Prezentare realizată de

EDUCATOARE VERONICA MAZILU

GRĂDINIŢA NR. 2 APA ASĂU, COM. ASĂU, JUD.
BACĂU
Bună ziua, copii! Eu sunt harnica albină
Cea mai bună gospodină!
Să mă prezint: Printre fluturi şi lumini,
Strâng aur de prin grădini
Şi-l tot cânt,
şi-l tot descânt,
Şi-l aşez într-un palat
Dulce şi înmiresmat!
 Sunt sigură că
vreţi să aflaţi
lucruri noi despre
mine.

Unde trăiesc?
Trăiesc pe toate continentele, în afară de Antarctica. Îmi plac zonele
călduroase. Pentru unele dintre noi, deşertul este cel mai bun.
Sunt o insectă.
Ca toate
insectele, am
corpul împărţit
în 3 părţi: capul,
toracele şi
abdomenul.
Corpul este mic
şi pufos,
acoperit cu un
păr scurt şi
foarte des. Pe
unele dintre
picioare am
coşuleţe în care
strâng polenul
florilor.
Bineînţeles că
am aripi, dar şi
un ac localizat la
capătul
abdomenului.
lângă punguţa cu
venin.
Ce culoare am?
Sunt colorată în mai multe
culori: cu negru, cu galben
sau portocaliu, chiar cu
urme de albastru sau
verde.

Cât de mare sunt?

Pot fi foarte micuţă, de 3
cm, dar pot fi şi mărişoară
pentru o insectă (4cm).

Cât de mult cântăresc?

Nu cântăresc prea mult. Mă ştii şi tu ce mică sunt!
Ce mănânc?
Pentru proteine, mănânc polenul florilor şi, ca să am energie şi putere de
muncă, mănânc nectarul şi uleiul din flori.
Cum este familia mea?
Unele albine sunt singuratice, dar altele trăiesc în grup, într-o
formaţiune numită "roi". Roiul este clar structurat: albina regină (matca)
este singura care lasă ouă, albinele muncitoare (lucrătoare) se ocupă cu
strângerea polenului şi a nectarului, obţinerea şi stocarea mierii şi
curăţenia stupului, iar trântorii nu au ac şi au rol numai de înmulţire. În
lipsă de mâncare în stup, adesea îi gonim din colonie.
Cuibul este spaţiul în care trăieşte şi se înmulţeşte familia de albine.
În stare naturală, sălbatică, albinele îşi construiesc cuibul în scorburile
copacilor, sub streaşina caselor, în poduri, în crăpăturile stâncilor sau în orice
alt loc care le oferă spaţiu suficient pentru creşterea puilor şi le feresc de
vreme rea.

Un roi într-un copac Faguri de albine într-un buştean

Omul creşte şi îngrijeşte albinele în stupi. Înăuntrul unui stup populat este
ocupat cu faguri clădiţi din ceara albinelor lucrătoare, fiecare fagure fiind
alcătuit din mai multe mii de cămăruţe . Cămăruţele sunt aşezate spate la
spate pe cele două feţe ale fagurelui. Fagurii sunt aşezaţi vertical .
Multă vreme, stupii au fost construiţi din buturugi scobite în interior. Astăzi,
stupii sunt fabricaţi din tăblii de lemn, iar apicultorul (crescătorul de albine,
prisecarul sau stuparul)are un costum special de protecţie, pentru a nu fi
întepat de albine. Locul în care sunt aşezaţi stupii se numeşte stupină sau
prisacă.
PRODUSELE ALBINEI
Mierea se obţine prin
transformarea şi prelucrarea
nectarului de către albine şi
depozitat în cămăruţele
fagurilor pentru a constitui
hrana populaţiei din stup.
Obţinerea mierii este scopul
principal al creşterii albinelor
(apiculturii) din prezent şi din
trecut.

Albinele produc propolis ca mijloc de apărare împotriva microbilor, a

mucegaiurilor, pentru prinderea într-un înveliş a celor care intră în stup, care
sunt omorâţi de albine (cum ar fi alte insecte sau şoareci).Propolisul mai este
folosit (de către albine) pentru căptuşirea pereţilor stupului cu un strat lucios
care nu permite formarea curenţilor de aer.
Propolisul se foloseşte şi în medicină, pentru tratarea unor boli.
Lăptişorul de matcă este produs de albinele doici, pentru hrana
puilor. Se foloseşte ca medicament pentru tratarea multor boli.
Alte produse apicole: apilarnilul, ceara de albine, păstura, polenul,
veninul – toate pot fi folosite ca medicament.
Cum mă apăr de
duşmanii mei?

