Agromarketing

P – 30 ore, LP – 30 ore
Rodica Burbulea - conferențiar universitar ,
doctor în economie
 Bibliografie
Obligatorie
 Constantin M. Marketingul producţiei agroalimentare, Ed.
„Didactică şi Pedagogică”, Bucureşti, 2004, 488 p.
 Croitoru C. Marketingul produselor agricole, Editura Ceres,
Bucureşti, 2001, 357 p.
Suplimentară
 Legea privind organizarea şi funcţionarea pieţelor produselor agricole
şi agroalimentare. Publicat : 08.09.2006 în Monitorul Oficial Nr. 142-
145 art Nr : 700
 Legea cu privire la evaluarea conformităţii produselor nr. 186 - XV din
24 aprilie 2003 // Monitorul Oficial al R.M. – 2003. - nr. 141-145.
 Kotler PH. Managementul marketingului. Bucureşti: Editura Teora,
Ediţia a IV-a, 2006, 1004 p.
 Petrovici, S., Belostecinic, G .Marketing. Chişinău: Ed. Universitas,
1999, 460 p.
 Petrovici, S., Muştuc, S., Golovco, V. Marketing (curs universitar).
Chişinău: Ed. ASEM, 2008, 288 p.
 Chiran A., Gîndu E., Doga V. ş.a. Agromarketing, Chişinău, Evrica.
1999, 407p.
 Chiran A., Gindu E. Marketing agrar (îndrumător pentru aplicaţii
practice) Ed. Periscop, Iaşi, 1997, 161 p.
 Tema 1. Conceptul și
importanța agromarketingului
(2 ore)
1. Conceptul de agromarketing în economia
de piaţă
2. Funcţiile specifice ale agromarketingului
3. Sferele de cuprindere a agromarketingului
4. Rolul şi importanţa agromarketingului în
sistemul economic naţional
 Bibliografie
 Constantin M. Marketingul producţiei
agroalimentare, Ed. „Didactică şi
Pedagogică”, Bucureşti, 2004, p.15-47
 Kotler PH. Managementul marketingului.
Bucureşti: Editura Teora, Ediţia a IV-a,
2006, 10-43 p.
 Petrovici S., Belostecinic G .Marketing.
Chişinău: Ed. Universitas, 1999, p.10-30
 Scopul lecţiei: Studierea conceptului,
conţinutului şi rolului marketingului și
agromarketingului în economie
 Sarcinele lecţiei:
- Cunoaşterea conceptului de marketing și
agromarketing;
- Studierea funcțiilor generale ale marketingului și
specifice agromarketingului;
- Analiza sferelor de cuprindere a agromarketingului;
- Determinarea rolului şi importanţei
agromarketingului în sistemul economic naţional
 Cuvintele cheie:
 Marketing, agromarketing,
macroagro-marketing, microagromarketing,
funcții generale, funcții specifice,
valorificarea producției agricole.
 1. Conceptul de agromarketing în
economia de piaţă
 Asociaţa Americană de Marketing:
 în anul 1937 :„realizarea activitatilor economice
care dirijeaza fluxul bunurilor si serviciilor de la
producator la consumator sau utilizator”.

 în anul 1988: „Marketingul reprezintă procesul

planificării şi execuţiei conceptului de produs,
stabilirii preţului, promovării şi distribuţiei ideilor,
bunurilor şi serviciilor, pentru a crea schimburi
care să satisfacă obiective individuale
şi organizaţionale. ”
 W. Stanton (specialist american) “marketingul este un
întreg sistem de activităţi economice referitoare la
programarea, stabilirea preţurilor, promovarea şi
distribuţia produselor şi serviciilor menite să satisfacă
cerinţele consumatorilor actuali şi potenţiali”.

 Philip Kotler (ca părintele marketingului modern) -

acest concept se referă la “activitatea umană îndreptată
în direcţia satisfacerii nevoilor şi dorinţelor prin
intermediul schimbului”.

