CAPITOLUL III

STUDII PRIVIND ORGANIZAREA AMELIORATIVĂ A UNEI PAJIȘTI

DEGRADATE DIN COMUNA TRUȘEȘTI

3.1. Scopul și obiectivele de cercetare

Scopul studiului a fost elaborarea planului de amenajament pastoral pentru pajiștile de
la Vălmășia, comuna Trușești, județul Botoșani. Amenajamentul pastoral este o lucrare cu
caracter complex cu scopul de a reglementa procesul de producție a pajiștilor permanente,
după care se conduce întreaga activitate pastorală. Scopul final al amenajamentelor pastorale
constă în diminuarea sau eliminarea proceselor de degradare a pajiștilor într-un mod rațional
de gospodărire, folosirea unei agriculturi durabile, mai ales în această zonă unde pajiștile au o
bună răspândire.

Obiectivele principale ale acestui studiu sunt:

1. caracterizarea stării actuale a pajiștilor luate în studiu:
- identificarea tipurilor de pajiști existente pe suprafața de amenajat;
- identificarea problemelor existente pe suprafața de amenajat;
2. propunerea de măsuri de îmbunătățire a pajiștilor analizate:
- propunerea de lucrări tehnico-culturale simple;
- propunerea de lucrări tehnico-culturale complexe;
- elaborarea devizului financiar aferent lucrărilor efectuate.

3.2. Metodele de cercetare și determinările efectuate

Identificarea tipurilor de pajiști existente pe suprafața de amenajat a presupus parcurgerea
a trei etape de lucru, după cum urmează:
A. Faza pregătitoare
Aceasta a constat în: procurarea și cercetarea bibliografiei; procurarea hărților și planurilor
necesare pentru efectuarea cercetărilor; recunoașterea ternului și stabilirea itinerariilor;
procurarea materialelor necesare cercetărilor de teren, etc.

B. Faza de teren

1
 Cercetările au fost efectuate în perioada 2016-2017, pe parcursul perioadei de
vegetație (aprilie-septembrie), concomitent cu observațiile floristice.Mărimea și forma
suprafețelor de probă (releveurilor).Suprafețele de probă din cadrul fitocenozelor cercetate au
fost de mărimi și forme diferite, în funcție de condițiile concrete din teren, pătrate sau
dreptunghiulare, având arii cuprinse între 25-100 m2.
Numărul releveurilor. Au fost efectuate un număr de 10 releveuri în fitocenoze de
același tip în funcție de condițiile concrete din fiecare tarla, de uniformitatea vegetației, etc.
Modul de efectuare a releveurilor. Pentru fiecare releveu s-au notat următoarele date:
localitatea, stațiunea, data, relieful, solul, modul de folosire a terenului, acoperirea generală și
pe straturi, lista tuturor speciilor din suprafața de probă, acordând fiecărei specii o notă pentru
abundență- dominanță (AD), după scara Braun-Blanquet (Braun-Blanquet, J., 1964;
Cristea,V. și colab., 2004; Ștefan, N. și colab., 2005):
+ - exemplare puține, grad de acoperire sub 1% din suprafață;
1- indivizi numeroși, cu acoperire de 1-10% din suprafață;
2- indivizi foarte numeroși, cu acoperire de 10-25% din suprafață;
3- acoperire 25-50% din suprafață, numărul indivizilor indiferent;
4- acoperire 50-75% din suprafață, numărul indivizilor indiferent;
5- acoperire 75-100% din suprafață, numărul indivizilor indiferent;

C. Faza de birou.
A constat în prelucrarea datelor și observațiilor din teren pentru a pune în evidență
diversitatea speciilor, modul lor de asociere și corelarea cu condițiile staționare. Prelucrarea
releveurilor în scopul evidențierii asociațiilor și întocmirea tabelelor de asociații s-au făcut
după procedeul de prelucrare tabelară, întocmindu-se mai întâi tabele brute, în care au fost
reunite fitocenozele asemănătoare din același tip de stațiune, apoi tabelele de prezență, cele
parțiale și, în final, tabelele de asociații (Moisuc, Al. și colab., 1995).
În cadrul tabelelor de asociații au fost trecute speciile în ordinea rolului fitocenotic
(specii de recunoaștere pentru asociație, alianță, ordin, clasă, apoi speciile caracteristice altor
clase, mai întâi ale celor mai înrudite și la urmă ale celor mai îndepărtate, epuizându-se astfel
lista floristică). Fiecare tabel conține următoarele rubrici: numărul releveului, suprafața (în
m2), acoperirea (în%), expoziția, înclinarea terenului (în grade 0).
Pentru fiecare tabel este trecută, în coloanele corespunzătoare numărului releveului,
valoarea pentru abundență-dominanță (AD), cu valori de la + la 5; într-o coloană distinctă s-a
trecut indicele specific de valoare furajeră (IS) (Kovacs, A., 1979), respectiv produsul dintre
acoperirea medie și IS.
Fiecare asociație este însoțită de o diagnoză ce cuprinde: denumirea asociației și,
eventual, sinonimele, răspândirea, stațiunile, numărul de specii și acoperirea realizată, speciile
de recunoaștere, speciile însoțitoare mai importante, apartenența fitocenologică a speciilor din
cadrul asociației (pondere procentuală), unele precizări privind încadrarea fitocenologică,
răspândirea în teritoriul studiat, răspândirea în alte regiuni din țară.
Încadrarea tipologică a pajiștilor s-a realizat după Țurca și al., 1987.
Studiile compoziției floristice s-au efectuat înainte de cosit, la înspicarea - înflorirea
gramineelor dominante, cu ajutorul scării de apreciere vizuală- metoda Braun- Blanquet, unde
speciile dominante au fost apreciate și în procente, după o scară echivalentă cu indicii scării
Braun - Blanquet, astfel:
+ - specii reprezentați prin indivizi rari cu acoperire sub 1%;
1- indivizi abundenți, dar cu acoperire mică, de 1-10%;
2- indivizi abundenți, acoperire 1/5-1/4 din suprafață, sau 10-25%;
3- indivizi abundenți, acoperire 1/4- 1/2 din suprafață, sau 25-50%;
4- indivizi abundenți, acoperire 1/2 -3/4 din suprafață sau 50-75%;
5-indivizi abundenți acoperire peste ¾ din suprafață, sau 75-100%.
Valoarea pastorală (VP) a fost calculată cu ajutorul formulei (Motcă, Gh. și colab., 1994):

VP=∑A x Is/ 100,în care

A= acoperirea medie a fiecărei specii din structura floristică;
Is= indice specific privind valoarea furajeră, cu valori cuprinse între 0 și 5.
Cu ajutorul valorii pastorale s-a determinat capacitatea de pășunat sau încărcarea cu animale
(Cp):

Cp=VP x c (UVM/ha), în care:

VP= valoarea pastorală;
c (coeficient)= 0,4-0,6.
În funcție de valoarea pastorală și capacitatea de pășunat producția și calitatea
pajiștilor permanente se apreciază conform datelor din tabelul 3.1.
 Tabelul 3.1.
Aprecierea producției și calității pajiștilor permanente cu ajutorul valorii pastorale
Valoarea pastorală
Capacitatea de pășunat
determinată în funcție de Caracterizarea pajiștii
(UVM/ha)
acoperirea specifică
3,75 - 5,00 ˃ 2-3 foarte bună
2,50 - 3,75 1-2 Bună
1,25 - 2,50 0,5-1 Mijlocie
0,25 – 1,25 0,2-0,5 Slabă
˂0,25 ˂0,2 Degradată

