Calitatea produselor

horticole
Produsele horticole au o mare importanta în
alimentaţia populaţiei, acestea folosindu-se
atât în stare proaspătă cât şi ca materii prime
pentru industria alimentara. Ponderea
produselor horticole în meniul unei zile este
de cel puţin 45%.
Calitățile fizico - chimice
Calităţile fizico-chimice
ale produselor horticole
ne îndreptăţesc sa credem
ca părţile componente ale
acestora, rădăcini, tulpini,
frunze, fructe, seminţe
reprezintă alimente şi
materii prime de baza
pentru organismul uman,
acesta putând fi
consumate ca atare şi
industrializate.
Progresul tehnico-ştiinţific de la ora actuală permis construirea
de utilaje în vederea păstrării şi depozitarii produselor
horticole în stare proaspătă, a producerii acestora pe toata
perioada anului.
Astfel, avem la îndemâna tot timpul legume şi fructe în stare
proaspătă sau preparate, produse derivate din acestea, sucuri,
nectare, compoturi, dulceţuri, fructe deshidratate. Produsele
horticole, legume şi fructe, participa intr-un procent foarte mare
în procesul de producere a diferite alimente cu conţinut bogat în
aminoacizi, vitamine, care contribuie la o hrănire raţională a
organismului uman.
Calitatea constituie o noţiune complexă care cuprinde
atât proprietăţile produsului de a satisface o trebuinţî oarecare, cât şi aspectele
economice legate de realizarea şi
utilizarea produsului. Calitatea produselor se concepe în faza de cercetare-
proiectare, se realizează în procesul de producţie şi se manifesta
în procesul de consum, ceea ce determina evidenţierea a doua
noţiuni:calitatea producţiei şi calitatea produselor 
• Calitatea unui produs este
determinata de ansamblul • Însuşirile produselor sunt numeroase, dar numai unele
caracteristicilor sale utile din ele determina, la un moment dat,calitatea.
care se pot observa,măsura • Acestea sunt caracteristicile de calitate, ale căror condiţii
sau compara cu un etalon. •  tehnice sunt stabilite în standardelede stat, în normele
tehnice, încaietele de sarcini şi toate reglementările în
cadrul Uniunii Europene.
Standardele
Acestea sunt documente care prevăd, pentru utilizări comune şi
separate, reguli, prescripţii şi caracteristici referitoare la
activităţi sau la produse, care sunt rezultatele acestor activităţi.
Ele asigura uniformitatea criteriilor de apreciere a calităţii,
precizează condiţiile minime de acceptare în vederea
comercializării, favorizând un comerţ intern şi extern competitiv
sub aspect calitativ. Ele îl protejează pe consumator şi au un
caracter independent (nu pot fi contestate, ignorate sau
modificate de nici un factor de producţie sau din sfera
comerciala interna sau externa). În funcţie de obligativitatea
aplicării lor, standardele pot avea caracter obligatoriu (Standard
de Stat) sau caracter de recomandare (pentru produse noi sau
în curs de omologare).
 Normele interne
Acestea reprezinta forma anterioara de existenta a Standardelor
de Firma. Ele erau intocmite pentru produse sau procese
tehnologice reglementate la nivel de ramura de activitate, de
importanta economica mai mica. Prin acumularea de noi date sau
prevederi ele puteau fi promovate ca standarde.
Caietele de sarcini
Acestea cuprind prevederi suplimentare necuprinse în standarde, în
vederea comertului exclusiv şi specializat cu anumite firme, state sau
organisme comerciale. Ele pot contine şi recomandari de marketing,
ambalare, transport, carantina fitosanitara, continut de pesticide, acte şi
forma de plata sau alte prevederi contractuale. Au circulatie şi valabilitate
limitata în functie de an, producator şi beneficiar. în comertul international
se observa o unificare tot mai stransa a legislatiei calitatii, iar anumite
reglementari, norme sau standarde au o aplicabilitate globala.
Aprecierea calitatii produselor Pentru
aplicarea calitatii legumelor şi frucelor se
folosesc diferite criterii specifice fiecarui
produs şi care scot în evidenta caracteristicile
cele mai impotrante în functie de care se
stabileste calitatea acestora, conform actelor
normative în vigoare. Conform acestor acte
normative caltiatea se diferentiaza pe
categorii sau clase de calitate. De exemplu, la
majoritatea produselor horticole se prevad ca
grupe de calitate: extra, calitatea I şi calitatea
a II-a, iar în unele cazuri numai calitatea I şi a
II-a. în unele lucrari de specialitate s-au
sintetizat urmatorii indicatori de calitate, în
corelatie cu gradul de maturitate:
Indicatori tehnologici:
-numarul de zile de la inflorit pana la
recoltare (mere, pere) ;
-suma gradelor zilnice de temperatura (pere,
fasole, porumb zaharat);
-etilena endogena (mere, pere) ;
-tehnologia de producere şi valorificare
diferentiata în finctie de destinatie.
