Ce sunt aditivii alimentari şi în ce scopuri

sunt folosiţi. Rolul fiecărei clase de E-uri

Conform definiției date de Organizația Mondială
a Sănătății, aditivii alimentari sunt substanțele
utilizate la prepararea unor produse alimentare
în scopul ameliorării calității lor sau pentru a
permite aplicarea unor tehnologii avansate de
prelucrare. Aceste substanțe chimice sunt
împărțite în mai multe categorii și au rolul de a
îmbunătăți aspectul, gustul și aroma produselor,
de a le prelungi termenul de valabilitate, sunt
aplicate în diverse procese tehnologice,
specifice industriei alimentare.
 La începutul anilor 80, Uniunea Europeana a
standardizat utilizarea aditivilor alimentari prin
adoptarea unui sistem de codificare al
acestora. Aditivii alimentari incluși în lista UE sunt
codificați cu litera "E", de la Europa, urmata de un număr
alocat special fiecăruia. Acest mod de simbolizare sprijină
consumatorii în recunoașterea aditivilor din componența
alimentelor, indiferent de limba în care este redactată
eticheta, garantând astfel faptul că aceștia fac parte din lista
celor autorizați.

 
Astfel, pe eticheta produselor alimentare, poate fi
indicată atât denumirea clasei funcţionale a
aditivilor, cât şi numărul specific, codificați cu litera
"E". De exemplu: „colorant – clorofilă (colorant
verde)” sau „colorant: E 140”. 
 Aditivii alimentari (cunoscuți în limbaj uzual și ca
E-uri) reprezintă orice substanță naturală sau
chimică care nu este consumată ca aliment în sine
și nu este folosită ca ingredient constituent al unui
aliment, care are sau nu valoare nutritivă și care
se adaugă intenționat, cu un scop tehnologic
(incluzând modificări organoleptice) în timpul
producerii, procesării, preparării, tratării,
împachetării, ambalării, transportului, stocării, sau
în timpul altei modificări aplicate unui aliment,
devenind un component sau afectând într-un fel
sau altul caracteristicile alimentelor
 Aditiv alimentar – orice substanţă care, în mod
normal, nu se consumă ca aliment în sine şi nu se
utilizează ca ingredient alimentar caracteristic, cu sau
fără valoare nutritivă, şi a cărei adăugare deliberată, în
scop tehnologic, în produsele alimentare pe parcursul
procesului de fabricare, prelucrare, preparare, tratare,
ambalare, transport sau depozitare are ca rezultat sau
se poate considera în mod rezonabil că ar putea avea
ca rezultat, transformarea sa sau transformarea
produselor sale secundare, în mod direct sau indirect,
într-o componentă a produselor alimentare în cauză
(Hotărârea de Guvern Nr. 229 din 29.03.2013).
 Aditivii alimentari sunt substanţe care nu se
consumă de regulă ca aliment de sine stătător,
ci se adaugă în mod deliberat în alimente în
scopuri tehnologice descrise în prezentul
regulament, ca de exemplu pentru
conservarea acestora. Toţi aditivii alimentari
trebuie să intre sub incidenţa prezentului
regulament şi, prin urmare, lista categoriilor
funcţionale trebuie actualizată conform
progresului ştiinţific şi dezvoltării tehnologice.
Aditivii alimentari trebuie aprobaţi şi
utilizaţi numai dacă îndeplinesc
criteriile prevăzute în regulament.
Aditivii alimentari trebuie să fie siguri atunci
când sunt utilizaţi;
-trebuie să existe o necesitate tehnologică
pentru utilizarea lor;
-trebuie să nu inducă în eroare consumatorul şi
utilizarea lor să aducă un beneficiu
consumatorului.
 În dependență de originea lor, aditivii
sunt împărțiți în trei categorii de
bază: naturali(aditivi din surse naturale,
produși fără proces chimic), sintetici (nu
apar în natură, sunt făcuți în laboratoare)
și naturali identici (realizați în mod
artificial, dar compoziția este identică cu
cea a aditivilor naturali), iar în
dependență de funcțiile care le au pot fi
clasificați în modul următor: 
Conservanți (E200 - E299), care prelungesc termenul de valabilitate
a produselor prin încetinirea degradării bacteriene. Unul dintre cei
mai cunoscuți conservanți este dioxidul de sulf (E220) utilizat de
multe decenii pentru conservarea vinului;