Identificarea problemelor existente pe suprafața de amenajat s-a realizat prin

parcurgerea la pas a suprafețelor analizate și notarea prin aprecierea vizuală, a procentului de
degradare, după cum urmează:
- prezența resturilor vegetale și a pietrelor;
- prezența mușuroaielor;
- starea de aerare a solului;
- prezența vegetației lemnoase;
- prezența buruienilor;
- prezența excesului de umiditate;
- prezența eroziunii;
- prezența dăunătorilor.
Lucrările tehnico–culturale simple și complexe vor fi planificate după Ghidul -cadru pentru
amenajamentul pastoral (Anexa la normele metodologice- Hotărâre nr. 78 din 4 februarie
2015).În elaborarea devizului financiar aferent lucrărilor efectuate se va ține cont de coturile
de proiectare, costurile cu imputările necesare remedierii sau îmbunătățirii situației inițiale de
pe suprafața analizată. De asemenea, vor fi incluse și cheltuielile cu necesarul de mașini si
utilaje.
3.3. Rezultatele obținute și discutarea lor:

Elaborarea planului de amenajament pastoral pentru pajiștile de la

Vălmășia, comuna Trușești, județul Botoșani.

A. Situația teritorial administrativă

Amplasarea teritorială a localității
Pajiștea permanentă de la Vălmășia este amplasată în Euroregiunea Moldova, Județul
Botoșani, Comuna Trușești. Suprafața totală a acesteia este de 24 ha. Localitatea Trușești este
situata la aproximativ 35 km de municipiul Botoșani. Coordonatele geografice fiind
47046’10’’ N și 27000’27’’E.

Denumirea deținătorului legal

Deținătorul legal al acestei pajiști este Primăria Comunei Trușești, județul Botoșani,
strada 1, numărul 64, conform tabelului 3.2.

Documente care atestă dreptul de proprietate sau deținere legală

Dovada care atestă dreptul de proprietate asupra celor 24 ha de pajiște este planul
cadastral de la figura 3.1.

Tabelul 3.2.
Dovada dreptului de proprietate asupra pajiștii
Nr. Trupul de Bazin
Teritoriul administrativ Observații
crt. pajiște hidrografic
1. Comuna Trușești Vălmășia - -

Terenul a fost înregistrat în Registrul agricol la data de 1 ianuarie 2015 ca pajiște permanentă
și a fost declarat la Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA), conform
tabelului 3.3.

Tabelul 3.3.
 Declarația de la Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură
Nr. Suprafața totală a pajiștilor Trupul de Declarată APIA Nedeclarată APIA
crt. (ha) pajiște (ha) (ha)

1. 24 338 24 7,60

Gospodărirea anterioară a pajiştilor din amenajament

Pajiștea de la Vălmășia (fig. 3.1.)este folosită mixt, adică atât prin cosit, cât și prin
pășunat. Pe această suprafață nu a mai fost întocmit niciodată un amenajament pastoral,
modul de exploatare a acesteia fiind nerațional. Aceasta nu face parte din nicio zonă protejată
sau din zona de protecție a acestora.

Fig. 3.1. Pajiştea Vălmășia

Metodele de îmbunătățire efectuate pe pajiște în trecut au fost:
- aplicarea îngrășămintelor din stabulație și târlire;
- adăposturi pentru îngrijitori și animal.
Factorii limitativi care au dus la degradarea pajiștii sunt:
- invazie de diferite buruieni;
- lipsa elementelor fertilizante de natură organică sau chimică;
- lipsa lucrărilor de întreținere, cum ar fi cosirea resturilor vegetale neconsumate de
animale, grăpare, etc.;
- circulația animalelor haotică;
 - pășunatul nerațional.
Producția medie de iarbă, determinată pe baza datelor din ultimii 5 ani, se va prezenta în
tabelul 3.4., pentru a cunoaște producția reală de iarbă, date pe care le vom putea utiliza
pentru întocmirea viitoarelor amenajamente pastorale.
Tabelul 3.4.
Producția medie de iarbă a pajiștilor, determinată pe baza datelor din ultimii 5 ani
Nr.
Specificare Anul 1 Anul 2 Anul 3 Anul4 Anul 5 Media
crt.
1. Trupul de pajiște 338 X
2. Suprafața (ha) 24 24 24 24 24 24
Producția medie
3. 7,2 8,4 11 4,5 12,2 8,66
(t/ha/an)
4. Producția totală (t) 172,8 201,6 264 108 292,8 207,84

A. Organizarea teritoriului
Denumirea trupurilor de pajiște care fac obiectul de studiu este: 338.
Suprafața trupului de pajişte a fost împărțită în 4 parcele conform tabelului 3.5.
Tabelul 3.5.
Amplasarea teritorială a trupurilor de pajiște. Vecinii și hotarele pajiștii.
Trup de pajiște
Parcelele descriptive
Nr. Suprafață 24 ha
componente
Denumire
Crit.

1. Parcela 1 8

Parcela 2 5
338
Parcela 3 9

Parcela 4 2

Total trup - 24,0

Pajiștea se învecinează la nord cu Izlazul comunal, la sud cu terenuri care aparțin

Ocolului Silvic, iar la est și vest cu terenuri aflate în proprietate privată, conform tabelului
3.6.

Tabelul 3.6.
Vecinătățile fiecărui corp de pajiște
 Localitate Trup de Vecinătăți la
(sat) pajiște N S E V
Com.Trușești Izlaz Proprietăți Proprietăți
338 Ocolul Silvic
Sat Buhăceni comunal private private

Constituirea și materializarea parcelarului și subparcelarului descriptiv

Suprafața este marcată prin țăruși, în nord învecinându-se cu izlazul comunal, (tabelul
3.7.), la sud cu Ocolul Silvic al Comunei Trușești, în partea estică cu proprietăți private, iar în
vest cu alte proprietăți ale locuitorilor Comunei Trușești.
Tabelul 3.7.
Criteriile de constituire și modul de materializare al parcelarului și subparcelarului
Nr. Trup de pajiște
Denumire
crit. Limite de marcare
1. 338 Țăruși și culmea dealului

TOTAL

Cu ocazia recunoașterii terenului s-au stabilit locuri reprezentative de prelevare probe de

iarbă cu suprafețe de 6-10 m2, îngrădite, în minim 3 repetiții, pentru stabilirea potențialului de
producție al fiecărui tip de pajiște din parcelă sau subparcelă, pentru condiții diferite.

B. Baza cartografică utilizată

Evidența planurilor de trupuri de pajiște
Documentele folosite ca planuri de bază sunt planul cadastral și planul de la APIA.
Acestea vor fi folosite în elaborarea acestui amenajament pastoral.
Ridicări în plan
Terenul poate fi recunoscut ca poziție după limitele de hotar, dar mai ales după planul
cadastral și planul APIA. (fig. 3.2., fig. 3.3.).
Fig. 3.2. Planul APIA (aerofotogramă)

Fig. 3.3. Planul cadastral al suprafeței

Suprafața de pajiști pe categorii de folosințe
Suprafața a fost împărțită în 4 parcele, pentru a ști exact categoria de folosință (fig.
3.4., tabelul 3.8.).

