Tema 2.

Piaţa produselor agricole şi

agroalimentare

 2.1. Caracteristica şi structura pieţei

agrare
 2.2. Cererea şi oferta de produse agricole
şi agroalimentare
 2.3. Definirea şi caracteristicile pieţei en
gros de produse agricole
 2.4. Piaţa produselor alimentare biologice
2.1. Caracteristica şi structura pieţei
agrare
 Piaţa reprezintă sfera economică în care
producţia de mărfuri apare sub forma de
ofertă, iar nevoile de consum (productiv sau
individual) sub formă de cerere de mărfuri.
 Piaţă se înţelege sfera economică a
confruntării la un moment dat, a ofertei şi
cererii unui anumit bun sau serviciu şi
realizarea lor sub forma actelor de vânzare-
cumpărare cu spaţiul în care se desfăşoară.
 Un bun economic dat

Un spaţiu economico-geografic

Piaţa se Un timp dat

particulari
- zează
prin: O confruntare dintre o anumită ofertă şi cerere

Un ansamblu de “populaţii” capabile să exercite o

influenţă asupra vânzărilor bunului dat

Figura 1. Particularităţile pieţei [23, p. 69].

 Piaţă agrară reprezintă un ansamblu
coerent, un sistem sau o reţea de relaţii de
vânzare-cumpărare de bunuri şi servicii
între părţi contractante, care pe de o parte
sunt unite prin legături de afaceri şi pe de
altă parte se află în raporturi de forţă
(concurenţă).
 Piaţa agrară se aseamănă cu orice altă
piaţă în care producţia agricolă apare sub
formă de ofertă, iar nevoile de consum
sub formă de cerere de produse agricole şi
agroalimentare.
 Privind ca mecanism, piața agrară
cuprinde cererea şi oferta, concurenţa,
preţurile, diferite taxe.
 Sistemul pieţei agrare cuprinde 3
subsisteme:
 1) intrările reprezentate de producţia
autohtonă (inclusiv autoconsumul),
importurile, rezervele naturale şi ajutoare
externe.
 2) piaţa propriu-zisă reprezentată de
confruntarea ofertei cu cererea de consum
 3) ieşirile reprezentate de consumul
populaţiei autohtone, materia primă ieşită la
prelucrare, disponibilităţile pentru export,
resursele naţionale şi obligaţiile
internaţionale.
 Principalele funcţiile ale pieţei agrare sunt:

 asigurarea populaţiei cu produse

agroalimentare necesare pieţei;
 aprovizionarea industriei prelucrătoare cu
materii prime agricole;
 asigurarea disponibilităţilor pentru export.
 Structura pieții agrare:
 1. Din punct de vedere al obiectului de
tranzacţii de vînzare-cumpărare se
destituie:
 - piaţa de bunuri şi servicii
 - piaţa factorilor de producţie
 - piaţa muncii
 - piaţa hîrtiilor de valoare
 - piaţa monetară.
 2. După ofertanţi şi purtătorii cererii de
consum:
 - piaţa ţărănească
 - piaţa viticultorilor
 - piaţa cerealelor
 - piaţa producătorilor de lapte etc.
 3. După gradul de extindere geografică:
 - piaţa internă (locală)
 - piaţa mondială (externă)
 4. Dudă gradul de dispersare teritorială:
 - pieţe dispersate (comerţ en detaile)
 - pieţe concentrate (super magazine, pieţe
en gros, burse agricole)
 5. După accesul consumatorilor pe piaţă:
 - liberă
 -reglementată.
2. Cererea şi oferta de produse agricole şi
agroalimentare
 Oferta pe piaţa produselor de bază din
agricultură este dispersată şi cantitativ
neregulată.
 Volumul producţiei depinde pe de o parte
de tehnica de dotare, iar pe de altă parte
de condiţiile climatice şi biologice care
sunt aleatorii, imprimând acestor pieţe a
produselor de bază din agricultură, un
caracter extrem de mobil.
 Pe termen scurt oferta de produse agricole
este variabilă în funcţie de factorii
climatici sau sezonieri, precum şi de
nivelul stocurilor în cazul produselor
agricole stocabile. Pentru acele produse
agricole perisabile, a căror stocare este
dificilă (fructe, legume, etc.) oferta este
rigidă.
 Principale cauze care influenţează oferta
de produse agricole sunt următoarele:

 fondul funciar cu referire la terenurile agricole

disponibile, sistemele de hidroamelioraţii
utilizate, recoltele obţinute în cultură pură şi
succesivă;
 capacitatea de producţie şi înzestrare tehnică a
întreprinderii, care condiţionează şi determină
însăşi sistemul agricol de producţie;
 factorii climaterici influenţează oferta de produse
agricole prin acei factori limitativi pentru
condiţiile climatice normale şi situaţiile
accidentale care pot modifica condiţiile climatice
normale;
 producţiile (randamentele) culturilor şi animalelor,
care sunt legate de sistemele de producţie şi
tehnologiile utilizate, protecţia fitosanitară şi
zooveterinară, energia şi mecanizarea disponibile,
alimentaţia animalelor;
 forţa de muncă utilizată în agricultură şi structura
acesteia;
 mijloacele de finanţare şi facilităţi de acordare de
credite;
 factorii socio-economici, care se concretizează în
accesul şi stabilitatea pe piaţă a producătorului
agricol;
 preţul produsului oferit pe piaţă;
 preţul produsului de substituire;
 preţul mijloacelor de producţie.
 Cererea de produse agroalimentare în zonele
industrializate - cele urbane în general - este
caracterizată prin invariabilitatea acesteia.
 Cererea de produse agricole (din punct de vedere
cantitativ) variază puţin; dacă preţurile produselor
agricole scad, aceasta va fi considerată o
economie în bugetul personal al consumatorilor;
dacă veniturile populaţiei cresc, cumpărăturile
suplimentare de produse se vor face - ca regulă
generală - în afara sectorului alimentar.
 Cererea de produse agroalimentare de primă
necesitate este puţin elastică în raport cu preţurile
existente pe piaţă. Pe termen scurt însă, cererea de
produse agroalimentare este variabilă.
 Factorii care influenţează cererea pot fi
încadraţi în grupa:
 factorilor economici (aceştia referindu-se la cantitatea
şi structura produselor ce se pot cumpăra, preţurile
acestor produse, sporirea cheltuielilor alimentare pentru
alimentele consumate în afara gospodăriei),
 a factorilor sociali şi culturali (care includ nivelul de
educaţie a cumpărătorilor, atitudini, credinţe religioase,
tradiţii şi obiceiuri ale acestora, concentrarea producţiei
în mediul urban, creşterea ponderii femeilor care
lucrează),
 factorilor geografici (clima şi localizarea geografică
pot influenţa în mare măsură modul de distribuţie fizică
a produselor),
 factorilor legaţi de condiţiile agricole de producţie şi
de transformare (industrializare a produselor agricole).
3. Definirea şi caracteristicile pieţei en
gros de produse agricole
Piaţa en gros de produse agricole poate fi definită
prin existenţa unui spaţiu teritorial unde se întâlnesc
un mare număr de furnizori (producători agricoli) în
cadrul cărora:
 se compară calitatea şi preţurile produselor
agricole oferite diferiţilor furnizori
 se cumpără cantităţi mari de produse
 se beneficiază de diferite servicii prevăzute pe
piaţă (controlul calităţii produselor, informaţii
referitoare la situaţia aprovizionării şi a preţurilor,
controlul standard pentru operaţiile de
cumpărare/vânzare, informaţii referitoare la
diverse echipamente şi utilaje agricole etc.).
Principalele caracteristici ale pieţei en gros sunt
următoarele:
 este un spaţiu de concentrare a cererii şi
ofertei de mărfuri şi servicii, prin aceasta
asigurându-se confruntarea directă şi
deschisă a acestora;
 este o piaţă liberă şi organizată care
funcţionează pe baze de norme şi reguli
însuşite şi respectate de participanţi (conform
regulamentului de organizare şi funcţionare
al pieţei);
 permite controlul calităţii produselor şi
impunerea anumitor standarde de calitate în
ceea ce priveşte oferta de produse agricole;
 dispune de personal propriu specializat;
 este interesată în dezvoltarea infrastructurii
serviciilor oferite de colaborarea şi
extinderea relaţiilor comerciale în zonă şi în
judeţ;
 piaţa trebuie să satisfacă cerinţele de
comercializare ale unei mari părţi din
producţia existentă în zona respectivă;
 piaţa en gros trebuie să constituie o sursă de
servicii şi nu de profit, deschisă tuturor celor
interesaţi în scopul informării şi sprijinirii
acestora, a dezvoltării schimburilor şi
formarea preţurilor în funcţie de cererea şi
oferta de produse.
 Cele mai importante funcţii ale pieţei en gros pot fi
considerate următoarele:

 asigură un serviciu public pentru întreaga

comunitate;
 oferă cadrul organizatoric favorabil
confruntării cererii şi ofertei de mărfuri
(aceasta se manifestă prin identificarea şi
punerea în contact a participanţilor);
 stabileşte preţul produselor ceea ce
reprezintă indicatorul etalon pentru toţi cei
interesaţi (este considerată funcţia cea mai
importantă a pieţei);
 creează condiţii optime privind realizarea
unui contact direct şi deschis între cererea şi
oferta de mărfuri, precum şi de manifestare a
concurenţei libere pe piaţă;
 asigură servicii specifice tuturor
participanţilor;
 permite o bună cunoaştere a pieţei
(produsului şi a întreprinderii) o mai bună
informare şi interes pentru dezvoltarea
schimburilor a producţiei agricole, a creşterii
veniturilor participanţilor, precum şi
dezvoltarea judeţului şi a zonei în general.
 4. Piaţa produselor alimentare biologice

 Agricultura biologică este definită ca un

sistem de gestiune a întreprinderii
agricole, în care se impun restricţii
importante în ceea ce priveşte utilizarea
substanţelor fertilizante şi pesticidelor.
 Produsele alimentare biologice sunt acele produse care au fost
obtinute in urma unor practici agricole prin care se respecta in
principal urmatoarele reguli :

 interzicerea folosirii de produse chimice de

sinteza, cum ar fi unele
pesticide administrate in afara normelor
legale sau stimulatorii de crestere ;
 folosirea de tehnologii de productie care
protejeaza mediul si animalele ;
 acceptarea formelor de control al conditiilor
de productie ;
 respectarea regulamentelor si standardelor
pentru producerea si distributia acestor
produse.
Produsele alimentare biologice se incadreaza in
doua categorii de produse :
- produse alimentare bio-ecologice,
la care se respecta cu strictețe tehnologiile
impuse prin norme interne si standarde
interne si internaționale;
- produse alimentare cu « imagine
biologica », considerate intermediare. In
această categorie se pot încadra produsele
de fermă sau provenind de la micii
producatori, carora li se aplică tradiții
specifice la fabricarea produsului.