Tema 4: Calitatea şi

competitivitatea produselor
agricole şi agroalimentare (4 ore)
1. Definirea calităţii şi funcţiile acesteia
2. Caracteristicile calităţii produselor agricole
şi agroalimentare
3. Factorii ce influenţează calitatea produselor
agricole
4. Indicatorii de calitate ai produselor agricole
şi agroalimentare
5. Definirea, structura şi clasificarea
standardelor
Bibliografia
1. Constantin M. Marketingul producţiei
agroalimentare. Bucureşti: Ed. Didactică
şi Pedagogică, 2004, 488 p.
2. Croitoru C. Marketingul produselor
agricole. Bucureşti: Ed. Ceres, 2001, 362
p.
3. Diaconescu, M. Marketing
agroalimentar. Bucureşti: Ed.
Universitară, 2005, 184 p.
1.Definirea calităţii şi funcţiile acesteia
Precizarea conţinutului noţiunii de calitate
prezintă o importanţă deosebită, întrucât
serveşte la:
 măsurarea productivităţii muncii,
 la stabilirea corectă a preţurilor
 la aprecierea rezultatelor economice.
 În sens economic noţiunea de calitate,
reprezintă o expresie a măsurii în care
produsele satisfac cerinţele societăţii.
 Noţiunea de calitate poate fi definită în mod
sintetic, ca reprezentând totalitatea
proprietăţilor (însuşirilor) pe care le
posedă un produs, expresie a măsurii în
care acestea satisfac necesităţile societăţii,
având în vedere parametrii tehnico-
economici şi estetici, gradul de utilizare şi
eficienţă economică în exploatare.
 Însuşirile calitative ale produselor se
asigură în procesul de producţie, dar ele
se manifestă în sfera consumului
(productiv sau neproductiv). Pentru acest
motiv, este necesar a face o distincţie
între calitatea producţiei şi calitatea
produselor
 Calitatea producţiei reflectă calitatea
proceselor de producţie, laturile activităţii
de concepţie, tehnologice şi de organizare
a producţiei. Această calitate a producţiei
agricole reflectă însuşirile biologice,
mediul, calitatea tehnologiei aplicată
culturilor, sistemul de creştere a
animalelor, organizarea producţiei agricole
etc.
 Calitatea produselor este expresia finală a
calităţii proceselor agricole de producţie.
Aceasta reprezintă efectele finale a
tehnologiilor aplicate culturii sau speciei
de animale respective, care imprimă
produselor însuşiri esenţiale, făcându-le
apte utilizării în scopul pentru care au fost
create.
 Dar într-o economie de piaţă, pentru
produsele agricole şi agroalimentare în
stare proaspătă şi pentru produsele finite
obţinute prin prelucrarea lor, noţiunea de
calitate poate fi discutată din punct de
vedere al:
 producătorului agricol, care priveşte
calitatea, în primul rând, prin cantitatea
mare obţinută şi a livrării pe piaţă în bune
condiţii. Ca rezultat al calităţii (sistemului)
de producţie, calitatea este o variabilă
precisă şi măsurabilă;
 sectoarele de prelucrare a
produselor agricole, care acordă prima
atenţie uşurinţei de industrializare şi
capacităţii de păstrare a produselor
prelucrate sau finite. În această viziune
calitatea este rezultatul practicilor
tehnologice de prelucrare;
 vânzătorului, care priveşte calitatea mai
întâi prin valoarea de schimb, vânzarea la
preţul cel mai bun. Un produs de calitate
este cel care pune la dispoziţie
performanţa calităţii produsului la un preţ
rezonabil şi la un preţ accesibil. Deci,
clientul va cumpăra, în general, produsul
pe care şi-l permite;
 consumatorului, care cercetează şi
caută să definească calitatea pe de o parte
prin conţinutul în substanţă nutritivă,
absenţa componentelor toxice, cantitatea
şi natura microorganismelor prezente în
produsele considerate etc.
Caracterul complex al noţiunii de calitate este
conferit de următoarele sale funcţii:

 funcţia tehnică a calităţii, care are în vedere

proprietăţile intrinseci ale produsului de a
satisface într-un anumit grad o utilitate,
măsurabilă prin comparaţie cu mărirea
serviciului adus;
funcţia economică a calităţii vizează
aspectele de ordin economic al producerii
şi consumării produselor, respectiv
asigurarea eficienţei economice. Ca atare,
un bun de consum are valoare pentru
beneficiar prin serviciul pe care îl aduce,
în acest caz valoarea produsului putând fi
exprimată prin relaţia:
 valoarea=serviciul/costul global
 funcţia socială a calităţii impune luarea în
considerare a implicaţiilor şi
consecinţelor sociale ale fenomenelor
specifice utilizării, respectiv a consumului
produselor.
