Sunteți pe pagina 1din 11

Universitatea Transilvania

Brasov

Aditivi si conservanti alimentari din


produse tip brioșă

Palade Cătălina

CEPA 16672

1
Cuprins

1.Generalităti privind aditivii si conservantii alimentari.......................................3

2.Motivatia alegerii acestei teme...........................................................................4

3.Brioșa Viviene....................................................................................................5

4.Prăjitura casei de la Alka....................................................................................6

5.Brioșe Muffins cu aromă de vanilie și fulgi de ciocolată de la Dr. Oetker........8

6.Concluzii............................................................................................................9

2
Generalități privind aditivii și conservanții alimentari
Potrivit OMS, aditivii alimentari sunt substanţe care se folosesc la prepararea unor produse
alimentare în scopul ameliorării calităţii acestora sau pentru a permite aplicarea unor
tehnologii avansate de prelucrare. Sunt substanţe chimice care nu sunt alimente împărţite în
24 de categorii şi adăugate intenționat în diverse produse alimentare pentru a le îmbunătăţi
proprietățile fizice, cum ar fi consistența sau aspectul (emulgatori, coloranți), proprietătilor de
gist și miros (agenți de îndulcire, acidulanți, sare, aromatizanți), proprietăților de păstrare
(conservanți antioxidanți).

Comform Comisiei Codex Alimentarius “se înţelege prin aditiv alimentar orice
substanţă care nu este consumată ca aliment sau care nu este utilizată în mod obişnuit ca
ingredient caracteristic în alimentaţie, care posedă sau nu valoare nutritivă şi a cărei adăugare
intenţionată în produsele alimentare, în scop tehnologic în stadiul lor de fabricaţie,
transformare, tratament, condiţionare, transport, depozitare are ca efect sau poate avea un
efect rezonabil, direct sau indirect, indiferent că devine ea însăşi sau derivaţii săi, un
component al produselor alimentare”.

Din definiție rezultă că folosirea aditivilor este justificată in scopul:

- Conservării valorii nutritive a unui produs alimentar;

- Ameliorarii caltății de conservare și stabilitate a unui produs alimentar;

- Îmbunătațirii caracteristicilor senzoriale ale produselor alimetare;

- Favorizării fabricării, ambalării, depozitării și transportul produselor alimentare.

Clasificarea aditivilor din industria alimentară


Conform Directivelor Parlamentului European şi Consiliului Director 89/107/CEE,
94/35/EEC privind îndulcitorii, 94/38/EEC privind coloranţii, 95/2/EEC privind alţi aditivi, în
afară de îndulcitori, aditivii sunt clasificaţi în următoarele grupe:

Coloranti (substanţe care sunt folosite pentru a colora un produs alimentar sau pentru a
amplifica culoarea unui produs alimentar; aceştia includ şi constituenţii naturali ai alimentelor
şi sursele naturale, care în mod normal nu sunt utilizate ca ingrediente ale alimentelor),
îndulcitori (substanţe care se folosesc pentru a conferi gustul de dulce produselor alimentare),
conservanți (substanţe ce prelungesc durata de păstrare a produselor alimentare prin
protejarea faţă de acţiunea microorganismelor), antioxidanți (substanţe care prelungesc durata
de păstrare a produselor alimentare faţă de deteriorarea prin oxidare), acidulanți (substanţe
care măresc aciditatea unui produs alimentar şi/sau îi conferă gust acid) corectorii de
aciditate (substanţe care modifică sau controlează aciditatea/alcalinitatea unui
produs alimentar), antispumanții ( substanţe care previn sau limitează formarea de