• E211 benzoat de sodiu, conservant, aditivi alimentari

Corectori de gust sau potențiatori de aromă (E600 - E699), care au rolul de
a scoate în evidență aroma unor alimente. Unul din cei mai populari este
glutamatul monosodic (E621), care este folosit pentru a da gust, de
exemplu, chips-urilor;

• Pufuleţii conţin aroma E – 100

Îndulcitori (edulcoranți) sau înlocuitori ai zahărului (E421, E421, E900 - E999), care sunt
folosiți în produsele pentru diabetici sau în dulciurile “sugar free”. Cel mai cunoscuți
îndulcitori sunt aspartamul (E951) sau zaharina (E 954). În această categorie mai intră
agenții de glazurare (inclusiv lubrifianții).
 Coloranți (E100 -E 180), care sunt adăugați pentru a face alimentele să
pară mai apetisante sau pentru a reda culoarea alimentelor după
procesare. Aceștia pot fi naturali (de exemplu, luteina (E161b)) și sintetici
(cum ar fi tartrazina (E102)).
Emulgatori, stabilizatori, agenți
de îngroșare și agenți de
afânare (E400 - E499), care
ajută la mixarea unor
ingrediente care nu se
combină bine împreună, de
exemplu, uleiul și oțetul în
dressingul pentru salate, dar și
la stabilizarea produsului.
Întăritorii mai sunt folosiți
pentru a oferi vâscozitate unor
alimente precum înghețata sau
maioneza. Agenții de afânare
sunt substanțe sau combinații
de substanțe care eliberează
gaz, mărind astfel volumul
aluatului sau al cocii.
• Aditivi alimentari E500 – E599 (regulator de
aciditate)
• Regulatorii de aciditate sunt folosiți de mult timp în
industria alimentară și sarcina lor principală este
de a îmbunătății gustul produselor. În plus, mediul
acid din alimente previne formarea de
microorganisme. Anumiți regulatori de aciditate
pot fi găsiți și în grupul de aditivi E300 – E399. 
• E500 se referă la carbonatul de sodiu care apare în
mediu natural, ca de exemplu în lacuri sărate sau în
apă mării. Carbonatul de sodiu arecapacitatea de a
lega ioni metalici nedoriți, prevenind decolorarea,
texturii si îngălbenirea alimentelor. Se folosește în
panificație, patiserie, mixuri de afânare și băuturi. 
• E530 este oxid de magneziu și este utilizat pentru
a regla pH-ul produselor. Este o sursă excelentă de
magneziu, care asigură și funcționarea sănătoasă
a sistemului circulator și nervos. Servește ca un
neutralizant pentru unele produse congelate și
unt. 
• Aditivi alimentari E900 – E999
• Unii dintre aditivii alimentari nu pot fi clasificați în niciuna
din categoriile de mai sus. Acest lucru se întâmplă din două
motive, fie nu îndeplinesc niciunul dintre criteriile de
clasificare, fie pot juca mai multe roluri, iar definiția lor ar
fi ambiguă.[
• Un exemplu este ceara de albine numită și E901. Este un
produs care se găsește în mod obișnuit în natură și este
obținută prin amestecarea mierii și a polenului. Oferă
produselor un aspect lucios și prin urmare îl putem găsi nu
doar în produsele cosmetice, dar și în produsele de
cofetărie și pentru prepararea glazurei pentru
prăjituri.  Capacitatea de a oferi produselor un aspect
lucios îl are și shellac (E904) care provine dintr-o rășină care
este produsă de insectele Laccifer lacca. Acest aditiv se
folosește pentru producerea bomboanelor dar și sub formă
de glazură pentru pastile.
• Aditivul E955 se referă la sucraloză, un îndulcitor artificial
de 600 de ori mai dulce decât zahărul. Este o substanță
sintetică care, însă, nu prezintă niciun risc pentru sănătatea
umană dacă se respectă doza standard de administrare.