falsurilor și înlocuitorilor în procesul tehnologic
de obținere a vinului roșu Odată cu comerțul de vinuri au apărut și fraudele, prin care un vin obișnuit, de calitate inferioară, se vindea sub numele unui vin din podgorie sau de calitate superioara. Falsificările de vinuri în țara noastră, ca de altfel în orice altă țară viticolă, au urmărit diferitele etape ale viticulturii. În podgoriile distruse de filoxera podgorenii înmulteau vinul cu ajutorul apei, turnată peste boștină imediat după scoaterea mustului, obtinând un vin de câteva grade pe care-l consumau în familie sau il vindeau sătenilor și chiar pe piață. Comercianții însă aveau nevoie mai mult de vin roșu, pe care podgorenii nu-l puteau produce în cantități suficiente. Ei au început sa-l prepare din vin alb, colorat cu boabe de afine, de soc, de boz, cireșe negre, oenocianina (extrasă din pielița strugurilor negri) și chiar fuxină (colorant mineral). Mai târziu colorarea s-a făcut cu hibridul producător direct Jaquez sau Othelo. Producția de vin fiind din ce în ce mai slabă, s-a trecut la alta fază de “producere a vinului”, din apă, stafide importate, zahăr și alte ingrediente. Aceste vinuri nu se puteau însa conserva, de aceea, s-a recurs și la antiseptici (conservanți) în special la acidul salicilic, o alta falsificare. Laboratoarele însărcinate cu controlul alimentelor și băuturilor, pe bază antisepticilor găsiți în vin, confirmau falsificarea, dar nu se puteau pronunța dacă vinul este natural sau artificial, din cauză că lipsea un studiu analitic al vinurilor naturale. În trecut, diferențierea între natura și calitatea vinurilor se făcea numai pe cale organoleptică, metoda de altfel importantă dar incompletă, imperfectă și subiectivă. Pentru complectarea acestor lipsuri au apărut studii analitice ale vinurilor. Falsificările de vinuri luând proporții a fost nevoie ca sa se voteze prima lege de represiune a fraudelor în producerea și comerțul vinurilor. O altă metodă de falsificare a vinurilor a fost prepararea lor pe bază de boștină, sau drojdie de vin, apă și spirt industrial, care se găsea din belsug și la preturi relativ mici.
Marele chimist și oenolog I.H. Coltescu spunea în 1937:
“Pentru a face să dispară în mod absolut contrafacerile vinului și falsificarea prin adăugare de substanțe zaharoase, este nevoie să se facă anual analizele complete chimice și organoleptice ale fiecarei recolte, spre a se cunoaște și ține la curent cazierul analitic al vinurilor produse în țara noastra”. Tehnologia de obținere a vinului roșu Vinul este o băutură obținută exclusiv prin fermentarea alcoolică completă sau parțiala a strugurilor proaspeți – zdrobiți sau nezdrobiți, sau a mustului de struguri proaspeți. Tăria alcoolică dobândită nu poate fi mai mică de 8,5% în volume. Tulburelul este un vin în desfașurare a fermentației alcoolice neseparat de drojdie, cu o tărie alcoolica de minimum 8,5% in volume. Băuturile alcoolice din alte fructe, inclusiv din stafide nu pot purta denumirea de vin. În funcție de însușirile tehnologice, strugurii pot avea urmatoarele destinații: consum în stare proaspătă, vinificație, industrializare (producerea de stafide, sucuri, dulceturi, compoturi si musturi concentrate).