3
spumă), emulgatori (substanţe care fac posibilă formarea şi menţinerea unui
amestec omogen din două sau mai multe faze nemiscibile, cum ar fi uleiul şi
apa),săruri de topire (substanţe ce transformă proteinele din brânză într-o formă
dispersată, ceea ce asigură o distribuţie uniformă a grăsimii şi a altor
componente), agenți de întărire (substanţe ce menţin sau fac tari, crocante,
ţesuturile fructelor şi legumelor, respectiv interacţionează cu agenţii de gelificare
pentru a produce un gel tare), agenții de spumare ( substanţe care asigură formarea unei
dispersii omogene a unei faze gazoase într-un produs alimentar, lichid sau solid), agenți de
gelificare (substanţe care conferă consistenţă unui produs alimentar prin formarea de gel),
agenții de afânare(substanţe sau combinaţii de substanţe care eliberează un gaz şi, prin
urmare, fac să crească volumul unui aluat sau al unei compoziţii),stabilizatori(substanţe care
fac posibilă menţinerea stării fizico - chimice a unui produs alimentar,substanţe care
stabilizează, reţin sau intensifică culoarea existentă într-un produs alimentar), amidonuri
modificate (substanţe obţinute prin tratamentul chimic, fizic şi enzimatic sau care au fost
obţinute prin tratament alcalin sau acid, respectiv albire, al amidonurilor alimentare native),
substanțe de îngroșare (substanţe care măresc vâscozitatea unui produs alimentar).

Condiții de folosire a aditivilor în industria alimentară, se au în vedere următoarele


aspecte:

- Absența pericolului ca urmare a unei acumulări de doze sau efecte în

timp, condiții ce se demonstreaza experimental pe cel puțin două specii de animale.

- Utilizarea lor sa fie acceptată ca necesară și motivantă pe considerente

științifice și/sau tehnice.

- Cantitatea aditdăugată în produsul alimentar să fie cât mai redusă posibil, dar
insuficentă pentru a obține efectul pentru care este indicat aditivul alimentar

- Adaosul de aditivi în produsele alimentare să fie semnalat în mod obligatoriu vizibil


pe ambalaj, în concordanță cu prevederile legale.

Motivul alegerii acestei teme


Motivul care m-a determinat să realizez această lucrare este acela pentru a pune în evidenţă aspectele
negative ale consumului de produse de patiserie deja ambalate care la o primă privire par atragătoare din
punct de vedere al aspectelor organoleptice dar care de fapt in spatele cărora se ascund o multitudine de
aditivi si conservati alimentari, deoarece majoritatea oamenilor nu îşi dau seama de impactul acestora
asupra sanatății lor.
Produsele alese pentru a le determina continutul in aditivi si conservanti alimentari sunt:
brioșa Viviene, briosele semipreparate Muffins de la Dr. Oetker si Prajitura casei de la Alka.

1.Brioșa Viviene

4
Pe ambalajur produsului am putut regasi următorele ingrediente:

făină de grâu superioară, zahăr, ulei vegetal, praf de ouă, glicerină E 422, apă, sorbat de
potasiu E 202, sare, aromă rom, cacao alcanizată, lactoză, E 472b – esterii lactici ai mono şi
digliceridelor acizilor graşi, E 475 – esterii poliglicerici ai acizilor graşi, fosfat de natriu – E
339, bicarbonat de natriu – E 500, stabilizator, gumă de xanthan – E 415, conservant E 220 –
dioxid de sulf, ciocolată bucăţi.

Glicerina este un umidifiant si indulcitor; alcool uleios incolor; derivat din


descompunerea grasimilor naturale cu alcaliu; de obicei produs secundar al sapunului,
utilizandu-se grasimi vegetale sau animale; poate fi obtinut si din produse pe baza de titei sau
fermentat din zahar; se foloseste la sosuri, branzeturi, fructe uscate si confiate, lichioruri,
votca; se crede ca glicerina protejeaza impotriva tulburarilor de ADN provocate de razele
ultraviolete si radiatii; cantitatile mari pot cauza dureri de cap, sete, greata si hiperglicemie;
produsele tipice sunt lichiorurile, dulciurile de cofetarie, fructele uscate, alimentele cu
continut scazut de calorii.