Fig. 3.4. Împărțirea în parcele uniforme (aerofotograme)

Tabelul 3.8.
Modul de determinare a suprafețelor și suprafața totală a pajiștii
Valorificare Fără scopuri Total Din care la
Pășuni
Fânețe (ha) mixtă (pășune, productive suprafață Consiliul Local
(ha)
fâneață)(ha) (ha) (ha) (ha)
18 4 22 2 24 0

Glosar de termeni
Corp de pajiște – cea mai mare unitate economică pastorală, cu suprafețe cuprinse
între 100 și 25.000 hectare.
Trupul de pajiște- o suprafață continuă, înconjurată de terenuri aparținând altor
categorii de folosință a terenurilor, indiferent de întinderea și apartenența ei.
Parcela descriptivă- unitatea constitutivă de bază din cadrul unui trup de pajiște,
delimitată în cadrul parcelarului în funcție de condițiile staționare și ale vegetației, cu caracter
permanent, indiferent de modul de folosință a terenului în cadrul trupului respectiv.
 Subparcelele- subdiviziune a parcelei descriptive unde se aplică tehnologii diferențiate
de îmbunătățire.
Parcela de exploatare- suprafața din cadrul unei pășuni, delimitată prin limite naturale
sau artificiale, garduri fixe, garduri electrice, cu producție de iarbă, aproximativ egale,
utilizate pentru pășunatul rațional în rotație.
Enclave- suprafețe de teren cu alte categorie de folosință, respectiv teren arabil,
pădure, luciu de apă, amplasate în interiorul pajiștii.

C. Caracteristici geografice și climatice

Indicarea zonei geografice și caracteristicile reliefului
Pajiștea este situată în partea central estică a Câmpiei Moldovei, corespunzătoare
Câmpiei Jijiei Superioare, cu un relief larg, vălurat, interfluvii deluroase și colinare cu
platouri joase. Terenul nu este accidentat, lucrările mecanice fiind efectuate fără probleme.
Altitudine, expoziție, pantă: Altitudinea medie este de 12 metri, cu o pantă ușoară cu
o înclinație de 8-10 % (tabelul 3.9.).

Tabelul 3.9.
Altitudinea, expoziția și panta trupului de pajiște
Parcela Altitudine Pantă
Nr. crt. Trup pajiște Expoziție
descriptivă (m) (%)
1. 450 338 120 SE 8-10

Caracteristici pedologice și geologice

Datorită factorilor pedologici, s-au format următoarele soluri:cernoziom cambic, sol
aluvial molic și lăcoviști salinizate (tabelul 3.10.).
Tabelul 3.10.
Solurile determinate la nivel de tip-subtip
Nr. Parcela Subtip Succesiun Tip de
Suprafaț Procent
crt descriptiv Tip de sol (varietate e de stațiun
a (ha) e (%)
. ă ) orizonturi e
Cernozio Cernozio
Am-A/B
1. 338 m cambic m cambic 24 100
Bv-Cca
tipic tipic lutos
 Rețeaua hidrografică
Zona dispune de un potențial hidric alcătuit atât din ape subterane, cât și de ape de
suprafață. Principalul râu din zonă este râul Jijia (figura 3.5.).

Fig. 3.5. Râul Jijia, râu care traversează localitatea Trușești

 Date climatice
Regimul termic
Temperatura aerului se caracterizează printr-o medie anuală de 100 C și o amplitudine
anuală a mediilor lunare de 24-250 C. Regimul termic în luna cea mai rece (ianuarie) cuprinde
areale cu temperaturi de -50 C, iar ale lunii iulie este de +150 C.1

Regimul pluviometric
Se înregistrează un număr mediu de 137 de zile cu precipitații sub 0,1 mm și un regim
al frecvenței acestora ce prezintă un maximum la sfârșitul primăverii- începutul verii de peste
12 zile lunar, urmat de un minim la sfârșitul verii- începutul toamnei cuprins între 7-8 zile. În
concluzie, probabilitatea cea mai mare de producere a precipitațiilor aparține lunii iunie 40%,
iar cea mai scăzută în luna septembrie 25%.Precipitațiile medii multianuale în zona Trușești
sunt de circa 516 mm înregistrate la Stația Meteorologică Iași, fiind repartizate neuniform,
iarna cad: 13-22%, primăvara: 20-27%, vara: 31-42%, iar toamna: 17-29%.Umiditatea
relativă a aerului oscilează în jurul valorilor nu este uniformă. Viteza maximă se suprapune în
general cu perioada când cad cele mai multe precipitații.

1
Pantazică, M.,Hidrografia Câmpiei Moldovei, Editura Junimea, Iași, 1974
 Regimul eolian
În general, viteza medie a vânturilor nu este uniformă. Viteza maximă a vânturilor se
suprapune în general cu perioada când cad cele mai multe precipitații.

D. Vegetația
Tipuri de pajiști. Descrierea tipurilor.
În urma cercetărilor pe suprafața respectivă au fost întâlnite următoarele tipuri de
pajiște: pajiște de Poa pratensis PARCELA 1, pajiște de Agropyron pectiniforme PARCELA
2 și pajiște de Dichanthium ischaemum PARCELA 3 (tabelul 3.11. și tabelul 3.12.).
Pajiștea de Poa pratensis (fig. nr. 3.6.)este întâlnită la altitudini joase cuprinse între
100-300m, pe terenuri plane și ușor înclinate. Aceasta este o graminee mezofilă, are o valoare
furajeră bună și este bine consumată de animale.Pe aceasta vegetația este bine încheiată, cu
următoarele specii predominante: Elymus repens, Bromus commutatus, Festuca valesiaca,
Vicia cracca, Convolvulus arvensis, Rhinanthus minor,etc.

Fig. 3.6. Pajiștea de Poa pratensis de la Vălmășia

Pajiștea de Agropyron pectiniforme (fig. 3.7.) este răspândită și în zona de silvostepă
din nord-estul Moldovei, dar poate fi întâlnită și pe versanți cu pante mai mari până la
altitudinea de 600-800m, aceasta este o pajiște derivată din cea de Festuca valesiaca. Speciile
întâlnite în urma studiului sunt: Bromus commutatus, Dichanthium ischaemum, Festuca
valesiaca, Medicago lupulina, Vicia cracca, Salvia nemorosa, Convolvulus arvensis.
 Fig. 3.7. Pajiștea de Agropyron pectiniforme de la Vălmășia
În apropierea culmei dealului întâlnim pajiștea de Dichanthium ischaemum, (fig. 3.8.)
fiind cea mai răspândită pajiște derivată datorită eroziunii solului, pășunatului nerațional, etc.
A apărut prin degradarea pajiștilor de Festuca valesiaca. Cele mai întâlnite specii furajere
sunt: Agropyron pectiniforme, Elymus repens, Vicia cracca, Coronilla varia, Salvia
nemorosa, etc.