Noi înţepăm numai dacă ne

simţim stupul atacat.
Ca să apăr stupul sunt
gata să-mi dau viaţa, aşa
că înţep cu acul din
abdomen pe oricine mi se
pare musafir nepoftit.
(După ce o albină înţeapă
ca să se apere, odată cu
pierderea acului, ea va
muri.)
În 5 minute, o întreagă
colonie poate omorî prin
înţepături o vacă.
Ce este interesant despre mine?
Ştiai că…
…Datele cele mai vechi cunoscute despre albine şi albinărit sunt cele descoperite de Hernandez Pacheco în
1921, respectiv diferite picturi în peşterile Păianjenului din Bicorp, Valencia. El spunea că pentru a înţelege semnificaţia unei
astfel de scene pictate, trebuie să se ţină seama că prin râpele acelor meleaguri albinele îşi făceau cuib în crăpăturile stâncilor;
roiurile abundau în marele Paredon de la Rebolia, în rocile din apropierea imediată a peşterii în care s-au găsit picturile şi
chiar şi în perioada descoperirii era o practică curentă printre ţărani să se folosească de zilele reci de iarnă pentru a coborî cu
frânghii şi scări pereţii de piatră pentru a lua fagurii.
…Egiptul este locul în care se găsesc primele mărturii ale practicării apiculturii. În Grecia şi în Roma antică însă apicultura
era cunoscută foarte bine. În acea vreme, recoltarea mierii se făcea prin afumarea stupilor apoi prin tăierea fagurilor fără însă
a fi luaţi în totalitate, lăsând astfel provizii albinelor. Pentru tăierea şi răzuirea cerii, apicultorul acelor timpuri utiliza cuţite
speciale din fier forjat, practic identice cu instrumentele utilizate încă şi astăzi. Mierea era apoi filtrată şi lăsată în repaus
câteva zile pentru a permite ridicarea la suprafaţă a impurităţilor, după care era depozitată în amfore.
…Biblia, Talmudul, Coranul, manuscrisele Orientului, scrierile Greciei antice ale Romei antice şi ţările din Orientul Mijlociu,
Rusia, ţările slave… toate culturile, toate religiile, au lăudat, de-a lungul timpului virtuţile polenului şi ale mierii ca surse de
tinereţe veşnică şi o garanţie pentru sănătatea oamenilor. În timpurile biblice, totuşi, nu există referiri particulare despre polen
în scrierile sacre, ci mai curând asupra produselor stupului în general.
…Apicultura în Dacia. În ce ne priveşte, existenţa unei prime mărturii scrise privind apicultura la daci se datorează
“părintelui istoriei” Herodot (485 – 421 î.C.). Acesta, voind să meargă în Sciţia şi trebuind să treacă Istrul (Dunărea) a aflat
de la tracii de pe malul drept al fluviului că pământurile de dincolo de apă nu pot fi călcate cu uşurinţă din cauza mulţimii
albinelor care nu dau nimănui îndemn să pătrundă pe acele meleaguri. Această informaţie trebuie luată în sensul unei mărturii
privind răspândirea apiculturii în vechea Sciţie. Cercetările arheologice au demonstrat existenţa prisăcarilor încă din
timpuri străvechi. Afirmaţia apare şi în lucrarea Anabassis a marelui istoric grec Xenofon (430 – 355 î.C), care a scris: “hrana
geţilor consta în primul rând din miere, legume, lapte simplu sau preparat şi foarte puţină carne, căci credinţa în Zamolxes îi
oprea”.
…Albert Einstein a spus cândva că, dacă albinele ar dispare de pe faţa pamântului, atunci omul ar mai supravieţui cel mult 4
ani pe planetă? Fără albine, a spus celebrul fizician, nu mai există polenizare, fără de care nu mai există plante, nu mai există
animale, nu mai există… oameni!
 …Albinele sunt printre putinele insecte despre care s-ar putea spune ca au fost „ domesticite ” si de pe
urma carora omul trage foloase insemnate. Aceste vietati harnice, care traiesc in comunitati bine organizate, sunt
cunoscute inca din antichitate ca adevarati producatori de miere, ceara si alte substante folositoare.
