Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
PROIECT
Principiile HACCP
Tehnologia culturii si copozitia chimica. Tutunul este o planta care suporta bine monocultura.
Bune premergatoare pentru tutun sunt considerate cerealele de toamna, rapita si sfecla.
Ingrasamintele. In folosirea ingrasamintelor trebuie sa se aiba in vedere atat sporirea productiei ,
cat si mentinerea sau imbunatatirea calitatii.experientele arata ca fiecare element exercita asupra
productiei si a calitatii tutunului o influenta specifica.
Fosforul grabeste maturizarea, imprima foilor o culoare frumoasa si o finete superioara. In exces
duce la inrautatirea calitatii, frunzele devin sfaramicioase, fara finete si elasticitate, iar arderea lor se face
incomplete.
Potasiul imbunatateste arderea si accentueaza aroma. Tutunul este o planta care consuma cantitati
mari de potasiu. O productie de 2000 de kg Frunze uscate consuma din sol peste 200 K2O.
Azotul este echilibrul acetei plante. Are o importanta deosebita deoarece lipsa lui diminueaza
productia, plantele raman nedezvoltate. Excesul de azot duce la formarea de Frunze mai, groase, de
calitate inferioara si lipsote de finite.
Calciul este un element solicitat in mari cantitati de tutun. Insuficienta calciului se observa prin
simptome de clororza pe frunzele tinere si frangerea plantelor la varf, care apoi se usuca. Excesul de
calciu duce la formarea de formarea de frunze cu ardere greoaie si casante.
Frunzele recoltate se insira pe sfori lungi de 2-4 m sfoara trecandu-se prin nervure mediana a frunzei.
Dospitul este o operatie de mare insemnatate pentru imbunatatirea calitatii. Substantele organice
complexe se transforma in substante substante organice mai simple , substantele albuminoide si clorofila
se degradeaza, amidonul se hidrolizeaza. Nicotina nu sufera modificari importante.
La sfarsitul dospirii foile de tutun contin inca 40-50% apa, urmand a se lua masuri immediate de uscare
pana la 20-25% apa. Uscarea se face la soare, pentru tutunurile orientale cu foaie deschisa si mica sau in
uscatorii special, pentru tutunurile cu foile mari. La tutunul de piap sau tigari de foi uscarea se face si la
umbra. Uscarea necorespunzatoare duce la brunificarea frunzelor si la deprecierea calitatii.
Sortarea frunzelor. In vederea livrarii, frunzelor de tutun se sorteaza pe calitati, tinandu-se seama
de culoare, etaj, starea fitosanitara, gradul de deteriorare a frunzelor. Frunzele alese se aseaza in papusi de
cate 20-25 bucati si se leaga la baza cu rafie sau panusi de porumb. Papusile de tutun se pastreaza in
teancuri de 70-90 cm lungime si 35-40 cm inaltime, apoi se ambaleaza si se preda la centrul de
prelucrare unde tutunul este supus imediat operatiei de fermentare.
Tutunul ajuns la unitatea de producţie este de mai multe tipuri. La fabrică, baloţii vor trece prin
mai multe etape pentru a ajunge cea mai importantă componentă a unei ţigări. Primul pas este
condiţionarea. Aici, tutunul este tratat pentru a-şi păstra elasticitatea. Frunzele sunt trecute printr-o
baie de aburi. Apoi sunt trecute printr-un cilindru, unde are loc procesul de “sosare”, realizat pentru
îmbunătăţirea calităţii. Următoarea fază constă în eliminarea corpurilor străine.
A doua etapă este procesarea. Aceasta începe cu tăierea frunzelor şi uscarea acestora într-un
proces de suspensie cu aer cald, la o temperatură foarte ridicată. Urmează mărunţirea şi eliminarea
nervurilor. Sortimentele de ţigări diferă în funcţie de aromă şi cantitatea de nicotină, astfel că sunt
aplicate tratamente de aditivare şi aromatizare specifice fiecărui tip de tutun.
După finalizarea celor două procese tutunul ajunge să fie depozitat în containere personalizate
în funcţie de tipul acestuia. Fiecare este etichetat cu data de fabricaţie, data expirării şi cantitatea.
Tutunul ajunge în utilajul de confecţionat, denumit maker, unde este preluat de o bandă
transportoare cu vaccum şi înfăşurat în foiţa de confecţionat, formând un şnur. Urmează procesul de
tăiere, o baghetă având lungimea a două ţigări. După introducerea hârtiei de filtru, bagheta se taie pe
jumătate, rezultând două ţigări. Tigaretele sunt apoi perforate, pentru a se obţine ventilaţia dorită, care
determină cât aer se trage din ţigară şi cât din afară.
Câte zece pachete sunt aliniate pentru a forma cartuşul. După adăugarea etichetelor, cartuşele
sunt trimise la pe bandă, la linia de paletizare. Prima maşină care formează baxul se numeşte case
packer. Acest utilaj ia cartonul, îl desface şi introduce cartuşul. Din nou se etichetează şi se transportă la
roboţii de paletizare. Totul este automatizat, cei doi angajaţi din secţie având doar atribuţii de
supraveghere. Roboţii au un cititor de bare, recunosc baxurile şi ştiu să le pună pe paleţii corespunzători.
Când un palet este complet, vine o maşină-robot care-l preia şi îl duce la partea de înfoliere. Din tot
acest proces eroarea umană este exclusă.
Înainte de a ajunge la consumatorul final, ţigările sunt trecute prin mai multe filtre de analiză a
calităţii. În laborator sunt efectuate teste fizice şi vizuale: de la tutun la filtru, ţigară, pachet şi cartuş. Tot
aici sunt verificate umiditatea, rigiditatea şi ventilaţia.
• recoltare manuala
RECOLTARE • riscuri fizice( ruperea frunzelor
• selectionarea frunzelor
• riscul de a sorta incorect frunzele si nerespectarea cerintelor fata de
SORTAREA
FRUNZELOR temperaturi si mod de depozitare
•descarcare mecanizata
DESCARCAREA •riscul de deteriora produsul
DIN CONTAINERE