Fig. 3.8. Pajiștea de Dichanthium ischaemum de la Vălmășia

 Tabelul 3.11.
Descrierea tipurilor de pajiști
Nr. Parcela Suprafața
Tipul de pajiște
crt. descriptivă Ha %
1. Parcela 1 Poa pratensis 9 37,5
2. Parcela 2 Agropyron pectiniforme 5 20,83
3. Parcela 3 Dichanthium 8 33,33
ischaemum
4. Parcela 4 Ravenă 2 8,33
5 TOTAL 24 100

Descrierea vegetației lemnoase

Nu există vegetație lemnoasă pe suprafața de amenajat.
Tabelul 3.12.
Biodiversitatea pajiștii de la Vălmășia, comuna Trușești, județul Botoșani
Specia Parcele
1 2 3
Agropyron pectiniforme + 40 5
Alopecurus pratensis + +
Calamagrostis epigeios + 1
Elymus repens 20 1 5
Arrhenatherum elatius + +
Bromus sterilis 5 10 +
Dactylis glomerata + + +
Dichanthium ischaemum + 10 55
Festuca pratensis + +
Festuca valesiaca 15 15 5
Poa pratensis 40 2 +
Stipa pennata + 3 4
Graminee 60 80 75
Coronilla varia 1 + 1
Lathyrus tuberosus 1 + +
Lotus corniculatus + +
Medicago falcata 1 +
Medicago lupulina + 3
Melilotus officinalis + +
Onobrychis viciifolia +
Trifolium pratense +
Trifolium montanum + + +
Vicia villosa 1 +
Vicia cracca 6 2 2
 Vicia faba + +
Leguminoase 10 5 3
Achillea millefolium 1 + +
Alium sp. + +
Chrysanthemum leucanthemum +
Capsela bursa pastoris 1
Cardaria draba + + +
Cardus nutans +
Centaurea jacea + +
Daucus carota 1
Dianthus sp. +
Eryngium campestre + 1 1
Filipendula vulgaris + +
Fragaria viridis 3 1 +
Gallium verum 4 1 +
Hieracium bauhini + +
Lepidium ruderale + +
Melampyrum arvense +
Plantago media + +
Pulmonaria officinalis +
Rhinanthus minor 3 + +
Rumex crispus + +
Ranunculus sp. +
Salvia austriaca 2 + +
Salvia nemorosa + 5 2
Saponaria officinalis +
Taraxacum officinale + + +

Thlaspi arvensis +
Thymus glabrescens + + +
Tragopogon pratensis +
Veronica chamaedrys + + +
Diverse 28 10 5
Acoperire % 98 95 83
Goluri % 2 5 17
Total % 100 100 100
Număr specii 52 42 18

E. Cadrul de amenajare
Procedee de culegere a datelor din teren: Datele din teren au fost culese prin
parcurgerea întregului teritoriu luat în studiu. Pe această suprafață am determinat cu ajutorul
ramei metrice, compoziția floristică și însușirile asociației, în special abundența, dominanța și
frecvența.
Obiective social-economice și ecologice: In prezentul amenajament se urmărește
sporirea capacității de producție a pajiștii cuprinse în amenajament, creșterea valorii nutritive
a covorului ierbos, creșterea capacității de regenerare a plantelor, protecția contra eroziunii,
menținerea speciilor cu valoare furajeră ridicată.

Stabilirea categoriilor de folosință a pajiștilor:Suprafața este împărțită in patru

parcele. Astfel, parcela 1 folosită pentru fâneață, iar parcelele 2, 3, 4 sunt folosite pentru
pășunat. În urma implementării acestui amenajament se urmărește ca toate cele patru unități
să poată fi folosite mixt.

Fundamentarea amenajamentului pastoral:Fundamentarea amenajamentului pastoral

constă în soluțiile tehnologice care asigură realizarea obiectivelor privind gospodărirea
rațională a suprafețelor de pajiști din cadrul proiectului.

Măsurile care vor fi luate în cadrul amenajamentului sunt:

 distrugerea mușuroaielor;
 grăpatul pajiștilor;
 distrugerea buruienilor;
 îmbunătățirea regimului de hrană;
 prevenirea și combaterea eroziunii solului;
 supraînsămânțarea.

Durata sezonului de pășunat

Momentul începerii pășunatului rațional se va face atunci când înălțimea covorului

ierbos este de 8-15 cm, înălțimea apexului, respectiv conul de creștere al spicului la graminee
este de 6-10 cm, producția de masă verde, denumită în continuare MV, ajunge la 3-5 t/ha, la
înflorirea păpădiei (Taraxacum officinale),în primăvară, și după 23 aprilie.
Durata sezonului de pășunat este determinată în primul rând de durata perioadei de
vegetație, de circa 165 zile, ± 5 zile (mai-septembrie). Încetarea pășunatului se face cu 3-4
săptămâni (20-30 zile) înainte de apariția înghețurilor permanente la sol.

Numărul ciclurilor de pășunat

Ciclul de pășunat este intervalul de timp în care iarba de pe aceeași parcelă de

exploatare, odată pășunată, se regenerează și devine din nou bună de pășunat. Numărul
ciclurilor de pășunat este în funcție de condițiile climatice și staționare, de sol, de compoziția
floristică și capacitatea de regenerare a pajiștilor, de care depinde perioada de refacere a ierbii.
 Fânețele

Suprafețele ce nu se pășunează și se utilizează pentru producerea de fân se vor cosi în

momentul optim pentru a asigura cantitatea maximă de nutrienți, cu excepția celor care sunt
sub angajamente.

Capacitatea de pășunat

Stabilirea capacității de pășunat se va face prin împărțirea producției totale de masă

verde cu rația unei unități vită mare (UVM). În condițiile de față, capacitatea de pășunat a fost
obținută fără cântărirea producției, cu ajutorul valorii pastorale.Se recomandă 65 kg masă
verde/zi/cap pentru 1 UVM, din care consumate efectiv 50 kg/cap/zi (tabelul 3.13.).

Capacitatea de pășunat în cazul de față este redată în tabelul 3.13., tabelul 3.14.
Tabelul 3.13.
Încadrarea pajiștii în funcție de capacitatea de pășunat
Indicator Parcela 1 Parcela 2 Parcela 3
As *Is 350 234 111
VP 3,5 2,34 1,11
Cp 1,75 0,94 0,44
Încadrarea pajiștii Bună Mijlocie Slabă

Tabelul 3.14.
Conversia în UVM a speciilor de animale
Coeficientul de
Categoria de animale Capete/UVM
conversie
Tauri, vaci și alte bovine de mai mult de
1,0 1,0
2 ani, ecvidee de mai mult de 6 luni
Bovine între 6 luni și 2 ani 0,6 1,6
Bovine de mai puțin de 6 luni 0,4 2,5
Ovine 0,15 6,6
Caprine 0,15 6,6

Producția totală de iarbă (Pt) se va determina prin cosire și cântărire pe 6-10 m 2 din
suprafețele de probă aflată în parcela de exploatare ce urmează să fie pășunată.
 Pentru a delimita suprafețele de probă se folosesc îngrădituri sau cuști metalice, care
să nu permită consumul de către animale a vegetației din interior, fiind amplasate pe suprafețe
omogene din punctul de vedere al compoziției floristice și al producției. Acestea se cosesc la
începutul fiecărui ciclu de pășunat, respectând restricția ca pe plante să nu se regăsească apă
de adiție.
F. Organizarea, îmbunătățirea, dotarea și folosirea pajiștilor
1. Lucrări de repunere în valoare a suprafețelor de pajiști
Principalele măsuri pentru creșterea cantitativă și calitativă a producției pajiștilor se
bazează pe înlăturarea sau diminuarea efectului factorilor limitative ai productivității acestora.
Pentru determinarea măsurilor și tehnologiilor de îmbunătățire adecvate trebuie să se
stabilească în prealabil, cu exactitate, cauzele degradării pajiștii respective, deoarece aplicarea
oricărei măsuri de îmbunătățire a covorului vegetal fără a se îndepărta cauzele degradării lui,
conduce la rezultate bune, valabile doar pe termen scurt.