Scorbatul de sodiu E202 este un conservant sintetic se presupune ca are un efect de incetinire
a asimilării vitaminei B1.

E 472b esterii lactici ai mono si digliceridelor acizilor grasi este un emulsificator și un


stabilizator ai emulsiilor. Sunt solobili în grasimi si insolubili în apă. În cazul acestui
emulsificator nu se cunosc efecte adverse.

E475 sunt esteri de poliglicerol ai acizilor grasi, se obține prin reactia dintre acizii grasi si
glicerolul polimerizat (2-10 unitați glicerol). Ca si aplicatii in industria alimentară: emulsii de
grasimi, analogi de lapte, smantană, frișcă, lichioruri de ou, deserturi și produse zaharoase,
cereale pentru mic de jun, alimente dietetice pentru controlul greutații corporale.

E339 sau fosfatul de natriu (sare minerlă), este utilizata ca laxativ si ca agent de fixare in
vopsirea tesaturilor; dozele mari pot tulbura echilibrul calciu / fosfor. Se foloseste in industria
alimentara ca agent de reglare aciditate, sechestranti,agenti de retinere a apei. Fosfatul de
sodiu, este incriminat in dezechilibrarea balanței calciu/fosfor, impiedicand fixarea calciului
in oase.

Bicarbonatul de natriu E500 agent de afânare, este folosit in industria alimentară ca pulbere
efervescenta pentru obtinerea apelor minerale artificiale si în industria de panificatie ca
afânător.Ca substanță de fânare, bicarbonatul de sodiu prezintă avantajul ca este mai ieftin, nu
este toxic, usor de manipulat, nu are gust si se gaseste sub formă de pudră. Soluțiile sale sunt
mai putin alcaline decat cele date de carbonați. În doze mici nu exista efecte adverse.

E 415 guma de xantan este un heteropolizaharid produs prin fermentarea aerobă, este folosit
în industria alimentară ca agent de îngrosare, suspendare, emulsionare si stabilizare. Testele
efectuate au dovedit ca nu provoaca toxicitate acută, nu acționează ca un factor de inhibare a
cresterii. Substanta de balast, favorizeaza digestia. Poate interfera cu absorbtia lipidelor si
sarurilor minerale.

5
Dioxidul de sulf E220 este un conservant este un derivat din gudron de huila; toate
medicamentele pe baza de sulf sunt toxice si utilizarea lor este restrictionata; produs prin
arderea sulfului sau a gipsului; se cunoaste ca provoaca crize de astm si este dificil de
metabolizat la persoanele cu disfunctii renale; distruge vitamina B1; produsele tipice sunt
berea, bauturile racoritoare, fructele uscate, sucurile, vinul, cardiotonicele, otetul, produsele
din cartofi.

Găsim pe ambalaj si urmatoarele aspecte legate de continut: 100 de grame de brioşă ne aduc
6,1 g proteine, 53,4 g carbohidraţi, 26,95 g lipide şi o valoare energetică de 480,55 kcal.

Produsul analizat este un desert cu profil nutriţional foarte dezechilibrat, cu un exces de


glucide şi lipide care conferă produsului o încărcătură glicemică ridicată. Această compoziţie
face ca produsul să aibă şi o densitate energetică extrem de mare, 480 kcal/100 g. De pe
eticheta acestei brioşe lipseşte compoziţia ciocolatei. Acesta este un amănunt foarte important,
deşi se află într-o cantitate destul de mică.Produsul este plin aditivi alimentari periculoşi,
dintre care se remarcă E 220 – dioxid de sulf – , care încetineşte asimilarea vitaminei B1
(absolut necesară metabolizării glucidelor din produs), produce dureri de cap, ameţeli,
afecţiuni intestinale şi astmul de sulfit persoanelor sensibile. Doza zilnică admisă este de 0,7
mg/kg corp. Produsul conţine surse ascunse de sodiu. Desertul are de asemenea o sursă de
lactoză.

