Rapiță

Capitolul 1

1
Considerații generale rapiță
Importanță
Rapița ocupă un important loc pe plan mondial, fiind printre cele mai importante specii
oleifere, fapt datorat semințelor cu un conținut bogat în ulei (42 - 48%), ulei ce își gasește locul
în industrie, cât și în alimentația umană pentru preparare unor margarine.
Uleiul de rapiță în amestec cu butanul este folosit, în majoritatea țărilor dezvoltate, pentru
obținerea biocombustibililor, ce au implicații în diminuare efectului de seră și totodata limitează
poluarea.
Rapița își mai gasește loc și în industria textilă, la fabricarea materialelor plastice, a
vopselurilor, a lacurilor, detergenților, cernelurilor, detergenților, în industria poligrafica, la
iluminat sau ca lubrifiant, ulei pentru pictură, ajuvant pentru pesticide, alți autori gâsind rol și în
diminuarea frecvenței bolilor provocate de batrânețe.
După extragerea uleiului, rămân turtele și șroturile ce constituie un furaj valoros, dacă
este administrat animalelor în cantități moderate.
Tulpinile se pot folosi și la fabricarea plăcilor aglomerate, din frunze și tulpini se obține
un fungicid folosit în agricultura ecologică, pentru combaterea moniliozei la prun și cais,
aplicându-se stropiri la înflorit.
Din punct de vedere fitotehnic rapița prezintă numeroase avantaje, cât și o serie de
dezavantaje. Dintre avantaje amintim: poate fi utilizată ca bună premergătoare pentru cereale de
doamna sau pentru culture succesive, prezintă reacție buna la fertilizare, se însămânțează și se
recoltează în perioadele mai libere ale anului agricol, lasă solul curat de buruieni datorită masei
vegetative bogate și a ritmului rapid de creștere, împiedica eroziunea și ridică fertilitatea solului,
nu necesită o gamă de utilaje și mașini specială, are valoare furajeră ridicată, este o bună plantă
meliferă, are valoare comercială mare datorită prețului obținut pe unitate de produs și a
producțiilor obținute.
Pe lângă avantajele amintite mai sus rapița prezintă și o serie de dezavantaje datorate în
special secetei ce poate interveni în timpul perioadei de însamânțare, a sensibilității ridicate la
bolile și dăunătorii specifici și a înfloririi plantelor încă din toamnă ceea ce poate duce la
compromiterea integrală a culturii.

Sistematică

2
Rapiţa aparţine familiei Cruciferae, genul Brassica, ce cuprinde 34 de specii, dintre acestea doar
5 fiind cultivate pentru obținerea uleiului.
Cele mai cultivate sunt următoarele două specii:
a. Rapița cozla- Brassica napus ssp napus
b. Rapița naveta- Brassica rapa ssp oleifera
Amele forme prezentând atât forme de primăvară cât și forme de toamnă, rapița cozla având
raietățile annuua – de primăvară și biennis de toamnă, iar rapița naveta annuua de primăvară și
autumnalis de toamnă.
În țara noastră, datorită condițiilor pedo-climatice mai raspândită este forma de toamna a
rapiței cozla, aceasta având o perioada de vegetație cu 3 – 5 săptămâni mai lungă decât rapița
naveta, și datorită acestui deziderat oferă și producții mai ridicate în comparație cu rapița naveta.
Morfologie
Rădăcina este slab ramificată, pviotantă, groasă, cu circumferința de circa 2cm, fusiformă,
având coletul ușor îngroșat și pgimentat, poate ajunge în sol la 70 - 100 cm adâncime. Masa
principală de rădăcini se dezvoltă până la adâncimi de 25 - 45 cm. Are o capacitate redusă de
solubilizare a compușilor greu solubili, rapița având nevoie de cantități mari de îngrășăminte.
Tulpina este înaltă de 1,2 – 2, ramificată, erectă, glabră, plină cu măduvă în interior rezistentă la
cădere; gradul de ramificare este mult influenţat de desimea culturii și de condițiile de mediu.
Frunzele sunt glabre, alterne, penat – partite, alcătuite din 2 – 4 perechi de lobi mărunți.
Manifestă polimorfism foliar, frunzele bazale fiind pețiolate, lirate, penat – sectate, având
culoarea verde închis la rapița naveta și albăstrui la rapița cozla, frunzele mediane sunt lanceolate
și sessile, iar cele situate în vârful plantei sunt amplexicaule sau semiamplexicaule, limbul întreg
și baza cordat – lanceolată.
Inflorescenţa este un racem corimbiform la rapița naveta și racem alungit la cozla.
Florile sunt galbene, hermafrodite, pe tipul 4, cu sepale semierecte, eliptic – lanceolate, petale
lungi de 16mm, late de 6mm, obovate.
Pe o plantă se găsesc între 150 și 500 de flori, acestea se deschid de obicei dimineața și se închid
seara, se mai redeschid o dată a doua zi și se usucă. Deschiderea acestora în inflorescență având
loc eșalonat de la bază spre vârf.
Polenizarea este alogamă, entomofilă, dar se pot întâlni și cazuri de autopolenizare, destul de
frecvent.
Fructul este o silicvă cu o lungime de 5-10cm, alcatuit din 2 carpele separate de un perete
median cu 10 - 30 seminţe în interior. Pe o plantă se pot forma pană la 800 de silicve. La