…Albinele “ domestice ”, cele cunoscute cel mai bine de om, sunt crescute in stupi, fac parte din genul
Apis si sunt singurele care construiesc faguri hexagonali din ceara, care sunt folositi apoi in mod repetat, pentru
cresterea larvelor si pentru depozitarea mierii.
…Albinele au un rol foarte important in viata plantelor, favorizand polenizarea florilor. Ele sunt utile si
pentru om, apicultura - cresterea albinelor - fiind practicata de multe popoare inca din antichitate. Ceara era de pe
atunci foarte folosita pentru fabricarea lumanarilor, iar mierea era consumata cu placere. De pilda, grecii obisnuiau sa
bea vinul rosu amestecat cu miere. Mierea si ceara au fost folosite in scopuri terapeutice inca din antichitate, ca si alte
produse de la albine: laptisorul de matca, polenul, propolisul - folosit si in industrie, la lacuirea celebrelor viori
Stradivarius. Veninul de albine este foarte folositor, de asemenea, in tratarea unor boli.
…Apicultura a fost o ocupatie practicata neintrerupt din vremea dacilor si pana in zilele noastre. Multa
vreme, stupii au fost construiti rudimentar, din buturugi scobite in interior. Astazi, stupii sunt fabricati din tablii de
lemn, iar apicultorul are un costum special de protectie, pentru a nu fi intepat de albine.
…Albinele au evoluat - in timpul a milioane de ani - din viespi salbatice si exista pe planeta de cand au
aparut si primele flori – adica de aproximativ 100 de milioane de ani. Cea mai veche albina fosilizata dateaza de circa
90 de milioane de ani; aceasta nu era diferita in nici un fel de albina de astazi. Albinele zboara in fiecare zi pe distante
de mai multi kilometri in cautarea polenului din care fac mierea...asta fac insa numai albinele lucratoare. In roiurile in
care traiesc albinele - care contin cateva zeci de mii de membri - exista si albinele numite trantori, care de fapt sunt
albine mascul; trantorii, asa cum le spune si numele, nu fac miere, sunt mult mai putini decat albinele lucratoare si nu
inteapa - deoarece nu au ac. Trantorii traiesc doar cateva saptamani, iar dupa ce isi indeplinesc rolul de perpetuare a
speciei, ei mor.
…Albinele zboara multi kilometri pe zi in cautarea polenului. Matca - sau regina - este mama tuturor
albinelor, traind si cel mai mult - in jur de patru ani. In lunile primaverii, regina face intre 1500 si 3000 de oua pe zi. In
acest timp, albinele lucratoare o ingrijesc, ii aduc hrana si se ocupa si de ouale depuse in fagurii de ceara. Regina este
mai mare si mai zvelta decat celelalte albine, fiind astfel usor de recunoscut.
ALBINA A INSPIRAT POEŢII
ALBINA
de Grigore Vieru
Zum-zum-zum, cu mare zor,
Unde vreau, acolo zbor,
Nu mă-ntreabă nici un om
De ce stau la el în pom.
Ce treabă are albina
de Adela Bărbulescu
Alergând azi prin grădină
Dau de harnica albină.
Culegea fără-ncetare
Dulceaţa din orice floare.
Băiatul şi albina
de Lidia Batali
O albină aurie
Cu aripa sidefie,
Pe o floare de cicoare
Se scaldă în râu de soare;
Bob cu bob polenul strânge
Şi de muncă nu se plânge!
Lângă floare-n iarbă, jos,
Stă un băieţel curios
Şi cu ochii la albină
Vrea s-o zboare din grădină.
Ăsta-i jocul, mult îi place
Şi albinei nu-i dă pace.
Dar primeşte pentru faptă
Acul ei ca drept răsplată!
Tomiţă şi albina
(autor nespecificat )
Printre tufe de cicoare
Iepuraşul meu, Tomiţă,
Tolănindu-se la soare
A zărit o albiniţă.
Cu o mină plictisită
Iepurilă o întreabă:
- Unde zbori aşa grabită?
- Mă grăbesc, fiindcă am
treabă!
Robotesc de dimineaţă
Să culeagă florile -
Curcubee de dulceaţă
În toate culorile!
Asculta mirat Tomiţă
Despre flori, culori, parfum.
Cum să ştie-o albiniţă
Ce gust are-un morcov
bun?

