METODE DE CERCETARE SI CARACTERIZARE

A VEGETATIEI.
RELEVEUL BOTANIC

Esantionajul consta in inventarierea doar a unei parti din covorul vegetal,

pe baza unor suprafete de proba separate.
Se organizeaza dupa o schema de esantionaj.
Esationajul este a) Partial si b) Discontinuu

Avantaje:
a) reducerea costurilor;
b) reducerea timpului de lucru;
c) reducerea numarului de specialisti implicati

Dezavantaje:
a) O parte a informatiei existenta la nivelul fitocenozei poata ramane necunoscuta
b) Informatia poate fi deformata in raport cu realitatea.
Metode de esantionaj
(functie de criteriul de selectie a suprafetei de proba):

A. Subiective:
• In sudii floristice (calitative);
• Alegerea suprafetelor de proba depinde de
a) omogenitatea conditiilor stationale;
b) evitarea zonelor de ecoton;
c) evitarea fitocenozelor degratate antropic si a celor aflate in stadii
dinamice instabile (efemere)
• Aplicate de Scoala Central-Europeana – considera ca vegetatia
are caracter discontinuu

B. Obiective:
Implica selectia aleatoare sau sistematica a esantioanelor
Recomandate de Scoala Nord-Americana
Au grad de precizie mai mare – se aplica in studii cantitative
 CORELAREA METODELOR APLICATE CU
STRUCTURA FORMAȚIILOR VEGETALE

- Modelul arhitectural al unei formaţii vegetale este definit de

stratificarea vegetaţiei, caracteristica fiecarui tip de formaţie vegetală

- Modelul arhitectural este mai usor de pus în evidenţă în cadrul

formaţiilor vegetale închise, ca de ex. padurile.
- Cea mai variata stratificare (cu număr mare de straturi) se
intalneste în pădurile tropicale umede (există cel puţin 3 straturi
arborescente, cu înălţimi diferite) şi in pădurile nemorale.
- În pădurile boreale, lipsa luminii împiedică dezvoltarea straturilor
inferioare de vegetaţie, care sunt extrem de sărace în specii.
 FIȘA BIOGEOGRAFICA
- Reprezintă un model de evaluare a caracteristicilor învelişului
vegetal şi a lumii animale (exploatare biotică), precum şi a
potenţialului ecologic al unui anumit teritoriu.
- Totalitatea operaţiunilor de obţinere din teren a datelor referitoare
la învelişul vegetal, necesare întocmirii fişei biogeografice, poartă
denumirea de releveu floristic.
- Fișa biogeografică oferă o imagine de ansamblu asupra vegetaţiei,
informaţii legate de biodiversitate, structura învelişului vegetal etc.
- Releveul floristic reprezinta doar proba, ridicarea; observatiile
pentru fiecare releveu sunt notate intr-o fișă a releveului
- Fisa releveului este structurată în 3 secțiuni distincte, care cuprind:
I. Localizarea suprafeței de probă;
II. Modelul arhitectural al vegetației, gradul de acoperire a
suprafetei, compoziția floristică, abundența de specii, dominanța pe
strat, speciile faunistice, alte observații;
III. Caracteristici ale potențialului ecologic și ale activității antropice
 Releveul fitosociologic. Tehnica releveului.
Metoda de baza in studiul vegetatiei, conceputa de Scoala Central-Europeana

Releveul = ridicare fitosociologice = proba sau esantion de vegetatie

Releveul consta intr-o succesiune de observatii si determinari (efectuate pe teren)
finalizata prin transpunerea grafica a ambiantei ecocenotice dintr-o suprafata de
proba delimitata din interiorul fitocenozei.

Releveul presupune:
•Intocmirea inventarului floristic
•Mentiuni, observatii.
•Stabilirea unor coeficienti,
•Aprecierea unor parametri fitopopulationali.
Fitosociologul trebuie sa cunoasca bine:
“Alfabetul teoretic” (speciile de plante, recunoasterea, determinarea lor)
“Alfabetul metodologic” (modul de apreciere a indicilor fitocenotici
calitativi si cantitativi)
“Alfabetul practic” (tehnica efectuarii releveului)
 Releveul fitosociologic. Tehnica releveului.