3
maturitatea deplină silicvele sunt dehiscente, seminţele putându-se scutura, și se pot înregistra
pierderi însemnate.
Seminţele sunt mici, sferice, cu diametrul 1,5 – 2,5 mm, suprafaţa neregulat-reticulată. MMB -
3,5 – 5,6 g, MH – 61 - 68 kg, culoare negricioasă, cu un conținut în lipide ce oscileaza între 45 și
52%. Germinaţia este epigeică.
Perioada de vegetaţie a soiurilor de toamnă este de 270 – 300 zile, iar a soiurilor de primăvară
de 110 - 130 de zile.
Cerințe față factorii de vegetație
Temperatura
Rapița, datorită particularităților biologice, este o plantă adaptată zonelor temperate cu
veri umede și răcoroase și ierni blânde. Pentru a ajunge la maturitate de recoltare, rapița de
primăvară necesită o sumă a gradelor de temperature de 1500-1800 0C, iar pentru soiurile de
toamne 2100-25000C. Cele mai mari randamente, la rapița cozla, se înregistrează in zonele cu o
temeperatură medie anuală cuprins între 7 – 90 C.
Pentru germinație, rapița necesită o temperatură minima 1-3 0C. La soiurile de toamnă
după răsărire, tinerele plantule crescând în condiții bune la temperature de 8 – 15 0C, temperature
ce permit o dezvoltare optimă. Pentru intrare în iarnă trebuie să se acumuleze o sumă a
temperaturilor de 8000C. Soiurile de toamnă care intră în iarnă în faza de rozetă rezistă la o
temperature de până la -15- -180C și fără strat protector de zăpădă, condiția fiind ca gerul să nu
intervină brusc iar solul să nu fi prea umed, cu strat de zăpadă rapița poate rezista până la
temperature de -20 - -250C. Pe lângă rolul benefic pe care îl are stratul de zăpadă, acesta poate
influența și negative cultura rapiței dacă este prea gros.
Odată cu desprimăvărarea, rapița își reia foarte repede activitatea, chiar la temperature de 2 0C,
însă inceputul alungirii tulpinii are loc atunci când temperaturile medii sunt peste 5 0 C. Până la
înflorire rapița necesită temperaturi medii zilnice de 12 – 150 C, iar după înflorire de 15 – 200C.
Înghețurile târzii de primăvară din perioada înfloririi afectează grav cultura rapiței putând să o
distrugă în întregime.
Umiditatea.
Datorită coeficientului ridicat de transpirație 600-740, rapița este o plantă pretențioasă față de
umiditate. Zonele favorabile pentru cultura rapiței fiind cele în care cantitatea anuală de
precipitații este situată între 450-650mm, din care 100-150mm distribuite în intervalul august-
septembrie.
Perioadele considerate critice în care rapița are nevoie mare de apă sunt răsărire –
formarea rozetei și înflorire – fructificare.