De cu zori şi până seara

Au pornit albinele
Să salute primăvara
Ce-a-nflorit grădinile.
Albiniţa
( autor nespecificat)
In grădina de flori plină
Vesel zboară o albină,
Zumzăie din floare-n floare
Ispitită de culoare.

Florile râd în lumină,

Cântă întreaga grădină,
Ea culege migălos
Polenul cel preţios.

Tudor Arghezi a fost inspirat

de lumea miraculoasă a
albinelor si le-a dedicat o
seamă de poezii.

La trup are aripioare
Şi zboară din floare-n floare,
Harnică-i ca gospodina.
Ghiciţi cine-i? e …
(Albina)
Mititica şi drăguţă,
În stup cu regina stă.
Ea zboară din floare-n floare,
Mierea dulce s-o prepare.
(Albina)
La cap limbă cu miere,
La coadă limbă cu venin.
(Albina)
Inspectează floricele
Şi strânge nectar din ele!
(Albina)
Stă la stup, că-i casa ei
Şi-ţi dă miere dacă vrei.
Însă, ştii că de-ai urlat
Una rea te-a înţepat
Şi ţipând cu gura plină
Te mai muşcă o...
(Albină)

Din flori, plicuri cu dulceaţă
Strânge chiar de dimineaţă.
(Albina)
Care gospodină
Strânge pentru cină
Zahăr din grădină?
(Albina)
Toată ziua ea adună
Din a florilor cunună,
Stropii de dulceaţă
bună.
(Albina)
Ştiu o gâză hărnicuţă foc,
Strâns ă la mijloc,
Mereu zboară şi se duce
Pe la flori cu sucul dulce,
Îl adună pentru hrană,
În căsuţa din poiană.
Ştiţi voi oare cum o cheamă?
(Albina)
Are-un ac micuţ şi fin,
Zboară lin din floare-n floare,
Acul este cu venin
Iar polenu-i pe picioare.
(Albina)
Cară pulbere de stele
Şi dulceaţă din vâlcele.
(Albina)
Printre fluturi şi lumini,
Strânge aur din grădini
Şi-l tot cântă, şi-l
descântă,
Şi-l aşează-ntr-un palat
Dulce şi înmiresmat.
(Albina)
Hărnicuţa gospodină
Strânge zahăr din grădină!
(Albina)
PROVERBE DESPRE ALBINE SI MIERE

Albina fără ac nu face miere.

Albina are şi miere, are şi fiere.
Albina cea bună nu se pune pe o floare veştejită.
Albina e cuminte cât ai minte.
Albina te duce la miere şi musca la scârnă.
Din aceeaşi floare albina face mierea şi şarpele veninul (proverb arab).
Harnic ca o albină, strângător ca o furnică.
Albina e onorată fiindca munceşte pentru tot grupul (grecesc).
Albina e onorată nu fiindcă munceşte pentru .ea, ci fiindcă munceşte pentru toţi.
Albina în gură ţine mierea cea mai dulce şi în coadă acul cel mai otravitor (proverb
românesc).
Albinele care au miere în gura au ace în coadă (proverb englez).
Mulţi au gura în miere şi inima în fiere (proverb latin).
Sub mierea dulce se ascunde otrava nemiloasă (proverb latin).
Cu miere se prind muştele.
Cu răbdare şi tăcere se face agurida miere.
Dacă toate muştele ar face miere, ar fi faguri pe toţi pereţii (şi la coada calului).
Fiule, mănâncă miere, căci este bună, şi fagurul de miere este dulce pentru cerul gurii
tale. Dacă prietenul tău este miere, tu nu umbla să-l mânânci tot.
Repede se satură cine mănâncă numai miere (proverb persan).
Nu toate muştele fac miere.
Omului cu-nvăţătură
Repede se satură cine
Albina are mare nevoie de aripi chiar şi după ce a adunat mierea în stup.