Albinele, o lume

fascinantă
Elevi: Vatafu Florin
Matusescu Alin
Clasa IB
 Cuprins:
Despre albinărit
Familia de albine
Alcătuirea corpului
Înmulţirea albinelor
Produsele albinelor
Curiozităţi din viaţa albinelor
Albinele în literatură
Proverbe
 Despre
albinărit
Ţara noastră – înzestrată de natură cu relief variat
şi însorit, cu climă blândă, cu fâneţe încântătoare,
cu câmpii întinse şi salbe de coline – s-a dovedit,
de milenii prielnică vieţii albinelor.
Apicultura (apis = albină, cultura = creştere) este o
ocupaţie străveche, din vremea dacilor. Prima
atestare documentară referitoare la „raiul albinelor”
pe aceste meleaguri a fost descoperită în scrierile
istoricului Herodot: „ …în ceea ce priveşte albinele,
numărul lor este aşa de mare pe malul stâng al
Dunării, încât împiedică oamenii să treacă mai
departe”.
 Familia de albine
Albinele trăiesc în stupi. Ele sunt insecte sociale,
adică vieţuiesc în familii. O familie de albine este
formată dintr-o matcă sau regină, câteva sute de
trântori şi între 10 000 - 80 000 de albine lucrătoare.
 Albine lucrătoare
•Curăţă stupul
•Încălzesc şi hrănesc puietul
•Clădesc fagurii
•Aerisesc stupul
•Păzesc intrarea în stup
Trântor
•Culeg nectarul şi îl transformă în
Ajută la înmulţire,
miere
fecundeaza matca. •Adună polenul şi îl depozitează în
celule
 Matca sau regina

Este mama tuturor albinelor din stup.

Depune zilnic 1500 – 3000 ouă în celulele fagurilor
asigurând înmulţirea albinelor.
Ea este însoţită permanent de 10-12 albine tinere
(garda mătcii) care o apără, o îngrijesc si o hrănesc.
Cuibul familiei de albine este alcătuit din faguri de
ceară. Fiecare fagure are pe ambele feţe mii de
celule. Ele conţin ouă, larve, miere sau polen.

celule de albine lucrătoare

celule de trântori

celule de matcă (botci)

celule cu miere

celule goale
Alcătuirea corpului
antene
cap ochi
gura
torace 4 aripi
6 picioare
abdomen se termină
cu un ac
 Înmulţirea
Primăvara, când vremea se încălzeste, matca
depune ouă, în cămăruţele hexagonale. Din ouă
ies larvele, care sunt îngrijite de lucrătoare, până
se transformă în nimfe. După o săptămână, din
nimfe apar albinele adulte.
Înmulţirea albinei are loc prin metamorfoză.

ouă larve (viermi) nimfe albină tânără

 Roirea albinelor
Este acţiunea prin care matca, o parte din albine şi
trântori părăsesc stupul în grup, formând un roi.
Acesta zboară în apropierea stupinei şi se aşază pe
crengile unor copaci unde rămân câteva ore.
Roiul este prins apoi este scuturat într-un stup nou.
În acest mod se obţine o altă familie de albine.
 Produsele albinelor
venin
miere polen

faguri ceară

propolis
 Mierea
•Este un produs apicol obţinut prin transformarea şi
prelucrarea nectarului din flori şi depozitat în
celulele fagurilor.
•Mierea aurie, dulce şi parfumată este rezultatul
muncii a mii şi mii de albine. Ea are multe calităţi.
•Este un bun aliment. Astfel, 1 kg miere are valoarea
a 50 de ouă sau a 40 de portocale.
•Este foarte hrănitoare: conţine 435 de substante
organice (vitamine, minerale, zahar etc.)
•Este un bun medicament, folosit in boli de inima,
rinichi, ficat, stomac, raceli, insomnii, vindecă
zgârieturile şi rănile uşoare ale pielii.
 Curiozităţi din viaţa albinelor
•Albinele sunt cele mai importante insecte pentru că
ajută la înmulţirea florilor.
•Nu au urechi, dar au un excelent simţ al mirosului.
•Albinele văd culorile altfel decât le vedem noi.
•Albinele comunică între ele: când o albină
lucrătoare descoperă o zonă cu multe flori, anunţă
celelalte albine prin mişcari diverse (dans) şi printr-o
vibraţie a aripilor.
•Ouăle depuse de matcă sunt aceleaşi, hrana face ca
o larvă să devină trântor, lucrătoare sau regină.
 Albinele în literatură
Paza bună Stupul lor
de Tudor Arghezi de Tudor Arghezi
Stupul lor de pe vâlcea
S-a întors cercetătoarea
Stă păzit într-o broboadă
Să le spuie la surori
De trei plopi înalţi, de nea,
Că-i deschisă toata floarea
Pe o blană de zăpadă.
Şi câmpia, de cu zori.
Prisăcarul le-a uitat,
Şi-au plecat aproape toate
Şi-a căzut şi peste ele
La cules, cu mii si mii,
Iarna, grea ca un plocat,
Lăsând vorbă la nepoate
Cu chenar de peruzele.
Să-ngrijească de copii.
Înăuntru însă-n stup
Căci muscoii si bondarii
Lucrătoarele sunt treze
Şi-alte neamuri de pădure,
Şi făcând un singur trup
Pe şoptite, ca tâlharii,
Nu-ncetează să lucreze.
Umblau mierea să le-o fure.
Că niciuna n-a muncit
Însă paza-n stupi e bună,
Pentru sine, ci-mpreună
Că târziu, dupi apus,
Pentru stupul împlinit
Colo jos, subt stupi, la lună,
Cu felii de miere bună.
Ei zaceau cu burta-n sus.
 Legenda albinei
Atunci când Dumnezeu a creat lumea, a dat fiecărei
vieţuitoare şi câte o armă de apărare : la unele le-a dat dinţi
ascuţiţi, altora le-a dat gheare. Albinei i-a dat un ac mititel,
zicându-i :
- Îţi dau acest ac , să birui toţi dusmanii cu el. Când vei
înţepa cu el, să-l usture şi să se umfle carnea în jurul
înţepăturii.
- Doamne, răspunse albina. Arma ce mi-ai dat-o este prea
mică. Dă-mi şi puterea, ca acela pe care îl voi înţepa, să şi
moară !
Dumnezeu, văzând ca albina este rea la suflet, se supără şi
îi spuse:
- Mierea ta să fie dulce, iar din ceara ta să se facă lumânări.
Însă, pentru că eşti rea, când vei înţepa pe cineva cu acul, să
mori tu, nu cel înţepat !
Şi aşa a rămas, cum a hotărât Dumnezeu.