Urmările Holocaustului

Uciderea în masă a civililor europeni între anii 1930 şi 1945 este punctul de referinţă al
discuţiilor confuze de astăzi despre memorie şi piatra de temelie a eticii împărtăşite de europeni.
Birocraţiile Germaniei naziste şi ale Uniunii Sovietice au transformat vieţile individuale în
moarte în masă, persoanele umane în cote care urmau să moară. Sovieticii şi-au ascuns
împuşcările în masă în păduri întunecoase şi au falsificat arhivele regiunilor în care au înfometat
oamenii pînă la moarte; germanii însă au avut lucrători-sclavi care să îngroape şi să ardă
trupurile evreilor, victime pe ruguri uriaşe.1

Auschwitz, considerat în general simbolul adecvat sau chiar cel mai important al răului
produs de uciderea în masă, reprezintă, de fapt, doar începutul cunoaşterii, un punct de plecare al
adevăratei socoteli cu trecutul, care abia acum se arată.

Supraviețuitori ai Holocaustului au rămăs cu sechele și mărturisesc că această experiență

terifiantă nu mai poți fii aceeași persoană care erai înainte să fii fost prinși. "Nu suntem salvați.
Cine a fost acolo, nu-i salvat", spune Naftali Fürst astăzi. Cartea pe care a scris-o poartă titlul
"Ca bucățile de cărbune în flăcările groazei - O familie supraviețuiește Holocaustul". Ca o bucată
de lemn arsă, marcată pentru totdeauna."Durerea mea rămâne, amintirile rămân." 2 Astfel în
urma acestor mărturisiri realizăm că Holocaustul a lăsat în urmă o serie de urmări în plan
psihologic, emoțional, social dar și politic, economic.

Anii de teroare, înfometare, boală, durere de tot felul, fie ea fizică, psihică, sau
emoțională au lăsat amprente în sufletele și pe trupurile supraviețuitorilor, chiar dacă ne raportăm
la o perioadă ce a avut loc în urmă cu aproximativ 70 ani. Leziunea fizică și psihică, sau, pe
scurt, trauma profundă lasă urme bine impregnate asupra creierului oamenilor ce au trecut prin
așa ceva, iar aceste schimbări pot fi lăsate3, involuntar, moștenire și copiilor, dar și nepoților.

Germanii au ucis ceva mai mult de zece milioane de civili, în cele mai mari acţiuni de
ucidere în masă, aproape jumătate dintre ei evrei, iar jumătate non-evrei. Şi evreii, şi non-evreii
proveneau în majoritate din aceeaşi parte a Europei. Proiectul de a ucide toţi evreii a fost, în
substanţă, realizat; proiectul de a distruge populaţiile slave a fost doar în mică parte aplicat.
Auschwitz este doar o introducere la Holocaust, iar Holocaustul e doar o sugestie a planurilor
finale ale lui Hitler. Cărţile lui Grossman – Panta Rhei şi Via 4ţă şi destin – redenumesc teroarea,
nazistă şi sovietică deopotrivă, şi ne amintesc că fie şi o caracterizare totală a politicilor germane
de ucidere în masă este incompletă ca istorie a atrocităţii din Europa la mijlocul secolului trecut.

1
https://www.eurozine.com/holocaustul-realitatea-ignorata/#, accesat în 21.03.2020
2
https://www.dw.com/ro/supravie%C8%9Buitor-al-holocaustului-cred-c%C4%83-s-ar-putea-%C3%AEnt
%C3%A2mpla-din-nou/a-52106526, accesat la data de 22.03.2020
3
https://www.paginadepsihologie.ro/holocaustul-trauma-ce-a-inghetat-timpul/, accesat în 22.03.2020
4
https://www.eurozine.com/holocaustul-realitatea-ignorata/# , accesat în 22.03.2020
 Yehuda Bauer- Rethinking the Holocaust
Yehuda Bauer este un istoric israelian, specializat pe studiile despre antisemitism,
Holocaust. Este un renumit profesor specializat pe Studii ale Holocaust-ului în cadrul Hebrew
University din Ierusalim. 5Yeduha Bauer este recunoscut la nivel mondial pentru lucrările și
studiile sale făcute asupra istoria atacurilor asupra evreilor. Bauer este autorul a mai multor cărți,
printre care una dintre cele mai importante lucrări este „Rethinking the Holocaust”.

Bauer structurează conținutul cărții „Rethinking the Hollocaust” în capitole care

abordează teme și probleme specifice istoriografiei Holocaustului, inclusiv „unicitatea”
Holocaustului, definiția rezistenței, conceptul lui Dumnezeu cu privire la Holocaustului și
legătura dintre distrugerea poporului evreu din țările europene și instituirea statului Israel.