 Din analiza procesului îmbinării acestor
funcţii reiese calitatea ca o noţiune
complexă, care vizează, pe de o parte,
proprietăţile intrinsece ale produselor de a
satisface la un anumit nivel o utilitate, iar pe
de altă parte, aspectul de ordin economic al
producerii şi consumării lor, precum şi
eventualele consecinţe sociale ale
fenomenelor ce apar în procesul utilizării.
2. Caracteristicile calităţii produselor agricole
şi agroalimentare
Se întîlnesc următoarele caracteristici a calităţii
produselor agricole şi agroalimentare:
1. Caracteristicile funcţionale sunt legate
nemijlocit de utilizarea unui anumit produs,
cum ar fi: rezistenţa la rupere, caracteristici
fizico-chimice, valoare nutritivă a unui produs
alimentar, indicii energetici etc.
2.Caracteristicile psihosenzoriale privesc
latura estetică, starea emoţională pe care
o pot provoca produsele agricole vegetale
(aspect şi culoare plăcute), proprietăţi
organoleptice, caracteristicile diverselor
specii şi soiuri de plante cultivate,
precum şi rasele de animale.
 Aprecierea organoleptică a produselor
alimentare se realizează prin degustare în
diferite scopuri.
Printre cele mai importante se pot aminti:
degustarea pentru producţie, degustarea
în scopuri comerciale, degustarea cu
ocazia expertizelor, degustarea în scopuri
competiţionale, degustarea în scop
medical, degustarea în timpul mesei,
degustarea în scop didactic.
Calitatea psihologică a produselor agricole
reprezintă componenta proprietăţilor de
diferenţiere individuală, care determină
gradul de acceptabilitate pe piaţă din
partea consumatorilor.
Calitatea sensorică reprezintă un ansamblu
de proprietăţi ale produselor agricole ce
dau naştere unui complex de senzaţii,
înainte, în timpul sau după consumul lor .
Ex. aspectul exterior, care este dat de formă,
culoare, caracteristicile suprafeţei şi modul de
desfacere; aspectul interior reprezentat de
culoare, structură (desen interior porozitate,
forma şi repartiţia golurilor de fermentare),
uniformitatea, diferenţierile dintre partea
exterioară şi cea inferioară (de exemplu coaje şi
miez); aroma obţinută prin îmbinarea gustului şi
mirosului; alte caracteristici ale căror însuşiri
senzoriale influenţează favorabil, pe plan psihic
aprecierea produselor.
3. Caracteristicile economice vizează
fiabilitatea (funcţionarea fără defecţiuni) şi
mentenabilitatea (uşurinţa de a remedia
defecţiunile), referindu-se la menţinerea în
timp a caracteristicilor calitative ale
produselor (în special la maşini şi instalaţii),
în anumite condiţii de utilizare.
Caracteristicile funcţionale şi
psihosenzoriale constituie
manifestarea calităţii intrinsece şi se
includ sub denumirea globală de
caractersitrici tehnice. De aici şi
noţiunea frecvent întâlnită de calitate
tehnică.
Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească
încadrarea pe calităţi a diferitelor produse
sunt reflectate în standardele de stat,
normele interne, caietele de sarcini,
aprobate de organele prevăzute de lege,
precum şi în contracte, în conformitate cu
condiţiile de bază ale calităţii.
3. Factorii ce influenţează calitatea
produselor agricole
Factorii care influenţează calitatea
produselor pot fi încadraţi în:
factorilor tehnici, aceştia manifestându-
se în procesul tehnologic de producţie,
factorii ce acţionează în sfera circulaţiei
produselor.
Factorii ce acţionează în procesul tehnologic de
producţie pot fi:
specia vegetală sau animală din care provine
produsul;
solul, ca suport fizic şi rezervă de substanţe
nutritive;
umiditatea exprimată prin conţinutul în apă al
solului şi prin cantitatea de vapori de apă aflată în
atmosferă în orice moment;
temperatura, exprimată prin valori medii zilnice,
lunare sau anuale, precum şi prin suma gradelor
pozitive, negative şi active pentru fiecare specie şi
soi;
 lumina, care favorizează sau nu în
anumite procente, unele procese
fiziologice, cum sunt înflorirea, legarea,
fructificarea etc., în cultura plantelor,
precum şi în creşterea animalelor;
 conţinutul atmosferei în bioxid de carbon
(CO2), care variază în jurul cifrei de
0,03%;
 prezenţa oxigenului, care este absolut
necesar în sectorul producţiei vegetale
atât pentru creşterea şi dezvoltarea
organelor aeriene cât şi a celor
subterane;
 praful, care acţionează în sens negativ
mai ales în zonele unde există fabrici de
cretă, ciment, negru de fum etc.,
atmosfera conţinând în suspensie o
cantitate însemnată de particule fine de
impurităţi;
 bolile criptogamice şi insectele, cre prin
activitatea lor reprezintă un factor ce
împuţinează producţia agricolă şi uneori
depreciază total calitatea acesteia;
 alimentaţia animalelor, prin structura
raţiei furajere are un rol deosebit,
influenţând în mod direct calitatea
produselor animaliere;
 măsurile tehnice în cultura plantelor şi
creşterea animalelor.