CONCLUZII. În urma analizei etichetei, rezultă că produsul nu este recomandat copiilor,


adolescenţilor, supraponderalilor, obezilor, femeilor însărcinate şi care alăptează, celor cu
afecţiuni cardiovasculare, renale, pulmonare, emfizem, conjunctivită, astm,
neurodegenerative, hipertensivilor, celor cu osteoporoză. Diabeticii vor ţine cont de sfatul
medicului. Persoanele cu intoleranţă la lactoză pot testa produsul în prealabil, pentru a vedea
reacţia organismului.

2.Prăjitura casei de la ALKA

Pe eticheta produsului se pot regasi următoarele ingrediente: zahar, faina de grau, apa, praf de
oua, grasime vegetala, sirop de glucoza, fulgi de ciocolata 4.12% (zahar, unt de cacao, masa
de cacao, lecitina din soia E 322), cacao 2,80%, zahar brun, amidon din grau, agent de
umezire: propilen glicol E 1520, glicerina E 422, agenti de afanare: difosfat disodic E 339,
bicarbonat de sodiu E 500, emulsificator: esteri poligliceridici ai acizilor grasi E 475, sare
iodata, acidifiant: acid citric E 330, conservant: acid sorbic E 200, colorant alimentar: caramel
E 150, agenti de ingrosare: celuloza E 460, gume xantan E 415, arome: vanilie si ciocolata.
Contine: faina de grau, praf de oua, lecitina din soia. Poate contine urme de alune si lapte praf.

6
Lecitina din soia E 322 este un emulsificator derivat din soia, galbenus de ou, arahide,
porumb sau din surse animale; nu este toxic, insa supradozele pot cauza indigestii, reprima
apetitul si cauza transpiratie excesiva.

Funcţii si caracteristici:
Emulgator şi stabilizator pentru amestecurile apa-ulei (grăsime). Folosită pentru a înmuia
ciocolata.

Propilenul glicol sau E 1520 este un umidifiant, agent de dispersare, pe baza de titei; gustul
sau asemănator cu al glicerinei l-a facut popular în industria de medicamente pentru copii și
alte siropuri; folosit in multe creme si unguente, produse cosmetice si pentru par, deodorante;
poate provoca atacuri fatale de cord (administrat intravenos), depresii la nivelul sistemului
nervos central, precum si dermatite de contact. Până acum şase ani a fost interzis în Uninea
Europeană, însă Directiva 2001/5/EC l-a repus în drepturi. Oricum, s-a stabilit ca într-un
kilogram de produs final să nu se regăsească mai mult de un gram de propilen glicol
indiferent de scopul pentru care este folosit. Mai mult, E 1520 are 4 calorii pe gram, ceea ce
înseamnă că îi imprimă alimentului finit o valoare energetică destul de mare. Contactul pielii
cu propilen glicolul nu este iritant, dar inhalarea acestuia poate duce la apariţia unor reacţii
adverse pentru cei care sunt mai sensibili. De cele mai multe ori, aceste iritaţii de contact apar
la doar 2% din persoanele care suferă de eczeme. E1520, Propilen glicol este folosit ca
solvent, agent de umectare, agent de dispersie, îndulcitor.

E 330 acidul citric este un acid alimentar, derivat natural; este utilizat in biscuiti, peste
conservat, branzeturi, alimente pentru bebelusi, prajituri, amestecuri pentru supa, paine de
secara, bautura racoritoare, produse din carne. Acidul cidul citric este foarte raspandit in stare
libera, in plante si animale. Cel mai raspandit este in sucul fructelor din specia citrus- lamai,
portocale, grepfruturi, ceea ce i-a conferit si numele.