Holocaustul spune ceva extrem de important despre umanitate, spune Bauer. El

analizează explicațiile Holocaustului de către Zygmunt Bauman, Jeffrey Herf, Goetz Ally,
Daniel Goldhagen, John Weis și Saul Friedländer și oferă apoi propria interpretare a modului în
care Holocaustul a apărut. Oferind relatari fascinante ca exemple, el se ocupa de reactiile
barbatilor si femeilor evreiesti in timpul Holocaustului si spune mai multe tentative de salvare. El
exploreaza de asemenea teologia evreiasca a Holocaustului, argumentand ca viziunea noastra
asupra Holocaustului nu trebuie sa fie umbrita de misticism.6

În cadrul acestui proiect vom scrie doar despre capitolele ce ne interesează, și anume:
,,What was the Holocaust- Chapter I” și „Comparisons with other Genocides- Chapter III”.

În începutul lucrării „Rethinking the Holocaust”, Yehuda Bauer prezintă modul de

raportare asupra fenomenului Holocaust și afirmă mai multe teze. Acesta sugerează faptul că noi
ar trebui să facem tot ceea ce ne stă în putință pentru a face din Holocaust o amenințare ci nu un
eveniment ce s-ar putea continua, sub altă formă. De altfel Yehuda sugerează faptul că nu este de
acord cu unele expresii folosite în mod deliberat, precum aceasta: „ s-a întâmplat pentru că era
hărăzit sau se v-or întâmpla în viitor”. Bauer consideră că multe războaie, revoluții sau chiar
genocide puteau fii evitate.

Considerând Holocaust-ul ca un eveniment istoric inevitabil, Bauer vine cu dovezi care

să certifice implicarea directă atât a întregii societăți germane cât și a dictatorului Hitler în
procesul exterminării evreilor.

5
https://en.wikipedia.org/wiki/Yehuda_Bauer, despre Yehuda Bauer, accesat la 22.03.2020
6
https://yalebooks.yale.edu/book/9780300093001/rethinking-holocaust, accesat la 23.03.2020
Bauer înaintează următoarele puncte de vedere pentru a putea defini Holocaust-ul:

• Mulți istorici și cercetători afirmau că Holocaustul a fost un genocid, însă Bauer prezintă
diferența dintre genocid= anihilarea parțială a unui grup religios, național ori etnic și Holocaust=
ditrugerea totală .

• La care grup se face referire în cazul unui genocid; grupurile etnice, religioase ori cele
naționale? Bauer vine din nou cu afirmația conform căruia ținta principală a naziștilor a fost
grupul religios evreiesc.

În capitolul III, Bauer face o amplă comparație între Holocaust și alte genociduri ce au
avut loc de-a lungul vremii, în scopul clarificării generalităților și aplicabilității definițiilor. În
analiza Holocaustului Bauer pornește de la principiile regimului Național-Socialist.

Principalele acuzații ale naziștilor împotriva evreilor au fost următoarele: așa numitele
„Conspirații ale evreilor de a conduce întreaga lume”; influența demonică a evreilor; evreii
considerați drept paraziți și lipitori și ei erau cei care răpeau și ucideau copii creștinilor 7 ori evreii
erau considerați drept cei mai corupți dintre popoare; evreii erau purtători de viruși iar ei trebuiau
anihilați pentru a previne grave pandemii 8. Se spune că toate aceste fantezii au fost adoptate de-a
lungul vremii de către ideologia creștină antisemită iar naziștii au adoptat toate aceste principii
doar ca pretext pentru a ucide evreii. Astfel, sursa ideologiei național-socialismului a fost
Iluminismul și Revoluția Franceză.

Un alt aspect al național-socialismului au fost influențele curentului „ Darwinism-ul

Social”, conform căreia afirmația „cei puternici să prospere pe seama celor slabi” era ceva
normal, corect și natural. Prin urmare, era imoral ca cei mai slabi (în acest context evreii) să fie
asistați, deoarece aceasta ar fi dus la supraviețuirea și chiar la reproducerea unora care erau
fundamental neadaptați, iar pentru a împiedica aceasta au dorit eliminarea lor. În majoritatea
discursurilor naziste se poate observa rasismul în directă conexiune cu un antisemitism minuțios,
care stă la baza ideologiei rasiale (rasa ariană) și de altfel, a motivat adoptarea darwinism-ului.

Visul utopic al naziștilor a fost eliminarea tuturor evreilor, țiganilor și a romilor, pentru
ca o nouă generație de oameni/ umanitate să apară. Astfel ideologia era principala sursă de
motivație a naziștilor în a îi ucide pe evrei și a condus la înființarea Holocaustului.

