Predică la duminica după Înălțarea Sfintei Cruci

20.09.2020

,, Oricine vine după Mine să se lepede de sine ,

să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie.”(Marcu , 8:34)

Iubiți credincioși ,
Biserica Ortodoxă , prin Sfinții Părinți a rânduit ca anumite praznice
împărătești să se întindă pe o perioadă de timp mai lungă , iar sărbătoarea propriu-
zisă să fie încadrată între două duminici consecutive . Așa este și praznicul Înălțării
Sfintei Cruci , iar de aceea astăzi se prăznuiește Duminica după Înălțarea Sfintei
Cruci .
Sfinții Părinți au lăsat ca în această duminică să fie citită pericopa
evanghelică de la Marcu , capitolul 8 , versetele 34-38 , și din capitolul 9 , versetul
1 , care aduce în prim plan sensurile duhovniceți ale Sfineti Cruci . Dacă pe data
de 14 septembrie se amintește despre istoricul Sfineti Cruci , astăzi se pune accent
pe crucea duhovnicească , de înțelesul spiritual al Sfintei Cruci .
Evanghelia de astăzi este o cale de urmat pentru a ajunge la mântuire . Ea
pune în evidentă cei 3 pași pe care creștinul trebuie să îi urmeze pentru a putea
gusta din dulcețile Raiului . Acești pași sunt următorii : lepădarea de sine , luarea
crucii și urmarea lui Hristos .
Primul pas , lepădarea de sine reprezintă eliberarea de modul egoist în care
omul , de-alungul timpului s-a învățat să trăiască . Prin această lepădare , noi
oprim ca eul să se confirme , iar egoismul să se cultive în sufletele noastre .
Această lepădare aduce cu ea pe Hristos în centru vieții noastre . Fără Hristos , în
lume suntem egal cu zero , suntem o nulitate . De aceea este important să nu Îl
lăsăm uitării pe Dumnezeu , ci din contră să îl pune la loc de cinste în cămările
sufletelor noastre .
Al doilea pas este luarea crucii . Acest aspect a devenit tot mai des întălnit în
viețile noastre . Omul a perceput crucea aceasta spirituală ca pe o grutate , ca pe o
neîmplinire , care apasă sufletul tot mai tare . De aceea în popor a apărut zicala
,, fiecare om își duce crucea ” .
Să dăm și noi câteva din sensurile acestei cruci pe care fiecare dintre noi îl
percepem într-un alt mod .
Crucea pe care mulți o duc se referă de obicei , la o boală grea , incurabilă
care nu dă pace nici trupului și nici sufletului . Totodată o cruce mai este și când
copilul nostru are un handicap , sau când peste cineva vine un necaz care întunecă
mintea omului de supărare . De asemenea o cruce grea este și atunci când părinții
își conduc pe ultimul drum pe copiilor lor tineri . Crucea aceasta nevăzută este deci
o apăsare care nu lasă ca sufletul să se liniștească .
Toate aceste suferințe au și o parte bună . De obicei în aceste cazuri , când
suferința ne cuprinde și nu putem face față cu nimic , alergăm degrab la Dumnezeu
. Mulți oamenii au luat-o pe cale bisericii , devenind creștini practicanți . Este
adevărat că alte personae au căzut în deznădejde , în lepădare de Hristos , mergând
pe ideea că din cauza Lui Dumnezeu au avut de suferit . Nu este deloc adevărat .
În privința aceasta , Sfântul Paisie Aghioritul spune : ,, Înainte de a-ți trimite
crucea pe care o duci , Dumnezeu a măsurat curajul tău .”
Un exemplu îl avem și în Vechiul Testament , pe Dreptul Iov , care a avut de dus o
cruce foarte grea pe pământ . Acest om a pierdut tot ce avea , a fost răpuns de
boli , însă niciodată nu a căzut în deznădejde . A trecut cu demninate peste toate ,
neaducând niciun cuvânt de hula împotriva lui Dumnezeu . Și-a păstrat credința în
Dumnezeu , prin răbdarea pe care a avut- o în tot cursul patimilor sale , ca la final
să primească „o împărăție ” aici pe Pâmînt , iar în cer un loc în ceata drepților .
Sfinții sunt de asemenea exemple de oamenii care și-au dus crucea
fără a nu-L repecta pe Dumnezeu , fără a-L învinovății pe El pentru ce au pătimit ei
, iar ei să luăm amimnte că au avut de trecut prin torture groaznice , prin care nu
treceau fără credință neclintită în Dumnezeu .
Un alt sens pe care îl are crucea este lupta cu păcatele grele care apasă
sufletul . Un păcat care devine o patimă prin repetarea lui necondiționată este o
cruce , iar cine poate să o învingă va avea parte în Împărăția Cerurilor .
Prin această condiție de a ne lua Crucea , Mântuitorul face referire și la
faptul că noi trebuie să ne răstignim , la nivel simbolic , cu el . Să ne răstignim
păcatele și să viețuim întru Hristos , care ar trebui să fie centrul vieții noastre . Prin
răstignirea aceasta ne asemănăm cu tâlharul care a strigat ,, Pomenește-mă
Doamne când vei veni înmtru Împărăția ta ! ”
 Urmarea lui Hristos care este a treia condiție pe care Mântuitorul o
prezintă , este nu altceva decât unirea cu Hristos . În primul rând aceasta se face
doar dacă în mod regulat mergem să ne spovedim , iar mai apoi cu binecuvântare
să ne Împărtășim cu Trupul și Sângele Mântuitorului . De asemenea , este necesar
să adăugăm la acestea și faptele bune , ca împreună să însumneze o cunună în cer .
Sfântul Isaac Sirul spune dă o definiție a urmării lui Hristos cu privire la crucea pe
fiecare o avem de dus pe acest pământ : ,, Calea lui Hristos este crucea de
fiecare zi . Nimeni nu s-a suit vreodată la cer prin comoditate .”
Toate acestea se pot face doar dacă omul dorește cu adevărat aceasta .
Mântuitorul nu obligă pe nimeni să Îl urmeze , lasă la propria noastră alegere .
Prin aceasta Hristos respectă libertatea cu care a fost înzestrat omul când a fost
creat de Dumnezeu . Totuși este de specificat că este bine să alegem calea ce
dreaptă , adică să urmăm Îl pe Hristos în toate zilele vieții noastre .
Același text evanghelic a fost așezat spre a se citi și în duminica a treia a
Sfântului și Marelui Post , care poartă denumirea și de Duminica Sfintei Cruci
pentru a fi o întărire pentru cei care se ostenesc și țin tot postul . De asemenea se
mai citește și pentru a arăta că Crucea este nedespărțită de Învierea Domnului .
Tocmai de aceea în Noaptea Sfintelor Paști , preotul zice salutul pascal cu
lumânarea însoțită de Cruce . Tot de aceea există și imnul ,, Crucii Tale ne
închinăm Stăpâne și Sfântă Învierea Ta o lăudăm și o mărim !”
Prin urmare să cugetăm și noi la cele ce am spus , să ne ducem cu demnitate
și răbdare crucea , să puteam ajunge ca Hristos să fie centrul vieții noastre
spirituale , iar la Înfricoșătoarea Judecată să putem da răspuns bun la cee ace am
făcut pe pâmănt spre slava lui Dumnezeu , Amin !