 Institutul de Marketing din Marea Britanie,

promovează ideia că marketingul reprezinta „procesul
managerial care asigura identificarea, anticiparea si
satisfacerea, in mod profitabil, a cerintelor
consumatorului.”
Componentele esenţiale ale Marketingului

Orientarea spre
consumator
Activităţi de marketing Satisfacţia Succesul
coordonat consumatorului întreprinderi
Obiectivele şi
Performanţele
Întreprinderii
 Agromarketingul - ansamblul de
activităţi, tehnici, metode şi procedee cu
ajutorul cărora oferta de produse agricole şi
alimentare este ajustată în funcţie de
schimbările cererii, în scopul maximizării
satisfacerii consumatorilor, dar şi al
optimizării profitului cuvenit producătorilor
şi comercianţilor.
 În funcţie de nivelul de la care îl privim
agromarketingul poate fi abordat sub
aspect:
 macroeconomic
 microeconomic
 Macroagromarketingul - desfăşurarea
tuturor activităţilor de afaceri implicate în
fluxul produselor agroalimentare de la
producătorii agricoli către consumatori,
în condiţii de eficienţă şi respectiv de
satisfacţie maximă pentru aceştia.
 Microagromarketingul - performanţa
activităţii de afaceri care direcţionează
bunurile şi serviciile către clienţi şi
îndeplineşte obiectivele managementului
întreprinderii.
 Agromarketingul poate fi privit din
diferite puncte de vedere:

 al fermierului,
 al procesatorului,
 al intermediarului,
 al consumatorului.
Marketingul agricol cunoaşte o serie de particularităţi
generate de specificul activităţii agricole, acestea
referindu-se la:
 dependenţa mai mare a producţiei agricole de factorii
naturali şi biologici,
 caracterul sezonier al producţiei vegetale,
 nivelul mai scăzut al informaţiei din agricultură,
 existenţa unei infrastructuri a distribuţiei fizice a
mărfurilor agricole şi alimentare inadecvate practicării
marketingului modern,
 poziţia slabă de negociatori a producătorilor agricoli
în cadrul filierelor de produs, mai ales în raport cu
procesatorii sau integratorii;
 nivelul slab de organizare instituţională a pieţelor
agricole şi alimentare datorită insuficienţei legilor,
regulamentelor de funcţionare şi de reglare a acestora;
 Elemente care dau un anumit specific marketingului
agroalimentar:
 marketingul a fost cunoscut mai întâi în sectorul
agroalimentar şi apoi generalizat în celelalte sectoare.
 activităţile de marketing desfăşurate pe marile pieţe de
consumatori privesc întotdeauna produsele alimentare;
 marketingul, prin activităţile sale specifice, nu este
niciodată interesat numai pentru produsele agricole sau
pentru cele după o prima transformare, ci pentru cele
agroalimentare;
 marketingul agroalimentar nu se poate concepe numai în
cadrul binomului dat de elemente "produs-piaţă", ci în
cadrul trinomului "produs-tehnologie-piaţă".
2. Funcţiile specifice ale agromarketingului
 Funcțiile marketingului:

 Generale – la nivel de societate

 Specifice - la nivel de intreprindere

 Funcții generale:
1. Investigarea pieţei şi necesităţilor de consum
– funcţie premisă.
2. Adaptarea dinamică a întreprinderii la mediul
de marketing – funcţie de mijloc.
3. Satisfacerea maximală a nevoilor de consum
- funcţie scop.
4. Maximizarea eficienţei economice – funcţie
scop.
 Principalele activităţi şi acţiuni specifice
marketingului agroalimentar:

1. Studierea pieţei:
 Studiul şi analiza problemelor din punct
de vedere economic şi comercial.
 Obţinerea şi prelucrarea informaţiilor
necesare fundamentării deciziilor.
 Studiul operaţiilor de marketing.
 Studierea activităţii concurenţilor.
2. Planificarea şi dezvoltarea sortimentului de
produse

 Determinarea şi elaborarea structurii

sortimentului de produse.
 Adaptarea caracteristicilor tehnice ale
produsului, a ambalajului, preţului,
calităţilor de exploatare şi a deservirii
tehnice etc., la cerinţele beneficiarului -
prin perfecţionarea produselor, serviciilor
 Elaborarea de noi produse.
3. Analiza şi fundamentarea preţului

 Studiul costurilor de producţie şi de

comercializare ale produsului în sfera
circulaţiei.
 Studiul preţului produselor înrudite.
 Cunoaşterea posibilităţilor şi a interesului
de cumpărare ale consumatorului.
4. Distribuirea și comercializarea
produselor

