Viața cotidiană în România comunistă

1. Care credeți că este cea mai mare deosebire între epoca comunismului sau ֦epoca
de aurˮ și cea contemporană
Nu pot fi de acord cu cei care spun acum “Era mai bine domle pe vremea lui Ceaușescu” ,
”Îţi dădea casă, aveai loc de muncă asigurat, pensia îţi ajungea să trăieşti”. Acum, dacă stau
bine și mă gândesc, după ce au trecut deja peste 30 de ani de la încheierea acelei perioade,
cred că o primă deosebire între cele două perioade o constituie dreptul oamenilor de a-şi
exprima liber opiniile, convingerile și dreptul la libera circulație.
În perioada comunistă, frica, intimidarea, teama, suspiciunea că cel de lângă tine ar putea
fi informator, erau trăiri care duceau la modificarea comportamentului uman, făcând
imposibilă gândirea independentă și acțiunea.
Încă de mici, copiii deveneau “șoimii patriei”, apoi pionieri, “uteciști”, participând la
diversele manifestări dedicate Partidului Comunist și conducătorului acestuia.
Noi românii am trăit vremuri foarte grele în perioada comunistă, cei mai mulți fiind
nevoiţi să înfruntă frigul din apartamente în timpul iernii, lipsa apei calde, să stăm la cozi
interminabile pentru o bucată de carne sau o sticlă de ulei ori să drămuim raţia de pâine pe
care o puteam cumpăra. Portocalele și bananele de Crăciun erau un lux pentru majoritatea
românilor şi de multe ori se vindeau “pe sub mână”, ca şi jucăriile chinezeşti, pentru care
părinţii noștri plăteau uneori şi un sfert din salariu ca să-şi poată face copiii fericiți. Însă cea
mai îngrozitoare faţă a comunismului era teroarea indusă de Securitate.
Organul de poliţie politică avea mii de informatori în fiecare județ și își întindea
tentaculele de represiune în toată societatea românească, ajungând să controleze în întregime
viața românilor. Microfoanele erau montate în mobila de bucătărie, scrisorile erau citite dacă
păreai un răzvrătit împotriva sistemului şi neîncrederea ajunsese la nivelul în care nimeni nu
avea încredere în nimeni, ca nu cumva gândurile sale să ajungă la urechea vigilentă a
Securității.
Realitatea nu trebuia nici cunoscută și nici descrisă corect.
În schimb, azi oricine poate comenta și relata cu lux de amănunte orice moment al vieții
noastre cotidiene din toate punctele de vedere. În zilele noastre nevoile oamenilor nu mai se
limitează la cele bazale. Azi mulți simt nevoia să evolueze, să-şi exprime convingerile, să nu
le fie drepturile încălcate.
Drepturi cetățenești pe care astăzi le luăm de-a gata și ni se par absolut firești nu existau în
comunism. Regimul trecut a însemnat pentru români mai puține drepturi, mai multe obligații
și mai multe limitări. Individul a contat mai puțin, cât timp statul punea pe primul plan
partidul, forța călăuzitoare.

