CURS 6

2.4.6. Sisteme de climatizare aer-apă

Într-un astfel de sistem de climatizare, încălzirea, răcirea şi controlul
umidităţii unei încăperi sunt realizate pe de o parte cu aer primar (de obicei aer
proaspăt) tratat într-o centrală de climatizare şi pe de altă parte cu ajutorul apei
calde sau reci care trece printr-un schimbător de căldură aer-apă (din ventilo-
convector sau din ejecto-convector).
Sistemul este alcătuit din (vezi fig. 2.16):
 centrală de tratare a aerului primar care de regulă se dimensionează
pentru debitul minim de aer proaspăt ce trebuie adus în fiecare
încăpere;

Fig. 2.16. Schema de principiu a unui sistem de climatizare aer-apă cu două ţevi
  reţea de conducte (două, trei sau patru conducte) pentru distribuţia
apei calde sau reci;
 aparate terminale care pot fi ventilo-convectoare sau ejecto-
convectoarele (aparate de inducţie).
 sursă de apă caldă pentru încălzire (cazan);
 sursă de apă rece pentru răcire (răcitor de apă/ chiller);
 reţea de canale pentru distribuţia aerului primar;
Pentru sistemele ce folosesc ventilo-convectoarele ca aparate terminale,
aerul primar ajunge în aparat printr-o reţea de canale şi se amestecă cu aerul
recirculat, este încălzit sau răcit în funcţie de anotimp, după care este refulat în
încăpere.
În sistemele care folosesc aparatele de inducţie, aerul primar tratat (aer
proaspăt exterior) este trimis cu viteză mare şi debit constant până la ejecto-
convector. În ambele cazuri, iarna aerul primar poate fi şi umidificat.
Schimbător

Ventilo-convectoarele
de căldură
Sistemul de climatizare cu ventilo-convectoare este adaptabil oricărei clădiri
de tip admistrativ (birouri), hoteluri etc., în care încăperile pot avea sarcini termice
diferite, iar în perioadele de tranziţie (primăvară, toamnă) anumite zone pot fi
alimentate cu apă rece iar altele cu apă caldă. Aceasta depinde de numărul de
conducte de alimentare şi de o reglare de ansamblu destul de complexă. Un alt
avantaj al acestui sistem este acela că în perioada rece şi de nefuncţionare a
ventilo-convectorului (noaptea sau repaus săptămânal) bateria acestuia cedează
căldură prin convecţie naturală asigurând o anumită temperatură de gardă evitând
astfel subrăcirea încăperii.
Elementele componente ale unui astfel de sistem sunt:
 unul sau mai multe generatoare (cazane) de apă caldă;
 unul sau mai multe generatoare de apă rece (chiller-e);
  reţeaua de conducte formată din două ţevi sau patru conducte;
 aparatul terminal, ventilo-convectorul, echipat cu un dispozitiv
manual sau automat ce permite alimentare cu apă caldă sau rece într-
un sezon.
Ventiloconvectorul este un aparat compact permiţând asigurarea climatizării
unei încăperi. Este echipat (vezi fig. 2.17), astfel încât să asigure următoarele
funcţiuni:
 filtrarea aerului recirculat şi a aerului proaspăt ce intră în aparat;
 încălzirea sau răcirea aerului amestecat;
 uscarea aerului amestecat;
 refularea în încăpere a aerului amestecat;

Fig. 2.17. Schema de principiu a unui ventilo-convector

După locul de montare ventilo-convectoarele sunt (vezi fig. 2.18.):

 de pardoseală (se pot monta în parapetul ferestrei);
 de perete;
 de plafon.
 a. b. c.
Fig. 2.18. Ventilo-convectoare: a. de pardoseală; b. de perete; c. de tavan fals

Caracteristici generale pentru ventilo-convectoare:

 putere calorifică cuprinsă între 1,2…23kW;
 putere frigorifică cuprinsă între 0,6…12kW;
 debite de aer vehiculat între 150…1000 m3/h, cu unul sau două
ventilatoare prevăzute cu 2…4 trepte de turaţii;
 nivel de zgomot la viteză maximă între 42…56 dB.

Ejecto-convectoarele
În interiorul acestui aparat aerul primar sub presiune este refulat prin diuze
ceea ce produce un efect de apiraţie prin inducţie a arului din încăperea unde se
află ejecto-convectorul. Aerul astfel aspirat traversează un filtru, apoi o baterie prin
care circulă apă caldă iarna sau apă rece vara.
Aerul primar se amestecă cu aerul recirculat, încălzit sau răcit şi apoi este
refulat în încăpere la debit constant şi cu o temperatură variabilă.
Reglajul temperaturii aerului refulat este obţinut fie reglând debitul de apă ce
circulă prin baterie cu ajutorul robinetelor de reglaj, fie prin variaţia debitului de
aer indus cu ajutorul unei clapete de reglaj motorizată. Cele două organe de reglaj
sunt acţionate de un termostat de ambianţă.
Schema de principiu a unui ejecto-convector este prezentată în fig. 2.19.
Pentru a-şi îndeplini funcţiile principale acesta este echipat cu:
  diuze de refulare;
 admisie de aer recirculat indus;
 filtru de aer pentru aerul recirculat;
 baterie de încălzire sau răcire a aerului recirculat sau amestecat;
 orificiu de refulare a aerului în încăpere.

Fig. 2.19. Schema de principiu a unui ejecto-convector

Toate acestea sunt introduse într-o carcasă metalică având la interior o

protecţie fonoabsorbantă.
Ca şi ventilo-convectoarele, ejectoconvectoarele pot fi montate în parapetul
ferestrei, pe perete sau în plafon.
 Caracteristica principală a unui ejecto-convector este nivelul de inducţie prin
care se înţelege raportul dintre debitul masic de aer indus Lm,i şi debitul masic de
aer primar admis în aparat Lm,p:

Lm,i
i
Lm , p
Acest raport este o caracteristică a aparatului când presiunea aerului primar
la nivelul diuzelor rămâne relativ constantă. Pentru gama obişnuită de aparate
aflate în fabricaţie nivelul de inducţie este cuprins între 1,5 şi 5.
Debitul de aer primar variază între 25 şi 300 m3/h. Presiunea medie necesară
la diuze, variază între 250 şi 1500 Pa. Puterea frigorifică nominală a bateriei de
răcire este cuprinsă între 0,4 şi 3,5 kW iar puterea nominală a bateriei de încălzire,
între 0,8 şi 7 kW.
Ejecto-convectoarele sunt deosebit de silenţioase deoarece, comparativ cu
ventilo-convectoarele, le lipseşte ventilatorul, deci orice mecanism cu piese în
mişcare. Acest lucru coduce la recomandarea utilizării lor în camere de hotel,
spitale, biblioteci, etc., oriunde se cere un nivel de zgomot redus.