1.a. Lucrări necesare pentru parcela 1

În urma cercetărilor s-a constatat că aici sunt necesare următoarele lucrări:
1. Distrugerea mușuroaielor
Aici mușuroaiele au apărut, deoarece pajiștea nu a fost îngrijită și a fost folosită
nerațional (fig. nr. 3.9.). Ponderea lor în vegetație este de 10%, fiind mușuroaie de origine
animal. Ele pot fi distruse manual sau se pot folosi grapele cu colți. Dacă acestea sunt mai
înțelenite se vor folosi mașini de curățat pajiști (MCP-1,5 sau MCP-2).

Fig. 3.9. Parcela 1 - Mușuroaie de origine animală

2. Curățirea de resturi vegetale
Se vor îndepărta resturile vegetale rămase după pășunat. Această lucrare va fi
executată mecanic, deoarece panta terenului permite utilizarea mijloacelor mecanice.
3. Igiena pe pajiște ori de câte ori este nevoie
Aceasta lucrare se referă la grăpatul pajiștii, fiind efectuată numai în complex cu
lucrările de fertilizare, distrugerea mușuroaielor sau supraînsămânțare.
4. Combaterea buruienilor
Se va ține cont de cele trei metode de combatere: preventive, directe și indirecte. Se
recomandă a se face o combatere preventivă pe parcursul celor 10 ani de amenajament.
5. Îmbunătățirea regimului de nutriție
Această lucrare este absolute necesară. Se va ține cont de consumul specific pentru

Nr. Q’ Q’’ Q
Specia N P SU Q Ic
crt. (1ha) +10% TOTAL
G Poa pratensis 21 20 90 4,67 3 4,67 5,13 107,73
60% Phleum pratense 10 40 90 4,44 3 4,44 4,89 102,69
L Trifolium repens 12 15 80 2,25 3 2,25 2,48 52,03
40% Lotus 17 25 80 5,31 3 5,31 5,84 122,6
corniculatus
Q Total = 18,34 385,05

obținerea a 1000 kg fân, de unde se extrag din sol 15-21 kg azot, 5-8,8 kg fosfor, 17-22 kg
potasiu și 9,5-14 kg calciu. Pe această suprafață se v-a aplica circa 100-150 kg/ha azot, 18-64
kg/ha fosfor și 40-80 kg/ha potasiu. Deasemenea, vor fi administrate și îngrășăminte organice,
circa 20 t/ha gunoi de grajd.
6. Supraînsămânțare
Este obligatorie, deoarece s-au aplicat măsuri tehnico-culturale pentru a prelungi
durata de folosire a pajiștii (tabelul 3.15.).
Tabelul 3.15.
Amestecul mixt propus pentru o durată de 4-6 ani pentru zona de silvostepă
1.b. Lucrări necesare pentru parcela 2

Aici vor fi aplicate toate lucrările de la parcela 1. De menționat faptul că gradul de

acoperire cu mușuroaie este mai mare cu circa 15% față de parcela 1.

1.c. Lucrări necesare pentru parcela 3

 Cea mai importantă lucrare care trebuie efectuată este cea de prevenire și combatere a
eroziunii solului, urmărindu-se astfel:
 sistematizarea fondului pastoral;
 respectarea timpului de pășunat;
 respectarea repausului covorului ierbos;
 nivelarea mușuroaielor;
 împrăștierea dejecțiilor lăsate de animale.
Pe lângă acestea se vor aplica și lucrările menționate la PARCELA 1 și PARCELA 2.

1.d. Lucrări pentru parcela 4

Suprafața este de 1 ha, aici fiind un ogaş (fig. nr. 3.10). Aici se vor planta specii
lemnoase cum ar fi: frasin (Fraxinus excelsior), carpen (Carpinus betulus), stejar (Quercus
robur), ulm (Ulmus alata). Se recomandă amestecuri de ierburi pentru reînsămânțarea sau
supraînsămânțarea pajiștilor.

Fig. 3.10. Ogaş din zona de studiu Vălmășia, Trușești – Botoșani

Capacitatea de pășunat
Capacitatea de pășunat pentru parcela 1 este de 1,75, aceasta fiind considerată o pajiște
bună, parcela 2 cu capacitatea de pășunat de 0,94 este o pajiște mijlocie, iar parcela 3 cu
valoarea de 0,44 este o pajiște slabă.
Organizarea pășunatului pentru diferite specii de animale
 Pe pajiștea Vălmășia din comuna Trușești,pășunatul va fi organizat doar pentru
bovine. Se va ține cont de aplicarea unor reguli, care vor constitui un sistem de pășunat. Se va
folosi un sistem intensiv de pășunat în parcele (tradițional). Aici se vor împărți cele 3 parcele
în mai multe parcele, în care animalele vor pășuna prin rotație. Astfel, se va păstra o
compoziție floristică bună, plantele se vor reface cu ușurință, va crește producția pășunii și a
coeficientului de folosire a acesteia, procesul de eroziune nu va fi declanșat datorită
consumului rațional.

Căi de acces
Accesul la cele 24 ha se va face printr-un singur punct de acces, un drum care
traversează mai multe proprietăți private, la stânga și la dreapta lui fiind teren arabil cultivat
cu grâu, orz și porumb. Pe acesta se poate circula atât cu mijloace auto, cât și cu mijloace
mecanice; acesta va fi întreținut prin pietruire.

Construcții zoopastorale și surse de apă

Se vor amenaja locuințe și adăposturi pentru oameni. Astfel, pentru muncitorii care
lucrează pentru îmbunătățirea pajiștii se va construi un adăpost în funcție de numărul acestora,
iar după ce aceștia își vor termina treaba, acest adăpost poate fi folosit ca magazie, adăpost
pentru tineret bovin sau pentru vaci înainte de fătare.

Pentru animale se vor folosi tabere de vară, acestea fiind construite aproape de o sursă
de apă pentru ca apa să fie adusă prin jgheaburi la tabără.La baza pajiștii există o sursă
curentă de apă, astfel se vor amplasa adăpători care depind de numărul de animale și se
calculează astfel:L= N x t x S / T (m),

unde L= lungimea adăpătorii, N=numărul de animale, t= timpul necesar pentru

adăpatul unui animal, T= timpul necesar adăpării unei cirezi care se socotește a fi de 60
minute.

Descriere parcelară

Trupul de pajiște Vălmășia, comuna Trușești, a fost împărțit în patru unități teritoriale
administrative, pentru ca lucrările de amenajament să se poată desfășura cu succes pe fiecare
unitate.
 Unitatea PARCELA 1 de la baza trupului este o fâneață de Poa pratensis, în
compoziția sa intrând și următoarele specii: Elymus repens, Bromus commutatus, Festuca
valesiaca, Vicia cracca, Convolvulus arvensis, Rhinanthus minor, etc. Unitățile PARCELA 2
și PARCELA 3 sunt pajiști de Agropyrom pectiniforme, respectiv Dichanthium ischaemum,
iar UTA 4 cu suprafața de 1 ha este ocupată de o ravenă. Aici s-au propus lucrări de
împădurire cu specii lemnoase specifice zonei.

Pentru primele trei unități au fost propuse lucrări de îmbunătățire, cum ar fi:

 distrugerea mușuroaielor;
 grăpatul pajiștilor;
 distrugerea buruienilor;
 îmbunătățirea condițiilor de hrană;
 prevenirea și combaterea eroziunii solului;
 supraînsămânțarea;
 completarea golurilor.
Toate aceste lucrări vor duce la bun sfârșit prezenta lucrare de amenajament.