 Livrarea produselor la reţeaua comercială

de desfacere.
 Alegerea canalelor de desfacere.
 Transporturi.
 Analiza periodică a activităţii comerciale.
 Prognozarea deservirii.
5. Promovarea şi stimularea desfacerii

 Publicitatea pentru toate categoriile de

beneficiari efectuată prin toate mijloacele
de informare în masă.
 Relațiile cu publicul (PR).
 Stimularea vânzătorilor prin utilizarea
unor mijloace specifice (reduceri de
preţuri, oferirea de atenţii, cadouri sau
premii cumpărătorilor etc.).
6. Creşterea poziţiei întreprinderii pe
piaţa produselor

 Pe cale extensivă, prin atragerea de noi

cumpărtori.
 Pe cale intensivă, prin creşterea
intensităţii medii de consum a unui
consumator.
 Prin efectul combinat al celor două căi.
 3. Sferele de cuprindere a
agromarketingului
Pentru agricultură, sfera marketingului
trebuie cunoscută prin prisma a două sfere
de activitate:
1. aprovizionarea tehnico-materială cu
mijloace de producţie,
2. valorificarea producţiei agricole.
 Marketingul aprovizionării tehnico-
materiale reprezintă procesul de preluare
în condiţiile pieţei a mijloacelor de
producţie din cadrul diferitelor ramuri
economice în concordanţă cu nevoile reale
ale producătorului agricol.
Cauzele care generează nivelul cantitativ şi calitativ al
cererii de mijloace de producţie pentru agricultură
sunt:
 nivelul preţului produsului agricol, care determină
veniturile disponibile în aprovizionarea cu
mijloace de producţie a producătorului agricol;
 preţul respectivului mijloc de producţie
achiziţionat de producătorul agricol;
 preţurile la mijloacele de producţie de substituire
(complementare), utilizate în agricultură;
 stadiul aplicării tehnicii agricole de producţie
pentru o anumită perioadă;
 deprinderile şi aptitudinile producătorului agricol
în ceea ce priveşte utilizarea anumitor mijloace de
producţie.
 Valorificarea producţiei agricole se
referă la aspectele prelucrării şi desfacerii
ritmice a produselor agricole şi
agroalimentare în cantitatea şi calitatea
corespunzătoare.
Sistemele de valorificare a produselor agricole în funcţie
de volumul ofertei pot fi împărţite astfel:
 sisteme de tip industrial, pentru care
producătorul agricol este reprezentat printr-o
unitate sau un grup de unităţi agricole cu un
volum mare al producţiei ce poate fi livrat şi care
încadrează capacităţi corespunzătoare de
prelucrare. Filiera de desfacere este semnalată pe
marile pieţe naţionale şi internaţionale;
 sistemul de tip semiindustrial, situaţie aferentă
producătorilor agricoli individuali sau încadraţi în
forme asociative, care obţin şi prelucrează
producţia în unităţi de mică capacitate, fluxul
fiind continuat prin livrarea pe pieţele locale şi
regionale;
 sistemul de valorificare din micile
proprietăţi ţărăneşti, numit şi artizanal, ce
are caracteristic utilizarea unor tehnologii
gospodăreşti şi o livrare directă a producţiei
prin satisfacerea cerinţelor locale de piaţă;
 sistemul de autoconsum, reprezentat prin
acei producători care sunt şi consumatorii
întregii producţii realizate (deci producţia
agricolă nu constituie un obiect al
schimbului şi este folosită de producător şi
familia sa).
4. Rolul şi importanţa agromarketingului
în sistemul economic naţional
Cele mai importante dintre obiectivele politicilor de
agromarketing promovate la nivel naţional sunt
următoarele:
 stimularea creşterii producţiei agroalimentare
şi continua adaptare a acesteia la modificarea
cererii de consum a populaţiei şi a
exportului;
 creşterea gradului de competitivitate a
produselor agricole şi alimentare;
îmbunătăţirea distribuţiei inputurilor agricole
şi neagricole către producători;
perfecţionarea şi creşterea eficienţei
structurilor de agromarketing, mai ales a
celor privind distribuţia produselor agricole şi
alimentare, precum şi modernizarea
infrastructurii acesteia;
protecţia consumatorilor faţă de producerea şi
comercializarea unor produse
necorespunzătoare din punct de vedere
calitativ, care afectează sănătatea şi chiar
securitatea acestora.
 Mulțumesc pentru atenție!