Analiza Materialista

Prin prezenta analiza materialista am urmarit impactul pe care l a avut regimul comunist, cat si
diferentele ce se evidentiaza intre un mod de viata sarac\modest si unul mai mult decat decent, cu
accent pe factorul material ce a determinat faptele sociale prezentate. Prin urmare, am incercat sa
identific transformarile care au survenit de a lungul vietii subiectului intervievat, cat si cum a fost
influentat modul sau de viata.

Cercetarea prezentata a fost realizata prin intermediul unui interviu nestructurat, avand drept
subiect pe bunicul meu, care a trait intreaga perioada a dictaturii comuniste. In toti acesti ani,
bunicul meu s a identificat atat cu experientele unui trai simplu, modest, uneori insuficient material
vorbind, dar si cu cea a competitiei dintr un oras mai mare, mai dezvoltat, mai putin traditional.
Ideea acestui interviu a fost mai mult o amintire de cand eram mica si bunicul imi povestea despre
copilaria lui, asa ca, prin motivul acestei prezentari, am incercat sa aflu mai multe despre tinerea lui.
Discutia a inceput cand i-am spus, initial, sa mi povesteasca putin despre copilaria lui. Nascut in
Turda, mezinul familiei cu 2 surori mai mari, locuiau in aceeasi curte cu bunicii lor. “Era saracie, noi
eram 3 guri de hranit, mama si cu tata nu aveau vreo functie speciala in oras, numa mosu meu, care
era macelar, ne mai bucura cu cate o bucata de carne luata pe sub mana sau primita. Era cel mai bun
macelar din oras la vremea aia, pastram carnea la uscat sau afumat pt iarna”. Singurele activitati
“sociale” pe care si le permitea cat era tanar era iesitu pe strada cu baietii, vecinii, atat vara la fotbal,
cat si iarna, caci se pricepeau sa se distreze si fara factori externi, neavand televizor sau alte
posibilitati materiale, “vara alergam in picioarele goale pe strada, perechea de pantofi o pastram
pentru scoala” sau, povestea pe care am tinut o minte de cand eram mica, si pe care l am rugat sa mi
o confirme acum, “cand ieseam pe strada, buna imi punea pita cu gem, dar Misu, (era un baiat mai
instarit de pe strada) iesea mereu cu sandwich cu cascaval si salam. Cand ni se facea foamea, venea
la mine, ma tragea deoparte si imi zicea sa facem schimb, eu abia asteptam, noi abia ne permiteam
si pita cu gem, dar eu o faceam pe mofturosul, sa nu creada ca sunt pofticios, dar oricum pana la
urma faceam schimb”. Iarna nu pierdea niciodata colindul, desi la biserica nu se prea ducea “era
treaba femeilor”, a fost un copil tare simpatic, (s a oglindit in personalitatea lui faptul ca a fost cel
mai mic copil al familiei, cu 2 surori mai mari), mai tarziu s a maturizat frumos, si mereu primea cate
ceva in plus, mai ales de la vecini mai instariti, pe care ii colindau special , cat si de la necunoscuti, in
special multe zambete rusinoase\timide de la fetele singure. Parte a sistemului social regasim
activitatea ocupationala dintre tineri: participarea la intalnirile zilnice de pe strada, indivizii mai
instariti se ocupau cu primirea colindatorilor, cu recompensarea acestora, avand resurse greu
procurabile\rar inatlnite. Sistemul ideologic nefiind atat de strict, obligatiile bisericesti ramaneau pe
umerii femeilor din casa.