3.3.1. Influența fertilizării organice asupra producției de substanță uscată

În țara noastră asigurarea necesarului de masă verde și fân pentru efectivele de animale
constituie o problemă actuală. De aceea, studiile de specialitate indică un deficit în ceea ce
privește potențialul productiv al pajiștilor permanente și, totodată, măsuri de îmbunătățire
cantitativă și calitativă a nutrețurilor. Pornind de la aceste considerente, ne-am propus în
lucrarea de față să urmărim câteva obiective, și anume:

- productivitatea unei pajiști permanente din localitatea Trușești, în urma fertilizării

cu gunoi de grajd;
- evoluția covorului vegetal, ca urmare a fertilizării;
- efectul îngrășămintelor asupra calității furajului obținut.
Investigațiile au avut loc în cadrul unui experiențe în care s-a studiat acțiunea
îngrășămintelororganice, în diferite doze, asupra productivității unei pajiști permanente,
reprezentative pentru zona studiată.Experiența a fost monofactorială, așezată după metoda
blocurilor randomizate, în trei repetiții și a urmărit influența îngrășămintelor organice de
bovine asupra pajiștii.
 Experiența a fost amplasată pe o pajiște de Festuca valesiaca, situată pe un teren
înclinat, cu panta de 15-20%, expoziție nord-estică, solul de tip brun, argiloiluvial cu textură
luto-argiloasă de pe teritoriul localității Trușești, județul Botoșani.

Variantele experimentale:
V1 – martor (pajiște nefertilizată);
V2 – 10 t/ha (gunoi de grajd anual);
V3 - 10 t/ha (gunoi de grajd la doi ani);
V4 - 20 t/ha (gunoi de grajd anual);
V5 – 20 t/ha (gunoi de grajd la doi ani).

Îngrășămintele organice s-au administrat o dată la doi ani, (fig. 3.11.)primăvara 2016
(V3 și V5), iar pentru V2 și V4anual, la începutul perioadei de vegetație. Suprafața unei variante
a fost de 16 m2, iar recoltarea s-a făcut sub formă de fâneață, la înspicarea gramineelor
dominante (fig. 3.12).

Fig. 3.11. Administrarea îngrășămintelor organice în pajiștea Vălmășia

 Fig. 3.12. Pajiștea Vălmășia îmbunătățită cu gunoi de grajd

Periodic s-au făcut observații directe asupra covorului vegetal, pentru a urmări
evoluția pajiștii și s-a determinat momentul optim de recoltare a variantelor, în vederea
cuantificării producției de masă verde la hectar.
Înaintea recoltării s-au făcut studii planimetrice și gravimetrice pentru stabilirea
compoziției și structurii floristice. Recoltarea s-a realizat sub formă de fâneață la înspicarea
gramineelor dominante. Din biomasa recoltată de pe fiecare variantă s-au luat probe pentru
determinarea cantității de masă verde și uscată, dar și pentru analize calitative.
În anul 2016, s-au realizat sporuri de producție în toate variantele de fertilizare, față de
martor, acestea fiind asigurate statistic (tabelul 3.16.). Producțiile realizate au fost cuprinse
între 3,06 t/ha la martor și 5,18 t/ha în variantă fertilizată cu 20 t/ha aplicat anual, aceasta fiind
și valoarea cea mai mare obținută.
Tabelul 3.16.
Influența fertilizării organice asupra producției de S.U. în 2016
Varianta de experimentare Producția S.U. t/ha % martor
V1 - martor nefertilizat 3,06 Mt
V2 – 10 t/ha gunoi de grajd aplicat anual 4,75 149
V3 - 10 t/ha gunoi de grajd aplicat la doi ani 4,37 143
V4 – 20 t/ha aplicat anual 5,18 169
V5 – 20 t/ha aplicat la doi ani 4,78 156
 DL 5% 1,13
1% 1,64
0,1% 2,46

În concluzie, se observă variația producției în funcție de gradul de înclinare a pantei și

de compoziția floristică a covorului vegetal. Producția crește acolo unde domină specii din
grupa leguminoaselor și alte familii botanice.

3.3.2. Influența fertilizării asupra covorului vegetal

Vegetația pajiștilor, deși heterogenă pe suprafețe mari, în condiții relative uniforme de
creștere (referitoare la sol, climat și microclimate, relief și microrelief, etc.) este formată totuși
din grupări de plante omogene din punct de vedere al compoziției floristice, denumite
fitocenoze.
Potrivit metodologiei unanim acceptate, criteriul de bază folosit pentru identificarea
tipului de pajiște și a fitocenozelor este compoziția floristică.Pentru determinarea compoziției
floristice se folosește mai mult metoda geobotanică. Aceasta este cea mai expeditivă pentru
determinarea compoziției floristice a unei suprafețe întinse de pajiști și se bazează pe
descrierea floristică (relevee floristice sau fitocenologice) șistaționară a unor suprafețe
reprezentative pentru fiecare fitocenoză.
Releveul floristic reprezintă lista speciilor componente ale fitocenozei cercetate, la
care se adaugă o serie de date referitoare la relief (altitudine, expoziție, pantă), climă,sol și
date generale despre vegetație (acoperirea generală a solului în procente, producția
aproximată, etc.).Speciile care apar la suprafața de probă se încadrează, după importanța lor
ca plante furajere, în următoarele grupe: graminee, leguminoase, rogozuri și rugini (cyperacee
și juncacee), specii din alte familii botanice (diverse).
Pentru fiecare specie se apreciază, vizual, suprafața acoperită de proiecția părților
aeriene ale plantelor, care poartă numele de dominanță. Dominanța se exprimă în procente și
se referă atât la fiecare specie în parte (acoperirea specifică), cât și la toate speciile (acoperire
general).
Ca mijloc de investigație geobotanică, în principal, am folosit descrierea geobotanică
pe suprafețe de probă sau releveul, prin care se înțelege atât suprafața cercetată, operația de
cercetare, cât și descrierea însăși consemnată pe fișe sau în carnet. Suprafața de probă a
descrierilor geobotanice a fost, în general, de circa 100 m 2, înregistrându-se suplimentar atât
speciile întâlnite în continuarea aceleiași asociații de pajiști, cât și variabilitatea condițiilor
ecologice apărute.
 Structura și compoziția floristică s-a distins pe teren întâi fizionomic, apoi analitic,
după speciile componente, după raportul lor de abundență și după modul de repartiție în
condiții ecologice cât mai uniforme. Aprecierea abundenței s-a făcut global, împreună cu
dominanța, după scara Braun-Blanquet(1951); speciile dominante s-au apreciat și în procente,
după o scară echivalentă cu indiciile scării Braun-Blanquet. Pe suprafața analizată se observă
că specia dominantă este Festuca valesiaca, cu cel mai mare procent de participare în
compoziția în varianta nefertilizată (39%), scăzând apoi ca procent de participare în structura
covorului vegetal la 5-6%, în funcție de varianta de fertilizare.Fertilizarea cu o cantitate mai
mare de gunoi (20 t/ha anual) reduce cel mai mult participarea acestei specii. Dintre
leguminoase (fig. 3.3.1.3), o bună participare o au speciile Lotus corniculatus ( 3-8%),
Trifolium pratense (2-8%) și Medicago falcata (3-8%).
De asemenea, urmărind evoluția pe grupe de specii, la aplicarea diferitelor doze de
îngrășăminte minerale și organice2 se poate observa că procentul de leguminoase crește de la
8% în varianta martor, la 20 -25% la variantele fertilizate organic. La fertilizarea
organominerală, gramineele ajung la 61-62% de la 53% la varianta martor, dar ponderea
speciei Festuca valesiaca se reduce mult, locul ei fiind luat de specii valoroase precum
Dactylis glomerata, Poa pratensis sau Arhenatherum elatius (fig. nr. 3.13, fig. 3.14).