Aspect vizual:
-marime sau greutate (la toate fructele şi la unele legume) ;
-volum (salata de capatana, varza, varza de Bruxelles) ;
-forma (uniforma şi caracteristica soiurilor) ;
-coloratie exterioara (intensitate, uniformitate, etc.) ;
-culoarea pulpei (la fructele carnoase) ;
-compactitate (varza de capatana, broccoli, conopida) ;
-defecte externe şi interne (morfologice, mecanice, fiziologice, provocate de boli sau
daunatori) ;
-morfologia şi structura suprafetei (luciu, acoperire cu pruina sau strat de ceara).
Terxtura (mere, pere, samburoase=drupacee):
-fermitate, tarie (mazare, fasole, fasole lima);
-elasticitate, fragezime, crocanta (la toate fructele şi majorotatea legumelor);
-suculenta (fructe) ;
-duritate, fibrozitate.
Aroma (gust, miros) :
-astringenta, continut în substante fenolice (gutui, prune, mere) ;
- acreala (aciditate) ;
-dulceata ;
-amareala ;
-lipsa gustului şi mirosului.
Valoarea nutritiva:
-continut în amidon (mere, pere) ;
-continut în glucide hidrosolubile (mere, pere,
drupacee, struguri);
-continutul în alte glucide (substante pectice, fibre,
etc.);
-raportul glucide/aciditate (fructe);
-continut în uleiuri, lipide (nucifere);
-proteine;
-vitamine;
-substante minerale
Valoare ecologica:
-substante toxice de origine naturala;
-contaminarea cu substante toxice (reziduri
de pesticide, metale grele) ;
-micotoxine ;
-contaminarea microbiologica.
Pentru stabilirea insusirilor care stau la baza
aprecierii calitatii fructelor şi legumelor se
efectueaza analize senzoriale şi de laborator
(pentru proprietatile fizice şi chimice).
Analizele organoleptice realizate cu ajutorul
simturilor se fac cu ușurinta şi sunt rapide.
Precizia de apreciere a calitatii se poate mari
daca se aplica analiza senzoriala, care implica
şi preclucrarea statistica a rezultatelor.
Mediul ambiant de pastrare a produselor
horticole este în fluentat de urmatorii factori:
lumina, temperatura, umiditatea relativa a
areului, miscarea şi compozitia aerului, avand
un impact major asupra calitatii produselor
horticole depozitate.
Lumina solara este un factor care
influenteaza negativ pastrarea produselor,
deoarece grabeste maturarea, favorizeaza
incoltirea (cartofi, ceapa, etc.) sau migrarea
solaninei spre periferia tuberculilor de cartof,
etc. Dee aceea, depozitele vor avea celulele
de pastrare cat mai intunecoase, fara ferestre
sau cu ele cat mai mici, echipate cu obloane
 Temperatura influenteaza mult intensitatea
respiratorie, care devine de doua ori mai mare
atunci cand temperatura creste cu 10ºC (la mere,
de exemplu). Odata cu ridicarea temperaturii
aerului produsele horticole pierd apa prin
evaporare şi scad în greutate, iar valoarea
comerciala este diminuata. în corelatie cu
temperatura aerului este şi activitatea
microorganismelor patogene care se dezvolta la
temperaturi cuprinse intre 3ºC şi 45ºC.
Umiditatea relativa a aerului prezinta
o mare importanta la pastrarea produselor
horticole, influentand intensitatea
deshidratarii lor, pierderea turgescentei şi
dezvoltarea microorganismelor.
Compozitia aerului din spatiul de depozitare contribuie
mult la mentinerea calitatii produselor horticole, cu
pierderi minime. Oxigenul la nivel ridicat intensifica
respiratia si, deci, maturarea produselor horticole. în
schimb, dioxidul de carbon franeaza maturarea, iar
etilena şi substantele aromate degajate de unele
produse horticole în timpul maturarii, chiar în cantitati
mici, grabesc maturarea şi reduc capacitatea de
pastrare. Reglarea compozitiei aerului se face prin
ventilatie în depozitele simple şi cu ajutorul unor
aparate speciale în depozitele frigorifice cu atmosfera
controloata.