Acidul citric este considerat a fi sigur pentru a fi folosit in alimente datorita faptului ca este
prezent in aproape toate formele de viata si, in exces, este eliminat cu usurinta din organism.
Cu toate acestea, exista cazuri rare de intoleranta la acidul citric. In trecut, E330 a fost
considerat o cauza majora a cancerului. Aceasta confuzie a aparut si in urma confundarii
cuvantului “Krebs” – cancer, ger – cu cel care a descoperit ciclul Krebs – Sir Hans Adolf
Krebs. Acidul citric nu mai este considerat daunator corpului, daca este consumat singur. Se
foloseşte în sucuri, muştar şi în foarte multe alte produse.

Întăreşte gelul din gemuri şi încetineşte procesul de oxidare la fructe şi produse din fructe,
combinându-se cu metalele prezente în mod natural şi prevenind decolorarea. La brânzeturi
este folosit pentru a crea rapid mediul pentru activitatea enzimelor, în locul metodei
tradiţionale. De asemenea, poate fi utilizat la îngheţată pentru a menţine separate globulele de
grăsime.

Este utilizat pe scară largă în industria de vinuri, când sunt folosite fructe cu aciditate redusă,
dar şi pentru că se combină cu fierul liber şi previne formarea de compuşi fier-tanin care fac
vinul tulbure. În procesul de fabricaţie a berii reduce pierderea de zahăr din orzul germinat.
Împreună cu bicarbonatul de sodiu are efect efervescent şi se foloseşte sub formă de pudră,
tablete, sare de baie, degresant.

Ca si origine acidul sorbic sau E200 se găseşte în fructul arbustului Sorbus aucuparia , după

7
care acidul este denumit. Comercial se produce prin câteva metode chimice.
Acidul sorbic este conservant, în special faţă de mucegaiuri şi drojdii. Nu este eficient
împotriva bacteriilor. Activitatea optimă o prezintă la valori ale pH-ului mai mici de 6,5
(produse acide şi uşor acide).
Acidul sorbic este utilizat la un spectru larg de produse, cum sunt iaurtul şi alte produse
lactate fermentate, salte de fructe, cofetărie, limonadă, brânză, pâine de secară, prăjituri şi
produse de panificaţie, pizza, fructe de mare, suc de lămâie, cidru şi supe. Ca și efecte adverse
daca se obține sintetic poate irita pielea.

E 150 este un colorant de culoare maro, natural, vegetal, care se obtine prin incalzirea
glucidelor alimentare (glucoza, fructoza, zaharoza, amidon). Datorită naturii complexe a
mixturii, se efectuează încă teste toxicologice. Ca si efecte adverse caramerul colorant în
primul rând, poate induce sindromul de hiperactivitate şi deficienţă de concentrare (ADHD).
De asemenea, poate încetini creşterea, poate duce la distensii intestinale şi hipertrofia
rinichilor, poate distruge vitamina B şi poate afecta cromozomii.

E 460 sau celuloza .Celuloza este principalul polizaharid şi constituent al lemnului şi tuturor
structurilor plantelor. Are multiple utilizări, în principal ca agent de îngroşare, dar şi ca
umplutură, fibre dietetice, agent antiaglomerant şi emulgator. Doza maximă zilnică pentru
E460 (Celuloza) este nelimitată. Celuloza este insolubilă dar poate fi fermentată în intestinul
gros. Concentraţiile mari pot cauza probleme intestinale, cum ar fi balonarea, constipaţia şi
diareea. Din aceste motive nu poate fi folosită în hrana copiilor după înţărcare. şi ca produse
de îţărcare.

Pe langa aceasta enumerare de aditivi si conservanti pe eticheta produsului mai gasim si


informatiile nutritionale pentru 100 de grame de prajitura: valoare energetica 429 kcal/1795
kj, proteine: 5,24 g, glucide 45,1g, lipide: 24,70 g.