2. Ce restricții erau impuse populației?

Comuniștii și-au propus să construiască o societate fără clase sociale, considerând că
averea țării este un bun al întregului popor. Până în 1964, situația a fost dificilă pentru români,
dar, din acel an, lucrurile s-au schimbat – inițial, în bine. Dacă până atunci autoturismele nu
puteau fi deținute decât de instituții, din 1964 mașinile puteau fi și proprietate personală. Așa
a apărut Dacia, o replică a mărcii franceze Renault. În prezent, există numeroase modele de
mașini Dacia, însă nu se aseamănă cu cele pe care le vedeai pe șosele în perioada comunistă.
Benzina era însă raționalizată. Un șofer avea dreptul la doar 20 de litri de combustibil pe lună.
În plus, au existat restricții și în privința circulației pe drumurile publice. Mașinile cu număr
par aveau dreptul să circule într-o duminică, iar cele cu număr impar, în duminica următoare.
Și tinerii au avut de suferit în perioada comunistă. Spre exemplu, ei nu aveau voie să
poarte plete. Profesorii îi trimiteau să se tundă dacă aveau părul prea lung, iar milițienii îi
tundeau pe stradă pe cei pe care îi prindeau nerespectând această regulă. Deoarece Nicolae
Ceaușescu împrumutase foarte mulți bani, au fost introduse măsuri de austeritate. Alimentele
erau de negăsit în magazine, cele de bază fiind vândute numai pe cartelă. Erau cozi foarte
mari la alimentarele de cartier. Din cauza raționalizării, românii aveau dreptul la jumătate de
franzelă pe zi, iar pe lună puteau cumpăra un kilogram de carne, cinci ouă și un litru de ulei.
Apa caldă curgea doar două ore, de două ori pe săptămână, iar curentul electric se întrerupea
seara. Căldura pe timpul iernii era și ea raționalizată pentru câteva ore ziua și câteva ore
noaptea.
Vreme de un deceniu, sub Ceaușescu, românii au cumpărat pâinea, zahărul și uleiul
numai pe cartelă și doar de la alimentarele de cartier. Raționalizarea alimentelor a fost un
proces introdus treptat, începând din anii '80.
Pentru a justifica reducerea porțiilor, președintele Nicolae Ceaușescu a inventat un
program științific creat la cererea dictatorului de specialiștii din Comitetul Central. Este vorba
despre ”Programul de alimentație științifică a populației”, document apărut în 1982 care
stabilea necesarul de calorii, rațiile de mâncare și inclusiv standardele de greutate ale
românilor.
Uleiul și zahărul se dădeau o dată pe lună, rația fiind de un kilogram.
Limitarea consumului de alimente a fost controlată de vechiul regim prin introducerea
cartelelor, documente fără de care nimeni nu avea acces la pâine, zahăr sau ulei.  Fiecare
familie era arondată unui magazin din cartierul unde avea domiciliul.  Capul familiei se
prezenta la gestionarul magazinului cu cartea de imobil pentru a dovedi domiciliul și cu
buletinul pentru a dovedi identitatea și toate datele erau trecute pe cartelă. Cartelele pentru
pâine aveau culori diferite, de la oraș la oraș, iar fiecare român  avea dreptul doar la o
jumătate de pâine pe zi.
Proviziile de alimente erau considerate speculă  și se pedepseau aspru sub vechiul regim.
Ceaușescu inventase legi care pedepseau datul pe sub tejghea al alimentelor sau strângerea de
provizii.

3. Cu toată evoluția tehnologiei din zilele noastre, vă încearcă un sentiment de

nostalgie al acelor vremuri?
Vremurile s-au schimbat mult. În prezent, voi tinerii aveți acces la internet, la cablu TV și
la informații, folosind gadget-uri de ultimă generație, însă în perioada comunistă restricțiile
erau la ordinea zilei. Televizorul alb-negru, deasupra căruia stătea bibeloul din sticlă în formă
de pește, este una dintre imaginile emblematice ale perioade comuniste. În acele vremuri ,
oamenii se puteau uita la televizor doar două ore, seara de la orele 20:00 la 22:00, iar
emisiunile erau, de regulă, dedicate lui Nicolae Ceaușescu.
Frigiderul Fram, sticlele de sifon, sacoșa de rafie și cutia cu cicoare sunt, totodată, obiecte
care îmi amintesc de perioada comunistă.
Mulți dintre tinerii născuți în democrație nu știu ce înseamnă să stai la coadă pentru mâncare,
să umbli cu cheia la gât sau să te plimbi cu mașina doar în anumite zile. Locuind în case fără
bibelouri și carpete pe pereți și bucurându-se de mai multă libertate de mișcare și exprimare,
viața noilor generații este diferită de cea a părinților și bunicilor lor, care au trăit în comunism.

Multe dintre obiectele emblematice pentru perioada comunismului sunt considerate în prezent
kitsch-uri, iar restricțiile sunt de neimaginat în prezent, însă ele reprezintă o parte importantă a
istoriei recente.
Mă apucă nostalgia doar pentru perioada copilăriei petrecută alături de părinți. Aș fi vrut să
prindă puțin din ce trăim noi azi și părinții mei.

Părerea mea este că regimul comunist nu a fost deloc util țării, făcând oamenii să fie
mai închiși și să nu aibă drepturi egale, oamenii nu aveau oportunitatea sa mănânce ce vor ei,
sau să își spună o părere negativa despre conducătorul țării deoarece aveau de suferit. Cred ca
după ce a dispărut comunismul țara si oamenii au evoluat mult in bine.
Elev: Crăciun Ștefan-Ionuț
Prof.:Ștefan Cristina
Clasa a VIII -a