4
Lumina
Rapița se încadrează în grupa plantelor de zi lungă, iubitoare de lumină, mai ales în ultima parte
a perioade de vegetație.
Solul
Rapița este o plantă pretențioasă față de sol, rezultate bune se obțin pe solurile profunde, cu
textură luto-nisipoasă, fertile, permeabile, având capacitate bună de reținere a apei, reacție neutră
sau slab alcalină, cu elemente nutritive ușor accesibile. Cele mai bune soluri fiind
cernoziomurile, aluviosolurile și preluvosolurile.
Tehnologia de cultivare
Rotația
Rapița se plasează în asolamente cu plante tehnice și cereale, cu o durată cuprinsă între 3
și 5 ani.
Datorită faptului că, rapița, se însămânțează la sfârșitul verii – începutul toamnei, cele
mai bune premergătoare sunt reprezentate de plantele ce părăsesc terenul cât mai timpuriu,
pentru a permite pregătirea terenului în condiții cât mai bune și acumularea apei necesare
răsăririi. Ținându-se seamă de aceste aspect, sunt considerate foarte bune premergătoare orzul,
grâul, mazărea, borceagul, cartoful timpuriu, trifoiul roșu după prima coasă.
Trebuie evitată monocultura și cultivarea dupa floarea – soarelui, soia, tutun, fasole,
pentru a se evita atacul ciupercii Sclerotinia sclerotiorum, în caz că apare, rapița nu trebuie să
mai revină pe solul infestat pe parcursul unei perioade de 6 – 8ani.
Datorită faptulu că părăsește terenul devreme și îl lasă curat de buruieni, rapița devine o
foarte bună premergătoare pentru majoritatea plantelor, iar în condiții de irigare sau în zone în
care cad cantități suficiente de precipitații se pot înființa culturi succesive utilizate în scop
furajer.
Administrarea îngrășămintelor
Rapița este o plantă ce consumă cantități mari de elemente nutritive, valorificând efficient
îngrășămintele minerale cât și cele organice. Producția depinzând în mare măsură de fertilizare.
Consumul de elemente nutritive este ridicat, astfel pentru 100kg de semnițe, în urma
numeroaselor studii efectuate de diferiți cercetători, rapița consuma: 3 – 7kg N, 2,5 – 5kg P2O5, 6
– 10kg K2O, 2 – 3kg CaO, 0,6 – 0,8 kg MgO și 4,2kg S.
Pentru obținerea unor producții economice, ținând con în special de fertilitatea solului, se
aplică doze foarte mari de îngrășăminte, de 120 – 200kg N substanșță active și doze de 100 –
140kg în cazul fosforului și al potasiului.
Elementele fertilizante trebuie aplicate fazial, în două sau trei faze.

5
Lucrările solului
Imediat dupa recoltarea plantei premergătoare se impune efectuare arăturii la o adâncime
de 20-25cm, pentru a permite acumularea apei în sol. În cazul în care solul este prea uscat, iar
arătura nu se poate executa în parametri buni, se impune lucrarea terenului cu grapa cu discuri,
aratura efectuându-se după prima ploaie.
Până în momentul semănatului, solul trebuie menținut curat de buruinei, afânat și
mărunțit prin lucrări succesive cu grapele cu discuri sau cu colti.
Lucrarea finală de pregătire a patului germinativ se impune a se efectua în preziua sau
chiar în ziua semănatului, pentru aceasta recomandantă este lucrarea cu combinatorul.
Sămânța și semănatul
Sămânța folosită pentru înființarea noii culture trebuie să provină din recolta aceluiași an,
să aparțină unor unor categorii biologice superioare, germinația minim 85%, puritatea peste 97%
și MMB cât mai mare.
Înainte de semănat, sămânța trebuie obligatoriu tratată.
Epoca de semănat
Epoca de semănat diferă în funcție de zona în care se cultivă, starea terenului și evoluția
factorilor climatici, condiția fiind ca, până la intrarea în iarnă, aceasta să acumuleze o sumă a
gradelor de temperature de 800 – 10000C, calendaristic corespunzând intervalul 5 – 15 septembri
în sudul țării, 20 august – 5 septembrie în estul, vestul și nordul țării.
Trebuie evitată însămânțarea prea devreme a culturii de rapiță existând riscul ca datorită ploilor
abundente din perioada de toamnă, rapița să dezvolte o masă vegetativă prea bogată sau chiar să
înflorească, fiind foarte puternic afectată de temperaturile scăzute din iarnă.
Desimiea de semănat
În urma numeroaselor cercetări, în condițiile din țara noastră se recomandă o desime la semănat
de 100 – 150 b.g./m2 pentru a putea recolta 80 – 110 plante/m 2, prin aceste desimi se asigură o
coacere uniform, datorită gradului mai redus de ramificare a plantelor.
În alte țări, mari cultivatoare de rapiță, se recomandă o desime ce poate să asigure 50 – 80 plante
recoltabile/m2.
Distanța între rânduri
Se recomandă o distanță de 12,5 – 15cm la cultivarele cu ramificație redusă și 25cm la
cultivarele cu ramificare mai puternică. Datorată acestor distanțe reduse între rânduri, rapița
luptă bine cu buruienile, rezistă la cădere și se recoltează mecanic în condiții bune.
Cantitatea de sămânță