Eticheta ne arata ca prajitura casei este un produs alimentar din categoria dulciurilor cu un
profil dezechilibrat cu un exces de glucide din care majoritatea este reprezentata de zaharoza .
Acesta este nesanatos si foarte solicitant atat pentru pancreasul endocrin (care produce
insulina), cat si pentru cel exocrine (care produce enzime hidrolitice). De asemenea, produsul
analizat are un continut ridicat de grasimi vegetale. Combinatia dintre glucide si lipide nu este
sanatoasa imprimand si o densitate calorica foarte ridicata prajiturii: 429 kcal/100 g. Contine
o sursa de gluten. De asemenea, contine o serie intreaga de aditivi alimentari: agenti de
umidificare, agenti de afanare, coloranti, emulficatori, gume, arome.

CONCLUZII. Produsul nu este indicat supraponderalilor, obezilor, bolnavilor


cardiovasculari, hipertensivilor, celor cu boli renale si hepatice, femeilor insarcinate si care
alapteaza. Persoanele sanatoase, active, copiii il vor consuma cu moderatie. Diabeticii il pot
consuma numai cu avizul medicului.

3.Brioșe Muffins cu aromă de vanilie si fulgi de ciocolată de le Dr. Oetker.

8
Ingrediente: faină din grâu, zahăr, fulgi de ciocolată 11% , substanță uscată cacao 35% minimi
( zahăr masă de cacao, unt de cacao, emulsificator, lecitină din soia E 322, vanilie), amidon
din grâu E 965, dextroză, agent de fânare, difosfat disodic E 450, bicarbonat de sodiu E 500,
agent de îngroșare, xantan E 415 si carboxil metil celuloză E 466, lapte praf degresat, sirop de
glucoză, emulsificatori esterul lactic E 472, almono si digliceridelor cu acizi grasi si esteri ai
acizilor grasi cu poliglicerol E 471 si E472, sare si aromă de vanilie.

Dintre acesti componenți luam in calcul lecitina din soia care reprezinta un amestec de
fosfolipide obtinute din procesul de fabricare al boabelor de soia, fiind utilizat ca emolient sau
in pregatirea anumitor tipuri de alimente si mancaruri.

E 450 sau difosfatul disodic este un emulgator, stabilizator si un corector de aciditate. Ca ca si


efete adverse este o substanta care impiedica asimilarea in mod corect a calciului de catre
organism, putând provoca atrofierea oaselor şi depuneri de calcar. Consumul frecvent ne fiind
recomandat.

E 466 Carboximetilceluloza este sarea de sodiu parțială a unui eter carboximetilic de


celuloză, celuloza fiind obținută direct din material fibros de plantă. Pulbere granulară sau
fibroasă albă, ușor gălbuie sau gri, ușor higroscopică, inodoră și fără gust. Este un agent de
îngroșare și un stabilizator. Poate provoca tulburări digestive la animale provoaca tumori deci
consumul acestuia frecvent nu esti indicat.

E471 si E472 În ceea ce priveste E271 face pâinea mai moale şi


previne uscarea ei,îmbunătăţeşte stabilitateamargarinei, fac caramelelemai puţin lipicioase,
previne separarea uleiului din untul de arahide.
E472 se împarte in 7 categorii E472a, E472b, E4732c, E472d, E472e, E472f, E472g. E472a
ESTERI ai GLICEROLULUI cu ACIDUL ACETIC şi ACIZI GRAŞI Emulsificator,
stabilizator, sequestrant E472b ESTERI ai Emulsificator, GLICEROLULUI cu ACIDUL
LACTIC şi ACIZI GRAŞI stabilizator, E472c ESTERI ai GLICEROLULUI cu
ACIDUL CITRIC şi ACIZI GRAŞI Emulsificator, stabilizator, 472d ESTERI TARTRICI de
MONO- şi DIGLICERIDE cu ACIZI GRAŞI Emulsificator, stabilizator, E472e ESTERI ai
GLICEROLULUI cu ACIDUL DIACETILTARTRIC şi ACIZI GRAŞI Emulsificator,
stabilizator, sequestrant E472f ESTERI ai GLICEROLULUI cu AMESTEC de ACID
TARTRIC, ACETIC şi ACIZI GRAŞI Emulsificator, stabilizator, sequestrant E472g
MONOGLICERIDE SUCCINILATE Emulsificator,stabilizator. Cercetarile realizate pana in
prezent nu au identificat un potential pericol pentru sanatate in urma consumarii acestui aditiv
alimentar.