Parintii lui lucrau pamantul, de dimineata pana seara,iar copiii au invatat sa se ingrijeasca singuri\isi
poarte singuri de grija, cand s au facut mai mari, s au dus si surorile lui la munca impreuna cu ei, insa
bunicul meu s-a apucat de scoala profesionala caci i a placut foarte mult meseria, liceul nu l a
terminat atunci, iar la 20 de ani s a inrolat obligatoriu in armata. Cand s a intors s a reangajat la CUG
(Combinatul de Utilaj Greu de la Cluj), si si a intemeiat o familie, dar peste cativa ani a plecat la
Bucuresti sa dea un examen de specializare. “Eram 100 si ceva pe 3 locuri. Din prima proba am
ramas 67, din a doua doar 10, iar in final, eu si cu inca 2 baieti de la cluj am luat locurile alea. Mi a
placut mult meseria, pe vremea aia se vorbea de categorii, de la 1 la 6, eu am ajuns la categoria 7,
categoria special. Am stat la Bucuresti 2 ani, intre 78-80\80 si 82\, dar profesorii erau ingaduitori,
mai ales ca eram multi cu familii si copii mici, si pierdeam 2 zile pe drum. Cand m am intors la cluj,
CUG trebuia sa mi asigure apartament in Cluj, dar nu a fost asa, 2 ani am facut naveta. La 4 jumatate
dimineata venea masina sa ne ia, eu aveam deja masina mea, o parcam in centru (in Turda),
mergeam la autogara, si ma intorceam cu masina de 2 si jumatate, unoeri si 3.” Ulterior intoarcerii
de la Bucuresti, a terminat si liceu la seral. Sistemul tehnologic era, surprinzator, destul de inaintat,
chiar daca existau putine resurse materiale, posibilitatea de a iti forma un trai de viata decent exista,
prin multa munca, desigur. S a adaptat destul de usor in toate circumstantele, in primul rand
datorita faptului ca ii place ace facea si isi dorea sa fie bun in meseria lui, dar si experienta de viata l
a invatat ca trenuie sa fie maleabil, daca face ceva, sa faca bine, pentru ca munca ii este
recompensata. Totodata, a stiut sa se axeze in a face studiile intr un oras mai mare la Bucuresti,
eventual dorea sa se stabileasca in Cluj, deoarece in Turda nu avea posibilitatea unei evolutii atat de
substantiale.

A spus ca era un muncitor foarte apreciat la Cluj, asa ca, dupa acei 2 ani, a cerut transferul la Turda,
in cadrul Fabricii de Sticla. Munca in sine nu i s a parut diferita, mai grea sau mai usoara, caci sectia
de Cercetare la care s a transferat tinea tot de Combinatul de Utilaj Greu, deci din punct de vedere al
modului de productie si al tiparului muncii, nu este o schimbare relevanta, caci ii erau satisfacute
toate necesitatile materiale, profesionale, insa din punct de vedere personal, si familial, era acasa,
aproape de familie, nu mai facea naveta si nu mai era atat de obositor, in plus lucra in aceeasi cladire
cu bunica mea, rar in ture diferite, de obicei de dimineata “plecam amandoi de la servici si ne
duceam sa o luam pe mama ta de la scoala, daca era frumos afara ne duceam sa ne plimbam”. LEgat
de economia politica, in acest domeniu de munca predomina prezenta barbatului. La fabrica de sticla
incepusera sa isi faca cunostiinte, bunica era, de asemenea, foarte apreciata pentru pictura pe sticla,
iar prin relatiile pe care si le au legata colo, ultimii ani de comunism nu mai erau atat de grei. Prin
acele cunostiinte primeau tot felul de “bunatati” sau alte tipuri de produse (cosmetice), care nu se
gaseau pentru toata lumea la magazin, sau deseori in weekend treceau in Ungaria pentru a si mai lua
haine sau produse alimentare, unde isi facusera si acolo prieteni si primeau recomandari. (asta daca
nu se inchidea granita si dormeau in masina). I au putut asigura mamei studii superioare, chiar daca
a mentionat faptul ca mama avea bursa la facultate i a ajutat mult financiar, ar fi facut posibila
oricum dorinta mamei. A lucrat la Fabrica de Sticla pana in 2000-2001, cand s au mutat la Braila (ptc
tata e din Braila), unde s a angajat la Directia de Asisitenta Sociala si Protectia Copilului, tot ca
electrician, pana in 2013, cand a putut sa iasa mai repede la pensie.

Concluzionand, in ultima parte a interviului am ales sa evidentiez ideea de survivals, care reiese din
faptul ca, intr o anumita masura, pe vremea comunismului, era o “transparenta” fortata, si nu le
facea placere sa vina cineva strain in casa lor pentru a ajuta la o reparatie, de exemplu, asa ca pana ii
permite varsta, face totul saproape singur, ajutat de tata sau de altcineva apropiat “Noi am pus si
parchet, am reparat si prize, lucram in solar sau facem garduri. Mai ales ca l am avut pe mosu meu,
care m a invatat meserie in macelarie, si cand taiem la tara un porc, tot eu il si transez” sau a mai
evidentiat si fenomenul de consumarism, aparut dupa Revolutie “ Noi cand primeam banane, le
puneam sus pe dulap, sa se coaca, acum gasesti banane la orice magazin si uneori stau sa le aleg, pe
alea care mi plac. Tot asa, zaharul, ouale, nu se gaseau mereu la magazin, dar cand primeam, facea
buna ta cele mai bune prajituri. Acum, daca mi pofta, iti spun tie sa faci. Atunci nu existau efectiv
produsele, acum parca nu mai exista timp:”