6
Diferă în funcție desimea ce se vrea realizată cât și de indicia de calitate a seminței, fiind
cuprinsă între 5 – 8kg la soiurile mai vechi și 3,5 – 6kg, la hibrizi din ultima generație, în condiții
de neirigare această normă trebuie corelată și cu umiditatea solului si calitatea patului
germinativ.
Adâncimea de semănat
Este cuprinsă între 1 – 2cm pe solurile mai umede și 2 – 3cm pe cele uscate.
Lucrările de îngrijire
Tavălugitul este recomandat după semănat pentru a pune semințele în contact intim cu solul
și a reface capilaritatea, în acest fel se se realizeaza o răsărire mai uniformă. Lucrarea se execută
folosind tăvălugi ușori.
Aprecierea stării vegetației se realizează primăvara devreme atunci când plantele și-au
reluat vegetația. Se apreciază starea plantelor și numărul plantelor ce au rămas viabile, astfel
dacă desimea care s-a propus a se realiza a scăzut foarte mult se ia măsura de întoarcere a culturii
și reînsămânțarea solei respective cu o alta cultură.
Combaterea buruienilor reprezintă una dintre cele mai importante lucrări de îngrijire
pentru reușita culturii de rapiță. Această verigă tehnologică trebuie privită sub aspect integrat,
repectând toate măsurile agrofitotehnice combinate cu combaterea chimică.
Prima masură ce trebuie avută în vedere este rotația și efectuarea lucrărilor solului la
parametrii de calitate. Până la semănat solul trebuie menținut curat de buruieni, prin efectuare de
lucrări superficiale ori de câte ori este nevoie.
Erbicidele sunt obligatorii pentru reușita culturii, datorita gamei vaste de buruieni ce
poate infesta rapița, mai ales în stadiu tânăr, cu influențe nefaste asupra nivelului producției. Se
folosește o gamă vastă de erbicide în funcție de mai multe criterii, cel mai important fiind tipul
buruienilor.
Combaterea bolilor și dăunatorilor
La fel ca și la combaterea buruienilor, combaterea bolilor și dăunătorilor trebuie realizată
integrat, folosind măsuri agrofitotehnice și tratamente pe tot parcursul perioadei de vegetație.
Rapița este atacată de o serie de agenți patogeni ce produc boli extreme de daunătoare,
care pot compromite cultura.
Cei mai importanți agenți patogeni sunt:
-Sclerotinia sclerotiorum (putregaiul alb)
-Botrytis cinerea (putregaiul cenușiu)
-Peronospora brassicae (mana)
-Phoma lingam (putregaiul uscat)