9
CONCLUZII. Prăjitura conţine şi o serie de aditivi alimentari (E-uri) din categoria agenţilor
de umectare, de afînare, emulgatori, regulatori de aciditate, a agenţilor de îngroşare şi a
coloranţilor. Prăjitura analizată este un produs de cofetărie dezechilibrat nutriţional, cu un
index glicemic foarte ridicat (zahăr, sirop de glucoză-fructoză) şi glucide cu o absorţie lentă
(amidon din făină de grîu, amidon de grîu). De asemenea, produsul are şi exces de grăsimi
hidrogenate periculoase pentru sănătate.

Efectul aditivilor alimentari asupra sănătăţii


În cantităţi mici, aditivii alimentari nu au efecte negative, nu sunt nocivi organismului uman.
De a lungul timpului cercetătorii au încercat sa puna în lumină atat partile pozitive cau si cele
negative ale consumului de aditivi alimentari si conservanti.

Partea pozitivă este că produsele alimentare au un aspect mai plăcut, termenul de valabilitate
este mai lung, anumite bacterii, mucegaiuri, viruşi sunt annihilaţi (reduc apariţia acestora),
accentuează proprietăţile atât fizice cât şi cele chimice (aspect, miros, ajută la crearea unor
reacţii chimice sau reducerea acestora).

Partea negativă apare însă la consumatori mai mult, deoarece pot cauza boli grave dacă sunt
consummate în mod accentuat (adică des) şi în cantităţi mari.

Concluzii
Industria alimentară modernă schimbă modul de a vedea fabricarea prăjiturilor. Astăzi, aditivii
alimentari sînt ingredientele majore. Alături de ei găsim de cele mai multe ori alte grăsimi prelucrate
chimic şi glucide rafinate. Aditivii ar trebuii sa fie folositi numai in anumite cazuri: consevarea
calitătii nutritive a unui produs alimentar, îmbunătăţirea însuşirilor de conservabilitate sau stabilitate,
sporirea interesului consumatorilor pentru produsele alimentare, mărirea aportului de componenţi
nutritive în alimentele dietetice sau de regim.

Toate cele trei actegorii de produse alese de mine in spre a fi analizate sunt niste produse dezechilibrate
din punct de vedere nutritiv contin o serie de aditivi si conservanti care pot cauza probleme organismului
daca sunt consumate in cantitati mari.

Prolema majoră însă este faptul că, odată cu modernizarea liniilor tehnologice în toate domeniile
(industrie, alimentaţie etc), lumea a început să prefere să consume preparate, semipreparate deoarece
astfel economisesc timp. Acest fapt este de înţeles, deoarece timpul este ceva preţios şi trebuie folosit ca
atare, dar, din păcate, omul ş-ia pierdut raţiunea, deoarece nu se gândeşte la aspectele si impactele
negative pe care le are stilul acesta de viaţă asupra lui. Mă refer la consumul preparatelor si
semipreparatelor. În loc să mănânce sănătos, el preferă să economisească timp şi energie. Din păcate
aceste produse nu pot fi retrase de pe piaţă şi nu se poate interzice fabricarea lor, deoarece ar cauza o
problemă gravă din cauza numărului mare de consumatri dar oamenii pot fi indrumati sprea a privii cu
atentie efectele negative ale acestor produse si astfel spre a se reorienta in spre produsele de patiserie
fabricate in propria gospodarie.

10
BIBILIOGRAFIE:

www.ecomagazin.ro

www.foodsafety.gov

www.9am.ro

Jurnalul National

ʺTipuri si directii de utilizare a aditivilorʺ; Constantin Banu, Nicolae Butu.

11