Tehnologii frigorifice

Tehnologiile frigorifice au drept scop răcirea produselor prin refrigerare

și ventilare activă.
Refrigerarea - transferul căldurii către un transportor de energie
termică, de obicei aerul rece sau agenți frigorific. Aceștia sunt
recirculați până când temperatura produselor se situează la anumite
valori care asigură latența proceselor vitale, fără să afecteze integritatea
lor structurală.
Nivelul dat este definit ,, temperatură optimă,, și oscilează în jurul 0 OC.
Refrigerarea este noțiunea convențională de frig sau conținut redus de
căldură.
Ventilația activă - proces fizic, prin introducerea în masa produselor a
unor debite de aer, cu anumite viteze de deplasare, și valori ale
parametrilor de stare (temperatură, umiditate, presiune).
Scopul principal –reglarea temperaturii, a umidității relative a aerului
de echilibru, pe etape, . se îndepărtează: căldura, CO2, vapori de apă,
etilen etc.
Ambele laturi ale tehnologiilor frigorifice: refrigerare și ventilare activă
se realizează prin ventilare, și se găsesc în echilibru dinamic.
Sursele de frig:: aerul rece, apa rece, gheața hidrică, amestecuri
frigorigene, gheața carbonică etc.
Recent se extinde utilizarea instalațiilor care convertesc radiația solară
în frig artificial.
Aerul rece ca sursă de frig
Aerul – este agentul de frig pus la dispoziția omului, poate fi natural
sau condiționat.
Cu ajutorul Nomogramei I-x se măsoară temperatura, umiditatea,
amestecul a 2 debite de aer, încălzire, răcire, variația aerului în contact
cu apa.
Aerul natural
Masele de aer polar sunt surse economice de frig natural. Procedeele de
refrigerare pot fi împărțite în 3 grupe: spontane, forțate și mixte.
Circulația spontană este determinată de acțiunea diferenței de
temperatură și presiunea vântului la care se adăugă și presiunea
atmosferică.
Debitul aerului, care circulă prin sistem se calculează după metoda
schimbului de aer sau după metoda concentrației admisibile.
Procedee bazate pe circulația forțată a aerului natural au ca
echipament : camera de aer, cu sistemul de orificii de acces a aerului
proaspăt, pardoseala-grătar, sistemul de coșuri pentru evacuarea aerului
viciat, dispozitivul de activare a tirajului cu ventilatorul.
Aerul condiționat
Aerul natural se supune diverselor operații de condiționare: filtrare,
spălare, umidificare, uscare, răcire, pentru a obține anumite valori.
(temperatură, umiditate, puritate, viteza de deplasare a curenților de aer.
(1,5-3 m/s).
Instalațiile de condiționare se prezintă sub forme variate constructive și
funcționale. Calcule tehnologice privind debitele de aer se bazează pe
ecuații de bilanț, calcule a cantității de aer necesare în circulație, viteza
curenților de aer, amestecul a 2 sau mai multe debite de aer, în cazul
eliminării mai multor surplusuri de căldură și umezeală, variația aerului,
cantitatea de căldură necesară în perioada rece, pierderi de căldură,
capacitatea de încărcare a răcitorului, sarcina termică a bateriei,
suprafața totală, durata răcirii produselor, greutatea apei evaporate din
produse uscarea produselor.