7
-Alternaria brassicae (alternarioza)
-Erysiphe communis(făinarea)
Combaterea acestora se săvârșește folosind metodele preventive, prin folosirea de
sămânță tratată, cât și prin utilizarea fungicidelor. Gama de fungicide este destul de mare,
folosite pe scară largă în țara noastră fiind: Mirage 45 EC, SUMILEX, PUNCH, IMPACT RM,
SPORTAK. Dacă se efectueaza mai multe tratamente pe parcursul perioadei de vegetație, se va
evita folosirea aceluiași produs.
Dăunătorii, asemeni bolilor, produc pagube însemnate și din această cauză trebuie sa li se
acorde o atenție specială, cei mai importanți fiind gândacul lucios, puricii de pământ, gărgărița
tulpinilor păduchii cenușii și viespea rapiței pentru fiecare luându-se măsuri de combatere prin
tratamente la sămânță, după depășirea pragului economic de dăunare sau prin tratamente
efectuate la acoperire.
Utilizate pe scară largă sunt următoarele insecticide: Fastac 10 CE, Decis mega 50EW, Calypso
480SC, Zolone 35 EC.
La folosirea acestor insecticide trebuie avut în vedere faptul că rapița este o specie cu
polenizare entomofilă și ca insectele polenizatoare să nu fie afectate trebuie folosite produse
netoxice: ZOLONE 35 EC, CALYPSO 480 SC, EKAMET 50 EC.
Polenizarea suplimentară
Reprezintă o lucrare specifică plantelor cu polenizare entomofilă, aceasta putându-se
realiza prin amplasarea a 2-3 familii de albine/ ha în apropierea rapiței. Prin aceasta lucrare,
perioada de înflorit se scurtează, silicvele se maturizează mai uniform și se realizeaza sporuri de
producție de până la 300-400kg/ha.
Irigarea
Este necesară în special în zonele secetoase, fiind foarte importantă în reușita culturii,
aceasta apărând necesară pentru a aduce semințelor apa necesară răsăririi sau pentru a uda solul
făcând mai facilă pregătirea acestuia, în special a patului germinativ, dar și în primăvară după
plecarea plantelor în vegetație.
La pregătirea patului germinativ se poate aplica o udare cu o normă de 350 – 400 m 3 / ha,
pentru a facilita răsărirea plantelor, iar primăvara după plecarea plantelor în vegetație se pot
aplica două udări, prima la începutul legării silicvelor iar a doua la încheierea înfloritului, ambele
cu norme cuprinse între 400 – 600m3/ha.
Recoltarea
Recoltarea rapiței este o lucrare dificilă datorită sensibilității mari la scuturare a silicvelor
și a faptului că acestea au o coacere neuniformă.

8
 Alegerea momentului optim este foarte important, deoarece daca se întârzie crește riscul
de scuturare iar dacă se recoltează prea devreme conținutul în ulei este mai scăzut, umiditatea
mai mare și pastrarea semințelor este mai dificilă.
Recoltatul se efectuează folosind combina autoprobulsată echipată cu header prevaăzut
cu ridicător de brazdă și cu cuțite despărțitoare de lan, acestea din urma fiind folosite pentru
limitarea pierderilor prin scuturare.
Producții
Producțiile variază foarte mult, în funcție de soiul sau hibridul folosit, factorii pedologici
și climatice și tehnologia aplicată, aceasta putând fi cuprinsă intre 1000kg când s-a aplicat o
tehnologie minima iar condițiile nu au fost cele mai favorabile, până la 6000kg atunci când a fost
aplicată o tehnologie de top iar factorii pedo-climatici s-au încadrat în parametric optimi.

1.1 Studii în țară și în străinătăte privind tehnologia de cultivare a rapiței

(Brassica napus L.)
1. BERCA LAVINIA MARIANA și CRISTEA STELICA întreprins cercetări asupra
microflorei rapiței ajungând la concluzia că în câmpurile experimentale amplasate în județul
Călărași cei mai raspândiți agenți patogeni au fost din genul Alternaria reprezentate de speciile
Alternaria brassicola, Alternaria brassicae și Alternaria radicinum, constatându-se infecția
concomitentă în 94,85% cu cei trei agenți patogeni.
2.Oskars Balodis și Zinta Gaile de la Universitatea agronomică din Letonia au cercetat
influența datei de semănat, la soiul Californium și a hibridului Excalibur, asupra uniformității
răsăririi culturii, pe parcursul a 3 ani, observând că data însămânțarii a avut o influență
hotărâtoare asupra acesteia. astfel randamentul cel mai ridicat la răsărire a fost observat atunci

9
când soiul Californium a fost însămânțat la data de 10 August, iar la hibridul Excalibur atunci
când a fost însămânțat în data de 20 August.

10
11
12
13