2
Iacob, T. și colab.,Influența fertilizării asupra pajiștilor permanente situate pe terenuri sărăturoase din Lunca Prutului –
cercetări agronomice în Moldova, vol. IV, EdituraUniversității, Iași, 1980.
Fig. 3.13. Influența fertilizării organice asupra structurii covorului vegetal
 Fig. 3.14. Influența fertilizării organice asupra gradului de acoperire al principalelor
specii de leguminoase din pajiștea de Festuca valesiaca L.

Numărul de specii din structura covorului vegetal a fost influențat pozitiv de fiecare
dintre variantele de fertilizare. Totuși, la fertilizarea organică, la aplicarea anuală, s-a
înregistrat cel mai mare număr de specii noi (fig. 3.15., fig. 3.16).

Fig. 3.15. Influența fertilizării organice asupra numărului de specii din pajiștea de Festuca
valesiaca L.
 Fig. 3.16. Influența fertilizării organice VP și a CP

3.3.3. Influența fertilizării organice asupra calității furajului

Măsurătorile înregistrate pentru proteină brută (PB), determinarea conținutului de

celuloză brută (CB) și a conținutului de cenușă s-au realizat în ciclul I de vegetație.
Efectuarea fertilizării diferențiate cu gunoi de grajd, precum și cositul la perioada
optimă, au determinat modificarea compoziției floristice prin creșterea raportului de
leguminoase valoroase în covorul vegetal și prin îmbunătățirea creșterii furajului (tabelul
3.17.)
Tabelul 3.17.
Influența fertilizării asupra calității furajului și cantității de proteină brută
Variante de fertilizare PB Cenușă CB PB
V1- martor nefertilizat 10,62% 8,16% 27,34% 324 kg/ha
V2- 10 t/ha gunoi de grajd aplicat anual 12,16% 8,58% 25,53% 556 kg/ha
V3- 10 t/ha gunoi de grajd aplicat la doi ani 11,65% 8,63% 25,78% 509 kg/ha
V4 – 20 t/ha gunoi de grajd aplicat anual 11,74% 8,97% 26,21% 608 kg/ha
V5 – 20 t/ha gunoi de grajd aplicat la doi
11,62% 8,71% 26,11% 555 kg/ha
ani

Astfel, conținutul de proteină a crescut de la 10,62% pentru varianta martoră 12,37%

la fertilizarea cu 20 t/ha gunoi de bovine anual. Conținutul în celuloză brută CB a măsurat
valori cuprinse între 25,18% și 26,21%, iar conținutul în cenușă între valorile 8,16% și 8,97%.
Producția de proteină brută PB a fost consemnată între valoarea 324 kg/ha la varianta martor
și 608 kg/ha la variantă fertilizată cu 20 t/ha gunoi de grajd aplicat anual, așa cum este
prezentat în tabelul 3.16.
Rezultatele obținute au demonstrat foarte clar efectele pozitive ale îngrășămintelor
organice asupra productivității, structurii floristice a covorului vegetal al pajiștilor permanente
luate în studiu și asupra calității furajului obținut.
Fertilizarea diferențiată cu gunoi de grajd bine fermentat și mărunțit a determinat
modificarea compoziției floristice prin creșterea raportului de graminee valoroase în covorul
vegetal și prin îmbunătățirea calității furajului ce a fost obținut în variante față de varianta
martor la care nu au fost aplicate îngrășăminte organice.

3.3.4. Influența fertilizării organice asupra eficienței economice

Valorificarea producției agricole cuprinde totalitatea acțiunilor organizatorice și
economice care se desfășoară în agricultură, respectiv conservarea, condiționarea, ambalarea,
depozitarea, transportul și vânzarea produsului finit (în cazul de față, produsul finit fiind
fânul). Producția marfă are un caracter dinamic atât în ceea ce privește cantitatea, valoarea,
sortimentul,cât și modul de valorificare.
Producțiile medii pentru un hectar (substanță uscată), în expresie fizică, la cele 5
variante de fertilizare, s-au constituit din producția anului 2016. Cheltuielile totale de
producție, în acest caz, reprezintă însumarea cheltuielilor cu fertilizarea (organică și
minerală), diferite pentru fiecare variantă de fertilizare, cu cheltuielile pentru recoltarea
furajului, aceleași în toate cele patru variante. Analizând influența fertilizării cu gunoi de
bovine și cu îngrășăminte minerale, asupra eficienței economice, s-a constatat că indicatorii
diferă în funcție de nivelul fertilizării (tabelul 3.18.).
Tabelul 3.18.
Influența fertilizării asupra eficienței economice la pajiștea permanentă
Varianta de Prod. Medie Chelt. Totale Costul de Preț vânzare Venit net Rata rent.
fertilizare (kg/ha) (lei/ha) prod. (lei/kg) (lei/kg SU) (lei/ha) (%)
V1 3060 120 0,04 0,3 918 765
V2 4570 480 0,11 0,3 1371 286
V3 4370 480 0,11 0,3 1311 273
V4 5180 880 0,17 0,3 1554 177
V5 4780 870 0,182 0,3 1434 165
Pentru cazul luat în studiu, respectiv o pajiște de Festuca valesiaca la care s-a aplicat
fertilizarea în doze diferite, valoarea producției vegetale rezultă din însumarea valorii
produselor realizate într-un an calendaristic de la culturile furajere. Astfel, pentru calcularea
indicatorilor ce caracterizează eficiența economică s-au întocmit devize în anii experimentali,
iar datele experimentate se constituie ca valori medii ale perioadei studiate.
În cazul de față, cheltuielile maxime de 880 lei/ha, precum și cel mai mare cost de
producție de 0,17 lei/kg, s-au înregistrat la variantă fertilizată cu 20 t/ha gunoi de grajd aplicat
anual. Venitul net maxim de 1554 lei/ha a fost înregistrat la varianta fertilizată cu 20 t/ha
gunoi de grajd aplicat anual. Dintre variantele fertilizate, cele mai mari rate ale rentabilității
de 286-273% s-au obținut la variantele fertilizate doar organic (tabelul 3.18).
3.3.5. Concluzii

Cercetările efectuate pe pajiștea de Festuca valesiaca de la Trușești, județul Botoșani, cu

privire la posibilitățile de îmbunătățire a calității și cantității de furaje, în urma fertilizării cu
îngrășăminte organice, au evidențiat următoarele:

 producția a înregistrat variații în funcție de gradul de înclinare a pantei și de

compoziția floristă a covorului vegetal;
 producția crește acolo unde domină specii din grupa leguminoaselor și alte familii
botanice;
 fertilizarea cu îngrășăminte organice de bovine, în doze de 10 t/ha aplicate anual
sau o dată la doi ani, a condus la sporirea productivității pajiștii cu cca 43-49%;
 aplicarea îngrășămintelor organice, în doze de 20 t/ha, a determinat o creștere a
productivității cu cca 56-69%, aspect influențat și de schimbările în compoziția
floristică a pajiștii;
 modificarea conținutului de proteină brută cu cca 12% față de varianta martor, în
condițiile aplicării îngrășămintelor organice, în cantități diferite pe celelalte
variante experimentale;
 fertilizarea diferențiată cu gunoi de grajd a determinat modificarea compoziției
floristice prin creșterea raportului de graminee valoroase în covorul vegetal și prin
îmbunătățirea calității furajului ce a fost obținut în variante față de varianta martor
la care nu au fost aplicate îngrășăminte organice;
 fertilizarea diferențiată cu gunoi de grajd, precum și cositul la perioada optimă, au
determinat modificarea compoziției floristice prin creșterea raportului de
leguminoase valoroase în covorul vegetal și prin îmbunătățirea creșterii furajului.
Pajiștea Vălmășia - detalii
 BIBLIOGRAFIE

