Cursul 7 – Inventie si imaginatie

Identitatea naţională este un subiect cu impact în analizele asupra naţiunii, naţionalismului,

etnicului şi etnicităţii, fiindcă studiul comunităţilor naţionale include în mod necondiţionat cunoaşterea
dimensiunilor de diferenţiere a unui grup naţional de alt grup național.

Identitatea naţională se caracterizează prin limbă; cultura naţională; realizări în domeniul

literaturii, artei, ştiinţei, tehnicii; setul de valori care este împărtăşit de o anumită naţiune; religia;
simbolurile naţiunii respective (steag, imn, personalităţi istorice şi culturale); teritoriul istoric, istoria.
Însă, nu trebuie confundată identitatea națională, care este un sentiment, cu naționalitatea, care
desemnează o apartenență, fie politică sau juridică, fie etnică.

Există diferențe de opinii în ce privește viziunea acestora în acest domeniu al construcției

identităților naționale. Astfel că Eric Hobsbawm susține faptul că națiunea este o societate posteriori,
aflată “la intersecţia politicului cu tehnologia şi transformarea socială”, punând sub semnul întrebării
organicitatea istorică a naţiunii. Unul dintre criticii cei mai cunoscuţi ai teoriilor lui Hobsbawm, Anthony
D. Smith valorizează esenţa creatoare a etnicului şi diversitatea manifestărilor fenomenului de construcţie
a naţionalităţii moderne. În opinia sa, sentimentul etnicului aparţine “duratei lungi” istorice, nefiind unul
eminamente modern.

National Identity – Anthony D. Smith

Anthony D. Smith –născut în Londra- a fost un sociolog istoric britanic și profesor la London
School of Economics. Este considerat a fi unul dintre fondatorii studiilor interdisciplinare pentru
problemele naționalismului.

În lucrarea intitulată ,, National Identity”, Smith formulează definiția clasică a națiunii ca fiind „o
populație umană numită care împărtășește un teritoriu istoric, mituri comune și amintiri istorice, o masă, o
cultură publică, o economie comună și drepturi legale comune pentru toți membrii ”. „Identitatea
națională”, implică așadar un anumit simț al comunității politice, istoriei, teritoriului, patriei, cetățeniei,
valorilor și tradițiilor comune”. Smith susține că națiunile trebuie să aibă o măsură a culturii comune și a
unei ideologii civice, un set de înțelegeri și aspirații comune, sentimente și idei, care leagă populația
împreună în patrie.
 Liniile mari de cercetare în lucrarea „National Identity” sunt:

1. Cine este națiunea? Care sunt bazele etnice și modelele națiunilor moderne? De ce au
apărut aceste națiuni în particular?
2. De ce și cum apare națiunea? Care sunt cauzele generale și mecanismele ce pun în
acțiune procesul de formare al națiunilor dintr-o varietate de legături etnice și memorii?
3. Unde și când a apărut națiunea? Care au fost ideile specifice, grupurile și locurile care au
facilitat formarea națiunilor individuale în anumite momente și locuri?

Geneză:

 Rolul războiului: Războiul a făcut statul și statul a făcut războiul.

 Rolul religiei: Reprezentanții religiei devin apărători ai tradiției și au rolul de a se
conserva și transmite elemente de cultură.
 Disoluție etnică: Genocid+ etnocid
4. Mecanisme de reînvoire a spiritului etnic:
 Reforma relifioasă;
 Împrumuturile culturale
 Participarea populară, de unde iau naștere mișcările de clase sociale
 Mitul alegerii etnice sau mitul „poporului ales”

Smith considera că la baza identitatății naționale stau doi vectori ce reprezintă de altfel și sursa
continuități ale existenței statului național, și anume: valorile naționale, respectiv interesul național. De
asemenea, naționalismul are în principal două dimensiuni: cea a nevoilor, manifestate prin teritoriu,
autonomie și dimensiunea afectelor, unde sunt depozitate mecanismele care fac posibilă satisfacerea nevoilor.

The invention of Tradition – Eric Hobsawn & Terence Ranger

Eric John Hobsbawm este considerat a fi unul dintre cei mai cunoscuți istorici din lume iar
convingerile sale socio-politice au influențat caracterul operelor sale.

În anul 1983 au fost publicate două cărți extrem de importante despre studiul naționalismului. Prima
carte, intitulată „The Invention of Tradition”, este considerată a fi una dintre cele mai importante lucrări
editate de Eric Hobsbawm și Terence Ranger, conține o serie de eseuri cu privire la diferite ritualuri

Conceptul de inventare a tradițiilor apare la sfârșitul secolului XIX și început de secol XX.
 În introducerea sa la „The Invention of Tradition”, Hobsbawm a înaintat câteva propoziții
generale despre tradițiile inventate, tradițiile naționale și națiune. Mesajul său se referă la faptul că putem
înțelege cel mai bine natura și apelul națiunilor prin analizarea tradițiilor naționale și că tradițiile naționale
sunt un fel de tradiții inventate.

Eric Hobsbawn deschide volumul intitulat „The Invention of Tradition” cu premisa că tradițiile
care par a fi vechi sunt destul de recente în origine și uneori inventate.

Tradiția, conform lui Hobsbawm, reprezintă un set de practici reglementate în mod obișnuit de
reguli acceptate explicit sau tacit, fiind de natură ritualică sau simbolică, care încearcă să întipărească
anumite valori și norme de comportament prin repetiție, ceea ce implică o continuitate cu trecutul.
Inventarea tradițiilor este un proces de formare și ritualizare, caracterizat prin referința la trecut. Începând
cu revoluția industrială, societățile au fost nevoite să inventeze. Astfel că noile tradiții pot fi integrate în
cele vechi, iar uneori ele pot fi concepute prin împrumutarea ritualurilor și a simbolurilor. Tradițiile noi
pot utiliza materiale vechi sau să extindă vechiul vocabular simbolic. Noile simboluri au existat ca parte
a mișcărilor naționale: imn național, steag național, personificarea „națiunii” în imagine cu un trecut
istoric adecvat.

Pentru ca o tradiție să aibă legătură cu formarea națiunilor, ea trebuie să aibă conotație ideologică,
iar pentru ca o tradiție să „prindă”, aceasta trebuie să fie repetată ritualistic. Secolele XIX și XX cuprind
o multitudine de state care utilizează simbolurile tradiției pentru a trezi sentimente care pot fi asociate cu
statul și apoi transferate acestuia în exclusivitate.

Eric Hobsawn prezintă trei tipuri de tradiții moderne inventate și rolul acestora:

1. Tradiția de a realiza coeziunea socială;

2. Tradiția care legitimează instituțiile legate de statul național, pozițiile sau relațiile legate de autoritate;
3. Tradiția care tinde să socializeze prin instituirea unor sisteme de valori, unor credințe sau convenții de comportare,
legate de națiunea respectivă.

Beneficiile tradiției inventate sunt, printre altele:

 Dovezi: indicatori, ai unor probleme care nu ar fii putut să fie recunoscute în alt mod; tip de evoluție dificil
de identificat și datat (exemplu: istoria Cupei Britanice de Football);
 Relația umană cu trecutul: mișcări revoluționare;
 Studiul națiunii.

În concluzie, Hobsbawm susține faptul că studiul „tradițiilor inventate” este extrem de relevant pentru inovația istorică
relativă recentă – „națiunea” – cu fenomenele sale asociate: naționalism; stat-națiune; simboluri naționale; istorii + restul.