Arealul minim
-Suprafata minima pe care trebuie efectuat releveul, care sa cuprinda majoritatea
speciilor din fitocenoza
-Metode de estimare foarte laborioase:
a) Construirea curbei areal – specie (nr. de sp. din suprafete din ce in ce mai mari)
b) Curba asemanarii floristice medii in functie de suprafata esantioanelor
c) Autocorelatia spatiala dintre suprafete de proba de marime egala
-Se face apel la aprecieri empirice, pe baza experientei anterioare a cercetatorului

Forma
Impusa de conditiile stationale
Circulara – optima
Transect foarte ingust
Dreptungiulara (raport laturi = 2:25)
 Locul
Trebuie sa prezinte un anumit grad de omogenitate a fitocenozei
Se vor evita:
•Zonele de ecoton
•Zonele in care domina o anumita populatie
•Zonele in care a actionat perturbator un factor fizic sau biologic
(releveele in aceste zone pot servi drept comparatie)

Perioada optima
In momentul de max. afirmare a fitocenozei
Depinde de:
•Tipul de vegetatie
Releveul fitosociologic.
•Gradul de complexitate a cercetarii Tehnica releveului.
•Zona sau etajul in care se desfasoara studiul

Numarul
•Cf. “Codului de Nomenclatura Fitosociologica”: cel putin 10 relevee
(cenotaxon nou pentru stiinta)
•NU stabileste un numar minim pentru asociatii deja cunoscute
•Valoarea informationala a rezultatelor prelucrate statistic
creste cu cresterea numarului de relevee
 Releveul fitosociologic. Tehnica releveului.

Dimensiunea releveului
Functie de:
•Natura si complexitatea structurii orizontale si verticale a vegetatiei
•Arealul minim.
•Nu va fi mai mare decat suprafetele ce pot fi cuprinse in campul vizual
•Valori propuse pentru principalele tipuri de vegetatie:
Paduri – 400-1000 mp.
Tufarisuri – 50-100 mp.
Pajisti – 25-100 mp.
Mlastini oligotrofe – 9-25 mp.
Mlastini eutrofe – 25-50 mp.
Vegetatie ruderala – 6-25 mp.
Vegetatie segetala – 25 – 100 mp.
Stancarii – 1-25 mp.
Modul de efectuare a releveului respecta un protocol experimental in 2 faze:

A. Faza pregatitoare – formarea unei imagini de ansamblu asupra terenului.

Include:
• Alegerea, delimitarea terenului (harti topografice: 1:5000 – 1:50000)
• Consultarea bibliografiei referitoare la cadrul fizico-geografic
• Reactualizarea cunostintelor privind metodologia, flora regionala etc.
• Pregatirea si verificarea materialelor si aparaturii de lucru.

B. Faza efectuarii propriu-zise – deplasarea pe teren, pe itinerarii

• Itinerariile trebuie sa cuprinda:
- Toate formatiile vegetale existente
- Toate tipurile de statiuni (si influentele locale)
• Se delimiteaza suprafetele de proba
• Se recolteaza plantele nedeterminate
• Se recolteaza probe de sol
• Se fotografiaza
• Se stabileste stratificarea,
• Se noteaza vitalitatea fitopopulatiilor
• Pentru fiecare releveu se intocmeste fisa releveului
 Fişă pentru descrierea vegetaţiei terestre
Instituţia: Fişa nr.
Observator: Data:
Asociaţia: Suprafaţa ......................................... m2
I. Aşezare: Jud. ........................ Com. ..................... Punct .........................................
II. Staţiunea: Relief ........................ Alt. ................. Exp. ......... Pantă .......................
Roca .................... tip sol .................. profunzime ........................... cm
Schelet ............... %, pH ......... efervesc........... cm, litieră .............. cm
Descomp. ................................... Eroz. .................................................
Alte observaţii: ......................................................................................
III. Vegetaţia: Prov. .................... Mod de folosire ....................
Produc. .................... Vârstă .................... Acop. gen. ....................
Stratificare A1 2 3 a12 II 2 3 4 muşchi licheni

Acoperire % .....................................................................................
Înălţime m, cm .....................................................................................
Diametru cm ...
Specia AD Specia AD
 Fisa de teren pentru descrierea vegetatiei acvatice

Data: Data:
Numarul unitatii: Numarul unitatii:
Lungimea: Lungimea:
Borna kilometrica: Borna kilometrica:
Caracteristice malului: Caracteristice malului:
Tipul de sediment: Tipul de sediment:
Conectvitate: Conectvitate:
Utilizare teren: Utilizare teren:
Viteza apei: Viteza apei:
Transparenta Secchy: Transparenta Secchy:
Speciile Indicele Forma Speciile Indicele Forma de
Kholer de Kholer crestere
crestere