Genocidul armean: În cazul genocidului armenian (considerat ca cea mai apropriată

paralelă cu Holocaustul) principala motivație era de natură politică și șovină. 9 Persecutați de
turci, armenii au căutat să primească ajutor din partea Rusiei și a Marilor Puteri, iar acțiunile lor
afectau grav autoritățile turcești. Însă au fost trădați de aliați, iar ca urmare a răzvrătirii lor două
treimi dintre armenii care trăiau pe teritoriul de astăzi al Turciei au pierit în urma deportărilor,
7
On the Jews and their lies, Martin LUTHER, Liberty Bell Publications, Germany, 2004( first published in 1543)
8
Yehuda BAUER, Rethinking the Holocaust, Yale University Press; New edition, 2002, pg. 2
9
Șovinism: Atitudine politică constând în afirmarea superiorității unei națiuni asupra altora, în manifestarea
exclusivismului și a intoleranței naționale.
foametei și masacrelor. Genocidul armenilor este considerat a fi unul dintre primele genocide ale
lumii moderne, din cauza manierei organizate în care a fost comis, spun istoricii. Acum este al
doilea genocid studiat, după Holocaust. Genocidul lor a servit scopurilor pragmatice ale
expansiunii politice, achiziției de pământ, confiscarea bogățiilor, eliminarea competiției
economice.

Genocidul tutsilor din Rwanda: a fost o crimă împotriva umanității, în care au fost
masacrați între 800.000 - 1 milion de etnici Tutsi și etnici Hutu moderați. Genocidul a fost
săvârșit într-o perioadă de 100 de zile (7 aprilie - mijlocul lui iulie 1994) de către două miliții
hutu, Interahamwe și Impuzamugambi, în urma revoltei populației hutu împotriva etniei tutsi.
Baza puterii grupului etnic al clasei africane- Tutsi, o minoritate care a cuprins clasa
conducătoare tradițională timp de secole a avut un record de oprimare asupra majorității Hutu.
Acesta, din nou, a fost un genocid motivat pragmatic. 10

Genocidul cambodgian: o altă oroare a regimului de teroare al khmerilor roşii a luat sfârşit
acum trei decenii. Atrocităţile pe care le-au comis comuniştii de epocă de piatră cambogieni au
atins proporţii greu, dacă nu imposibil de calificat. Conform cercetărilor lui Ben Kiernan, au
existat trei grupuri de victime:

 etnici Khrner: care erau locuitori ai orașului sau care îi îngrijeau pe alții ori în concepția
altora erau considerați dușmani potențiali sau adevărați;
 Chams, musulmani care erau masacrați în număr mare;
 Vietnamezi care locuiau în Cambodgia sau cei care plănuiau să părăsească teritoriul
Vietnamez.

Motivația khmerilor de a-și ucide proprii conaționali a fost realizarea unei utopii bazate
pe clasă, conform căreia interesele reale putative ale locuitorilor, orașelor potențial opozante
urmau să fie eliminate prin anihilarea în sine a locuitorilor orașului.11 Putem discuta despre o
motivație politică clară, care a arătat un fel de raționalitate distorsionată, în ciuda sadismului
și a brutalității de extrem de violente în care genocidul a fost executat.

Bauer prezintă în acest capitol principalele diferențe între Holocaust și alte genocide:

1. O primă diferență majoră dintre Holocaust și celelalte forme de genocid sunt

considerentele pragmatice centrale față de toate celelalte genocide, motivații
ideologice abstracte mai puțin evidente.
2. Cea de-a doua diferență o reprezintă caracterul universal, în sensul în care
celelalte genocid-uri s-au limitat doar la o anumită arie geogrifică sau teritoriu,
însă evreii au fost persecutați în toate țările europene ce se aflau sub influența
nazistă. Acest caracter global al uciderii preconizate a tuturor evreilor este fără
precedent în istoria umană.
10
Yehuda BAUER, Rethinking the Holocaust, Yale University Press; New edition, 2002, pg. 46
11
Yehuda BAUER, Rethinking the Holocaust, Yale University Press; New edition, 2002, pg. 47
 3. Un al treilea element ce diferențiază Holocaustul de alte genocide: totalitatea sa.
Nemții căutau pur și simplu toți evreii să îi extermine, însă din aproximatiiv 14
milioane de evrei au fost uciși 6 milioane. Conform politicii naziste, toate
persoanele ce aveau bunicii de origine evreiască erau și ei condamnați la moarte
sub pretextul că s-au născut. O astfel de politică nu a fost implementată în niciun
alt stat și în niciun genocid.

Dacă această analiză este corectă, atunci Holocaustul este o formă extremă de
genocid. Este important să reafirmăm ceea ce se înțelege aici prin „extremă”. Suferința
victimelor acestui genocid nu a fost în niciun caz mai mare decât suferința victimelor
altor genocide; nu există nicio gradare a suferinței. Ce se înțelege prin termenul
„extremă”. Este exprimat prin cele trei elemente descrise mai sus: ideologic, caracter
global și total al genocidului evreilor. Extremitatea Holocaustului este ceea ce îl face fără
precedent.