 Abernot, Y., Les méthodes d’évaluation scolaire, Nouvelle edition, DUNOD, Paris, 1996.
 Anghel, Gh.,Pajişti intensive, Editura Ceres, Bucureşti,1984.
 Ausubel, D. P.,Învăţarea în şcoală, Editura Didactică și Pedagogică, Bucureşti,1981.
 Băcăuanu, V., Câmpia Moldovei – Studiu geomorfologic, Editura Academiei R.S.R.,
București, 1980.
 Bărbulescu, C. şi colab.,Cultura pajiştilor şi a plantelor furajere, Editura Didactica şi
Pedagogică, Bucureşti,1991.
 Bărbulescu, C., Motcă, Gh.,1987, Pajiştile de deal din România, Editura Ceres, Bucureşti.
 Bocoș, M., Instruirea interactivă, Presa Universitară Clujeană, 2002.
 Brezuleanu, C.O., Metodica predării-învățării specialităților agronomice. Didactica
specială, Editura Tehnopress, Iași, 2003.
 Bucur, N., Barbu, N., Complexul fizico-geografic din regiunea masivelor deluroase
Copălău-Cozancea-Guranda, Anual Științific al Universității „Al. I. Cuza”, Iași, tom. VII,
1961.
 Cerghit, I. (coord.), Perfecționarea lecției în școala modernă, EDP, București, 1983.
 Cerghit, I., Metodologia didactică în Prelegeri didactice, Editura Polirom, Iași, 2001.
 Cherchez, N., Metodica predării disciplinelor de specialitate agronomică, Editura Ceris,
București,1983.
 Chiprian, C., Alternative didactice, Editura „Spiru Haretˮ, Iași, 2002.
 Chiriac, D., Așezări rurale din Moldova, studiu de geografie economică, Iași, 1984.
 Chițu, C-tin., Relieful și solurile României, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1975.
 Cristea, S., Dicționar de termini pedagogici, Editura Didactică și Pedagogică, București,
1998.
 Cucoș,C.,Pedagogie, Editura Polirom, Iaşi, 2002.
 De Lanssheere, G., Evaluarea continuă a elevilor și examenele, Editura Didactică și
Pedagogică, București, 1975.
 Doniță, N., Ivan, D., ș.a.,Vegetația României, Editura Tehnică Agricolă, București, 1992.
 Dumitrescu, N. și col., Cultura pajiștilor și a plantelor furajere – îndrumător de lucrări
practice, Iași, 1996.
 Dumitrescu, N. şi colab., Pajişti degradate de eroziune şi ameliorarea lor, Editura Ceres,
Bucureşti, 1979.
 Hénin, S., Mélanges offerts, Sol-Agronomie-Environnent, Orestom Editions, Paris, 1990.
 Holban, I., Cunoașterea elevului: sinteză a metodelor, Editura Didactică și Pedagogică,
București, 1978.
 Iacob, T. și colab., Influența fertilizării asupra pajiștilor permanente situate pe terenuri
sărăturoase din Lunca Prutului – cercetări agronomice în Moldova, vol. IV,
EdituraUniversității, Iași, 1980.
 Iacob, T., Vîntu, V., Dumitrescu, N., Samuil, C., Îmbunătăţirea şi folosirea pajiştilor,
Editura „Ion Ionescu de la Bradˮ, Iaşi, 1998.
 Ilie, E., Didactica literaturii române, Editura Polirom, Iași, 2008.
 Ionel, A., Cultura pajiştilor şi a plantelor furajere, Editura A92, Iaşi, 2003.
 Ionel, A., Vîntu, V.,Cultura pajiştilor şi a plantelor furajere-îndrumar practic, Editura „Ion
Ionescu de la Bradˮ, Iaşi,1999.
 Ionel, A., Vîntu, V., Samuil, C., Cultura pajiştilor şi a plantelor furajere – îndrumător de
lucrări practice, Editura „Ion Ionescu de la Bradˮ, Iaşi, 2002.
 Ionescu, M., Chiş, V., Strategii de predare şi învăţare, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1992.
 Ionescu, M.,Managementul clasei, Humanitas Educaţional, Bucureşti, 2003.
 Ispas, Șt., Puiu, Șt.,Pedologie – manual practic, Editura Domino, Târgoviște, 1997.
 Joiţa, E., Educaţia cognitivă, Editura Polirom, Iaşi, 2002.
 Joiţa, E.,Locul şi rolul metodelor activ-participative în învăţământul actual, în Revista de
pedagogie, nr. 10.
 Moisuc, Al.,Curs.Cultura pajiştilor şi a plantelor furajere, U.S.A.B. Timișoara, 1995.
 Pantazică, M.,Hidrografia Câmpiei Moldovei, Editura Junimea, Iași, 1974.
 Parfene, C., Metodica studierii limbii române în școală, Editura Polirom, Iași, 1999.
 Popescu, P., Examinarea și notarea ritmică, Editura Didactică și Pedagogică, București,
1978.
 Samuil, C., Tehnologii de cultură a pajiștilor și a plantelor furajere, Editura „Ion Ionescu de
la Brad”, Iași, 2004.
 Secrieru, M., Metodica predării limbii și literaturii române, Editura Sedcom Libris, Iași,
2006.
 Serviciul Național de Evaluare și Examinare, Ghidul profesorului examinator, Editura
Prognosis, București, 2001.
 Stanciu, M., Reforma conținuturilor învățământului, Cadru metodologic, Editura Polirom,
Iași, 1999.
 Stanciu, M., Didactica postmodernă, fundamente teoretice, Editura Universității Suceava,
2003.
 Stanciu, M., Didactica postmodernă, Editura Universității Suceava, 2003.
 Stanciu, M., Didactica postmodernă. Psihopedagogie, Editura Universității, Suceava, 2003.
 Stoica, A., Evaluarea progresului școlar: de la teorie la practică, Humanitas Educațional,
București, 2003.
 Văleanu, M. C., Dumitrache, C., Între pământ și cer, Editura „Spiru Haretˮ, Iași, 2009.
 Vîntu, V., Îmbunătățirea pajiștilor permanente - mijloc de echilibrare a bazei furajere,
Lucrările simpozionului științific - 90 de ani de învățământ agronomic la Iași, U.A.M.V. „Ion
Ionescu de la Bradˮ, Iași, 2002.
 Vîntu, V., Dumitrescu N., Iacob T., Samuil C., Contribuții la sporirea biomasei pajiștilor
permanente din silvostepa Moldovei, Lucrări științifice, vol.40, seria Agronomie, U.A.M.V.
„Ion Ionescu de la Bradˮ, Iași,1995.
 Voiculescu, E., Factorii subiectivi ai evaluării școlare, Editura „Aramis”, București, 2001.
 www.google.ro/maps/place/Trușești/