Factorii ce acţionează în sfera
circulaţiei produselor.
 materia primă necesară în fluxurile de
valorificare are o importanţă hotărâtoare
pentru calitatea produsului; cu cât această
materie primă este de calitate mai bună cu atât
produsul obţinut va fi de calitate superioară;
 materiile auxiliare şi procesul tehnologic
contribuie, de asemenea, într-o mare măsură la
formarea proprietăţilor mărfurilor, schimbând
corespunzător, în raport cu gradul de
prelucrare, structura, aspectul şi forma
acestora;
 ambalarea prin care se permite
protejarea produselor, se uşurează
comercializarea, transportul, păstrarea
lor, şi de asemenea, îndeplineşte
condiţiile igienice şi estetice;
 agenţii fizici (lumina, variaţiile de
temperatură, de umiditate), mecanici
(şocurile, vibraţiile), chimici (gazele,
vaporii), biologici (microorganismele,
insectele, rozătoarele) pot deprecia
mărfurile în timpul transportului,
manipulării şi păstrării.
4. Indicatorii de calitate ai produselor
agricole şi agroalimentare
Calitatea produselor agricole şi
agroalimentare se apreciază prin
indicatorii:
 fizici
 fizico-chimici
 de echivalenţă
 economici.
 Indicii fizici se apreciază având în vedere
următoarele elemente: forma şi mărimea
produselor, culoare de fond a produselor
(ce reprezintă un indice al maturităţii
produsului), gustul, consistenţa sau
fermitatea structo-texturii (sau duritatea
pulpei în cadrul produselor horticole,
lipsa de pete, starea de prospeţime,
aroma, autenticitatea soiului etc.).
Indicii fizico-chimici pot fi reprezentaţi prin:
 greutatea a 1000 boabe pentru cereale,
 greutatea a 1000 boabe pentru struguri,
 umiditatea,
 procentele de zahăr, grăsimi,
 gradul de alcool,
 conţinutul în substanţă uscată,
 conţinutul total în acizi,
 raportul zahăr/aciditate totală.
 Indicatorii de echivalenţă se folosesc în
clasificarea din punct de vedere calitativ
la un anumit produs, ţinând seama de
variaţiile celor mai importanţi indici fizici
şi fizico-chimici ai produsului respectiv.
Aceşti indicatori pot fi grupaţi în:
 indicatori tehnici de echivalenţă
 indicatori energetici de echivalenţă.
Indicatorii economici au la bază
evaluarea produselor la preţul unitar
de desfacere, luându-se ca etalon de
comparaţie preţul produsului la
nivelul unei calităţi superioare.
Indicatorii economici sunt:
 Coeficientul de echivalenţă valoric
 Indicele valoric de calitate
 indicatorul complex al calităţii
 valoarea de utilizare economică a
produselor agricole
 calitatea medie a unui produs
 coeficientul mediu de calitate
 efectele economice ale îmbunătăţirii
calităţii producţiei
5. Definirea, structura şi clasificarea
standardelor
 Standardul ca definire etimologică este
un document stabilit prin consens
aprobat de un organism recunoscut care
prevede, pentru utilizări comune şi
repetate, reguli, prescripţii şi
caracteristici referitoare la activităţi sau
rezultatele acestora, în scopul obţinerii
unui nivel considerat optim de ordine
într-un context dat .
 Standardul de stat este un document cu
caracter de lege prin care se impun
norme unitare şi raţionale de producţie
(tehnologie, dimensiuni, calitate,
recepţie, clasificare, nomenclaturi etc.),
obligatorii în toate ramurile economiei
naţionale.
 Standardele de stat stabilesc condiţiile
tehnice de calitate pe care trebuie să le
îndeplinească produsele pentru a putea fi
introduse în circulaţie, precum şi
metodele pentru determinarea calităţii
produselor respective.
 Standardele cuprind prescripţii cu referire
la depozitare, ambalare, marcare,
transportul produselor etc., iar în cadrul
altor standarde se stabileşte terminologia
pentru produsele standardizate.
Standardizarea constituie activitatea
organizată, sistematică şi
permanentă de elaborare şi aplicare
a standardului.