Dinu

Adameșteanu
Dinu Adameșteanu

Dinu Adameșteanu
Date personale
25 martie 1913[1]
Născut
Toporu, România
2 ianuarie 2004 (90
Decedat de ani)[1]
Policoro, Italia
Ion Adameșteanu
Frați și
Mircea
surori
Adameșteanu[*]
 România
Cetățenie
Italia
arheolog[*]
Ocupație
istoric
Activitate
Alma Universitatea din
mater București 
premiul Feltrinelli[*]
Premii Ordinul național
„Steaua României”
Modifică date / text

Dinu Adameșteanu (n. 25

martie 1913, Toporu, județul
Vlașca — d. 21 ianuarie 2004,
Policoro, Basilicata în Italia) a
fost un arheolog italian, originar
din România, profesor la
Universitatea din Lecce (Italia)
și director al Școlii de
specializare în Arheologie
Clasică și Medievală la aceași
universitate. Fratele său,
medicul veterinar Ion
Adameșteanu, este unul din
fondatorii școlii românești de
patalogie medicală veterinară.

Biogra�e
A debutat ca cercetător pe
teren în anii 1936-1937, lucrând
împreună cu profesorul Scarlat
Lambrino la săpăturile de la
Histria în Dobrogea. Aici a luat
contact cu metoda fotografiei
aeriene și și-a dat seama de
avantajele acesteia pentru
arheologie. De tânăr, în 1939,
devine membru al Școlii
Române din Roma (Accademia
di Romania), iar în 1943 este
numit bibliotecarul acestei
școli. La sfârșitul anului 1949
este invitat să participe la
săpăturile din Sicilia, lucrând pe
șantierele arheologice din
Siracusa și Lentini. Din 1951 și
până în 1961 conduce
săpăturile de la Gela, mai ales
cele de pe teritoriul antic al
cetății, lucrând împreună cu
arheologul Piero Orlandini. Cu
acest prilej reia tema tratata de
Vasile Pârvan în "Getica", și
anume relațiile dintre coloniștii
greci și populațiile indigene,
temă de actualitate și în
cercetările de azi ale istoricilor
și arheologilor. Datorită
rezultatelor obținute în Sicilia
cu ajutorul fotografiei aeriene,
este chemat în 1961 la Roma
de către Ministerul Educației
Naționale al Italiei pentru a
fonda noul institut denumit
"Aerofoteca", pe care l-a condus
până în 1964. În acest institut,
unic în felul lui în Europa și
America, au fost adunate
fotografiile aeriene din timpul
celui de-al doilea război
mondial, realizate de forțele
aeriene ale Italiei, Marii Britanii,
Germaniei și Statelor Unite
privind teritoriul Italiei, o foarte
bogată sursă pentru
reconstituirea topografiei
antice. Rezultatele cercetărilor
din Sicilia au fost publicate
împreună cu Orlandini în trei
volume dedicate cetății Gela și
teritoriului antic al coloniei în
"Notizie degli Scavi Monumenti
Antichi" ale Academiei
Naționale dei Lincei și în alte
reviste, ca "Revue
Archeologique", "Archeologia
Classica", "Bollettino d'Arte".

În 1964, Adameșteanu este

chemat să fondeze și să
conducă "Soprintendenza alle
Antichità della Basilicata"
(antica Lucania), cu reședința la
Potenza, cu scopul efectuării
de cercetări asupra vechilor
cetăți ca Metaponto și Siris-
Polieion. Rezultatele obținute
au contribuit la deschiderea de
noi orizonturi în dezbaterile
arheologilor și istoricilor lumii
elene, onorate cu Premiul de
Arheologie al Academiei
Italiene (1973), Medallile de aur
Sybaris, Premiul special al
Președintelui Republicii Italiene
etc. În ceea ce privește zona
arheologică de pe coasta Mării
Ionice, unde Adameșteanu a
efectuat studii împreună cu o
echipă internațională de
cercetători, rezultatele au fost
publicate în volumul "La
Basilicata Antica".

Una din camerele cu exponate ale

Muzeului "Dinu Adameşteanu" din
Potenza

O preocupare majoră a lui Dinu

Adameșteanu a constituit-o
păstrarea și amenajarea de
muzee în zonele în care el și-a
desfășurat activitatea. Astfel, la
Metaponto, a modificat
Antiquarium-ul și a pus bazele
unui nou muzeu, la Policoro a
înființat un muzeu național,
devenit prototip de instituție
muzeală arheologică, a creat
Muzeul Național de la Melfi în
castelul Norman.

Dinu Adameșteanu a fost

membru al unui mare număr de
instituții științifice: "Socio della
Romana Pontificia", "Accademia
di Archeologia Italiana",
"Deutsches Institut für
Archeologie", "Honorable Fellow
of the British Society of
Researches", membru de
onoare al Academiei Române
etc. A fost decorat cu ordinul
francez "Palmes Académiques",
distins cu Diploma de Onoare a
Academiei Româno-Americane
de Arte și Științe pe anul 1986.

La 21 ianuarie 2004, Dinu

Adameșteanu se stinge din
viață în vârstă de 91 de ani, în
casa sa din Policoro. La 20 mai
2005 a fost inaugurat Muzeul
Arheologic Național "Dinu
Adamesteanu" al provinciei
Basilicata în palatul Loffredo
din Potenza.

Fapt divers
Arheologul a fost unchiul
prozatoarei Gabriela
Adameșteanu, cea care a
inserat pagini din jurnalul său
interbelic în romanul
„Dimineața pierdută”.

Bibliogra�e
Accademia Romena; Istituto
di Archeologia e Storia
 dell’Arte; Associazione per le
Relazioni Culturali fra Italia e
Romania, Omaggio a Dinu
Adamesteanu, traduzione
italiana: Grațiana Alicu,
Laszlo Alexandru; traduzione
francese: Tiberiu Toader, Cluj,
Editura Clusium, 1996, ISBN
973-555-096-2.

Legături externe
În amintirea lui Dinu
Adameșteanu (it.)
Muzeul "Dinu Adameșteanu"
din Potenza
1. ^ a b Autoritatea BnF , accesat
în 10 octombrie 2015

Adus de la https://ro.wikipedia.org
/w/index.php?title=Dinu_Adameștean
u&oldid=12508922

Ultima modificare efectu…

Conținutul este disponibil sub CC BY-

SA 3.0 , exceptând cazurile în care se
specifică altfel.