R

Revolutia franceza
evoluia francez (1789-1799) a fost un eveniment major al epocii moderne, care a
dus la rsturnarea Vechiului Regim i la instaurarea unei noi ordini politice i sociale
n Frana.

Frana a experimentat toate sistemele de guvernare trecnd succesiv de la monarhia

absolut, bazat pe principiul de drept divin, la monarhia constituional, dup model britanic,
n care domin principiul regele domnete, dar nu guverneaz, apoi la republic. Aceasta
avea la baz, n teorie, libertatea i egalitatea tuturor cetenilor.

Originile Revoluiei
Vechiul Regim (lAncien Rgime) este o expresie folosit pentru a desemna sistemul
francez de guvernare, legile i instituiile care au precedat revoluia de la 1789. Acesta se
sprijinea pe cele trei ordine (stri): starea I clerul; starea a II-a nobilimea; starea III-a
burghezia, rnimea i pturile oreneti srace. Primele dou stri erau privilegiate, n timp
ce starea III-a reprezenta 98% din populaia francez.
Monarhia francez era o monarhie absolut, nu una despotic, adic nu aciona n
manier arbitrar i ilegal. Regele era mpiedicat de legile i cutumele regatului su i existau
multe organisme independente, cum era Adunarea Clerului, care aveau drepturi i privilegii n
care regele nu putea interveni, ntruct erau garantate de lege. Regele emitea legi dup
consultarea consilierilor si, dei nu era obligat s le accepte opinia. Parlamentele provinciale
i strile locale limitau, de asemenea, puterea regal.
Regele era reprezentat n teritoriu de intendeni de poliie, justiie i finane n cele 34
de circumscripii ale Franei. Ei supervizau perceperea impozitelor, legea i ordinea i
rspundeau de lucrrile publice, comunicaii, comer i industrie.
Monarhia francez nu primea niciodat destui bani din impozite pentru a-i acoperi
cheltuielile, aa nct, pe timp de rzboi, cnd cheltuielile statului creteau foarte mult,
recurgea la mprumuturi cu dobnzi uriae. n consecin, plata dobnzilor la datorii a devenit
n secolul al XVIII-lea o component tot mai mare din bugetul statului.
www.wikipedia.org

O premis important a revoluiei a fost structura social a Franei dinainte de

revoluie care a strnit mari nemulumiri.
Societatea francez pstra mprirea de tip medieval n stri:

 starea Ia: clerul

starea a II-a: nobilii
starea a III-a: oamenii de rnd
Primele dou stri erau privilegiate, adic nu plteau taxe, iar membrii lor aveau
dreptul exclusiv de a ocupa anumite funcii n stat.
Aceasta i nemulumea pe membrii strii a treia care considerau c statul se ntreine prin
taxele pltite de ei, dar nu le ofer un tratament just.
Nemulumirea strii a treia era amplificat de rspndirea ideilor iluministe.
Dac n trecut n Evul Mediu privilegiile preau justificate deoarece clerul ncerca s
asigure mntuirea tuturor, iar nobilii formau baza armatei care apra pe toat lumea de
invaziile strine, n secolul al XVIII-lea muli erau de prere c privilegiile nu se mai justific.
Apariia noilor idei religioase fcuse ca muli intelectuali s conteste biserica oficial,
iar n armat nobilimea nu mai juca dect un rol secundar. Muli nobili aveau venituri mari i
duceau o via de lux i trndvie, iar statul era finanat din taxele pltite de membrii strii a
treia.
www.google.ro http://istoriacontemporana.info

Evenimentul care are urmari profunde pe toate planurile dezvoltarii societatii in istoria
modernaa Europei si a lumii a fost Revolutia franceza. Izbucnita in 1789, Revolutia din Franta
a avutdrept cauza fundamentala anacronismul structurilor politice, sociale si economice ale
tarii. Acestlucru a determinat declansarea, dupa 1770, a unei crize de sistem care a alimentat
nemultumirilemaselor pana la un asemenea grad incat nici o tentativa reformista schitata de
sus nu le va maimultumi. Astfel, monarhia, aristocratia si clerul superior, factorii politici
dominanti, vor scapasituatia de sub control. La fel ca in Tarile de Jos, si in Anglia sistemul
politic absolutist era celcare a provocat nemultumirea generala. d7u15uxAnacronica si
intolerabila era impartirea populatiei in stari sociale. Franta se impartea in privilegiati (cei cu
drepturi speciale -; clerul sinobilimea) si neprivilegiati (burghezia si taranimea).
Aceasta, intr-o memorabila sedinta desfasurata in noaptea de 4-5 august 1789, avotat
si a proclamat ca in Franta oranduirea feudala e desfiintata pentru totdeauna, ceea ce
ainsemnat abrogarea tuturor privilegiilor, egalitatea cetatenilor in fata legii, desfiintarea
prestatiilor, a dijmei, secularizarea pamanturilor bisericii si alte manastiri.Urmatorul pas a
fostadoptarea la 26 august 1789 a Declaratiei Drepturilor Omului si ale Cetateanului, o
expunerede principii ale viitoarei Constitutii, declaratie ce va deveni totodata document de
referinta pentru toate miscarile democratice din lume din secolul XIX, pastrandu-si pana azi
valabilitatea.Ea enunta in definitii lapidare drepturile inalienabile si inprescriptibile ale
omului: libertatea, proprietatea, rezistenta in fata asupririi, suveranitatea poporului, egalitatea

cetatenilor, atributelefundamentale ale guvernarii si campul de actiune al legilor.Toate aceste

principii au fost adunatein Constitutia din 1791 a carei adoptare parea sa incheie revolutia
intrucat era realizat obiectivulei principal inscris in programul Adunarii Nationale. Lucrurile
au evoluat insa altfel. Ceea ce s-aincheiat in 1791 a insemnat doar prima etapa a evolutiei
deoarece nu se reusise, in fapt,rezolvarea problemelor economice si sociale care continuau sa
nemultumeasca majoritatealocuitorilor.In anii 1791-1792 problema cea mai acuta care statea
in fata Adunarii legislative,aleasa conform Constitutiei, era cea economica. Bunurile de
consum s-au redus si s-au scumpit, acrescut specula, moneda s-a depreciat -; primul efect al
incetarii controlului statului si alliberalizarii economiei. Au avut loc revolte locale si apare
pericolul indepartarii populatiei derevolutie.Conducatorii sunt convinsi ca situatia se
datoreaza si izolarii Frantei datorita ostilitatiitarilor vecine si a uneltirilor acestora.
www.yahoo.com