi, s-a dat citire pasajului scripturistic care vorbește despre
dialogul dintre Mântuitorul Hristos cu un dregător bogat prin care Mântuitorul
arată că fără o bogăție spirituală ce constă în roadele duhului aplicate în viața
noastră nu putem dobândi mântuirea sau aceea viață veeșnică pe care o căuta
dregătorul.
Aceast episod este relatat de Sfântul Apostol Luca în capitolul 18, versetele
18-27, și se poate spune că este format din două părți. Prima se referă la primele
două replici prin care Mîntuitorul este numit „Bun”. În cea de-a doua parte sunt
prezentate sfaturile prin care omul poate moșteni viața veșnică, lucrul pe care îl
căuta să îl afle și omul bogat care a intrat în dialog cu Mântuitorul.
În începutul conversației, dregătorul îl numește pe Mântuitorul ,, Bunule
Învățător”, iar Mântuitorul îi răspunde ,,Pentru ce Mă numești bun? Nimeni nu
este bun, decât Unul Dumnezeu.” Din cele două replici se desprind câteva
învățături. Prima este că noi trebuie să îi urmăm exemplul Mântuitorului Iisus
Hristos, care din smerenie nu a acceptat să i se spună ,,Bunule”. El nu făcuse nimic
ca să poată fi numit așa, deci și noi trebuie să nu acceptăm complimente pentru
lucruri nefăcute de noi înșine. O altă învățătură pe care putem să o învățăm este și
atributul lui Dumnezeu, pe care Mântuitorul îl accentuează în această convorbire ,,
Nimeni nu este bun, decât Unul Dumnezeu.”
Dacă bogatul din Evanghelia pe care am ascultat-o în duminica precedentă
își reduce toată viața sa doar la nivelul biologic, cel din evanghelia de astăzi caută
să afle cum se poate moșteni viața veșnică. Atfel tânărul care a interacționat cu
Mântuitorul se arată a fi un om bogat, evlavios, credincios, care afrimă el că a păzit
toate poruncile enumerate de Mântuitorul încă din pruncie ,, toate acestea le-
am păzit din tinerețile mele”. Acesta însă, dintre toate virtuțile pe care ar fi trebuit
să le împlinească o uită poate pe cea mai importantă și anume uită să facă
milostenie. Când Mântuitorul îi spune că îi lipsește milostenia, și mai mult aude că
trebuie să își vândă toată averea, el se întristează. El nu face diferența dintre o
bogăție materială, dar trecătoare și o bogăție duhovnicească, care este veșnică și că
prin ea se poate ajunge la mântuire.
El a împlinit multe virtuți pe pământ. Era cinstit, bun, curat, nu făcea rău
nimănui, dar singurul lucru pe pare îl omitea să îl facă era milostenia. El era un om
zgârcit. Vedem acest episod de multe ori și în viața noastră. Trecem pe lângă cei
sărmani și neajutorați și nu le oferim nimic, nici măcar nu le arătăm că ne pasă de
ei. Ei bine, fără fapte de milostenie nu suntem nimic pe pâmînt și nici în cer. Din
referatul biblic știm că omul a fost creat după chipul lui Dumnezeu, iar asemănarea
cu El trebuie noi să o câștigăm în viața aceasta trecătoare. Și acest lucru se face
prin credință, nădejde și fapte bune. Faptele bune sunt reprezentate și de faptele de
milosteni, care nu ar trebui să lipsescă din viața noastră cotidiană. Prin aceste fapte
ne asemănăm cu Bunul Dumnezeu. Și El este milostiv cu noi, ne iartă toate
păcatele și fărădelegile pe care le săvârșim la tot pasul prin Taina Sfintei
Spovedanii.
Dacă aici pe pământ avem grijă doar să strângem bogății materiale: bani,
case, mașini și uităm să ne strângem comori sufletești, am trăit degeaba în această
lume, pentru că la Dreapta Judecată nu avem cu ce să ne înfățișăm înaintea lui
Dumnezeu. Să știți că nu este un păcat să fii bogat, este păcat să fii bogat dar să nu
împarți bogăția ta cu ceilalți din jurul tău. Un bun exemplu este Sfântul Constantin
Brâncoveanu, care a fost foarte bogat, dar care a știut și a avut grijă ca toată viața
sa să facă fapte de milostenie cu cei din jurul lui.
 Mântuitorul vorbește în acest dialog despre greutatea cu care un om bogat
se poate mântui. Dacă vom lua unui om foarte bogat care trăiește doar și numai
pentru el îi vom lua totul. Deci iată că pentru unii tot centru vieții lor este bogăția,
averea. Asemenea este și bogatul din Evanghelia de astăzi care se întristează când
aude că trebuie să dea averea altora. Mântuitorul le spune celor prezenți că ,,Mai
lesne este a trece cămila prin urechile acului decât să intre bogatul în Împărăția
lui Dumnezeu”. Pentru a înțelege această sintagmă este bine să cunoaștem că în
Ierusalim exista o poartă numită ,,Urechile Acului” foarte strâmtă prin care
cămilele puteau trece doar genunchi, arâtând astfel starea de smerenie a omului
prin care intră în Împărăția Cerurilor. Deci prin aceasta se arată greutatea cu care
bogații vor putea moștenii viața cea de veci. Cu toate aceste, în continuarea
dialogului, Mântuitorul nu exclude posibilitatea ca acești bogați să se mântuiască
pentru că chiar El spune: ,,Cele ce sunt cu neputință la oameni sunt cu putință la
Dumnezeu” .
Dreptmăritori creștini,
Evanghelia de astăzi nu este altceva decât un semnal de alarmă pe care noi
trebuie să îl percepem și să îl aplicăm. Nu întâmplător această Evanghelie s-a
așezat la începutul postului. Ea ne pune în lumină faptul că mai ales acum în
perioada postului trebuie să intensificăm faptele noastre de milostenie. Să îi
ajutăm pe cei aflați în suferință. Să mergem și să umplem mesele de Crăciun și
celor care nu au ce să pună pe masă și mai mult de atât să oferim iubirea celor din
jurul nostru, să uităm să săvârșim păcatele și să repetăm să facem fapte bune, de
milostenie, care sunt bine primite de Dumnezeu.
Să cugetăm și noi la toate cele spuse, să le pune în aplicare, să nu uităm de
ele, să ne pregătim să îl primim pe pruncușorul Iisus Hristos în ieslea
necuvântătoarelor noastre suflete, să Îl încălzim cu iubirea noastră față de
aproapele nostru, să Îi aducem ca daruri faptele noastre de milostenie și să nu
uităm că doar cu milostenia ajungem să dobândim viața veșnică, așa cum spune și
Sfântul Ioan Gură de Aur ,, milostenia, împărăteasa virtuților, este accea care
duce iute pe om în bolțile cerului.”
Amin!