Sunteți pe pagina 1din 6

FIȘĂ DE LUCRU

1. Ascultați o poveste despre întâlnirea dintre două veverițe care


au devenit prietene nedespărțite și apoi completați spațiile punctate cu
unul sau cu două cuvinte potrivite:

0. De când este mică, Veve trăiește singură.


1. Riță este o veveriță ………………… și ……………………. .
2. Veverița fricoasă este invitată la un ospăț cu ………………… și
…………………….. .
3. Casa Riței se află pe a ……………………………………………..
a copacului.
4. Cele două veverițe devin ………………………. nedespărțite.
5. Din acea zi, Veve spune mereu: ”Pot, dacă vreau
……………………………. .”

2. Ascultați o poveste despre o prințesă care își dorește o coroniță


din picături de rouă. Subliniați numai enunțurile care fac referire la
povestea ascultată.

1. Un rege nu are decât o singură fată.


2. Prințesa dorește o coroniţă din picături de rouă.
3. Regele cheamă la palat pe cei mai pricepuți giuvaergii.
4. Celui mai harnic grădinar i se promit zece saci cu galbeni.
5. Unul dintre giuvaergii îi cere fetei să adune perlele de rouă cu mâna
ei.
6. Regele nu înțelege vorbele cu tâlc ale bătrânului.
7. Fata reușește să adune boabele de rouă.
8. Cel mai bătrân giuvaergiu îi dă o lecţie prinţesei.
9. Prinţesa înțelege că dorința ei este un lucru imposibil de făcut.
10. Bătrânul giuvaergiu oferă fiilor săi banii primiți de la rege.
1
3. Ascultați un text despre viața albinelor. Decideți dacă
enunțurile următoare sunt adevărate (A) sau false (F):

1. Albinei îi plac zonele călduroase. A / F


2. Roiul este format din matcă și albine lucrătoare. A / F
3. Strânge polenul în coșulețele de pe aripi. A / F
4. La capătul abdomenului are o punguță cu venin. A / F
5. După ce înțeapă, albina zboară din floare în floare. A / F
6. Albina ajută la înmulțirea plantelor. A / F

4. Ascultați o poveste despre întrecerea dintre un iepure și o


broască țestoasă. Priviți imaginile de mai jos și așezați-le la locul
potrivit în harta poveștii.

a b c

d e

2
HARTA POVEȘTII

TRANSCRIEREA TEXTELOR

1. VEVE ȘI RIȚĂ

În pădure trăia o veveriţă, Veve. De când era mică a trăit singură,


pitindu-se pe sub frunze. Era fricoasă şi nu avea prieteni.
Într-o zi, se întâlni cu o altă veveriţă, numită Riţă. Aceasta era veselă,
jucăuşă şi avea mulţi prieteni.
Riţă, când o zări, se apropie de ea şi îi spuse:
- Bună! Eu sunt Riţă şi locuiesc în apropiere. Tu cine eşti?
- Eu sunt Veve şi nu reuşesc să găsesc nimic de mâncare!
- Te invit la un ospăţ cu nuci şi alune la mine acasă. În copacul
acesta, pe a cincea creangă, este casa mea.
- În copac? Dar eu nu am urcat niciodată în copac! Oricât de foame
mi-ar fi, nu pot urca în copac!

3
- Dacă vei vrea cu adevărat, vei putea! Te gândeşti la câtă mâncare
este sus şi vei vedea că nu este greu deloc să urci în copac! Voi fi lângă
tine în caz că vei avea nevoie! o liniști Riţă.
Flămândă, Veve încercă. Cu grijă, a reuşit să urce în copac până la
casa lui Riţă.
Din acea zi, Veve şi Riţă au devenit nedespărţite. Împreună au reuşit
să facă o mulţime de lucruri noi.
De atunci, Veve spune mereu:
«POT, DACĂ VREAU CU ADEVĂRAT!»

2. CORONIȚA DE ROUĂ

A fost odată un rege care nu avea decât o singură fată. Tatăl ei o


răsfăţa fără margini. Îi împlinea toate poftele.
Într-o bună dimineaţă fata se plimba prin grădina palatului. Rămase
cu privirea asupra perlelor de rouă. Îi veni o idee şi alergă într-un suflet la
tatăl ei.
- Tată, dă poruncă să mi se facă o coroniţă din picături de rouă. Sunt
mai frumoase şi mai sclipitoare decât perlele adevărate!
Tatăl ei încercă în fel şi chip să-i schimbe gândurile. Fata îl rugă atât
de mult, încât bietul rege se lăsă convins. El dădu poruncă să i se facă
prinţesei coroniţă din perle de rouă.
Au fost aduşi la palat cei mai pricepuţi şi cei mai năstruşnici
giuvaiergii din ţinut. Li s-a spus că cel care va izbuti să facă coroana, va
primi zece saci cu galbeni.
Giuvaiergiii se sfătuiră cum să îndeplinească dorința prințesei. Cel
mai bătrân dintre ei grăi astfel:
- Fiţi pe pace şi duceţi-vă liniştiţi la casele voastre. Aveţi încredere în
mine!
A treia zi de dimineaţă se duse să-i vorbească regelui:
- Prealuminate! Eu mă ofer să-i fac fetei tale o coroniţă de rouă.
Perlele de rouă trebuie să le iau din mâna ei.
Regele pricepu vorbele cu tâlc ale bătrânului giuvaiergiu. O chemă
pe fată şi îi spuse dorinţa giuvaiergiului.

4
Auzind fata că i se face pe plac, merse în grădină. Bătrânul o urmă.
Copila încercă să ia câteva picături de rouă de pe frunze. Acestea i se
risipiră în palmă.
După o zadarnică strădanie, fata înțelese că acestea nu pot fi culese.
Bătrânul luă galbenii dăruiți de rege. Se grăbi să-i împartă cu ceilalţi
giuvaiergii.

3. ȘTIAȚI CĂ?

Albina trăiește pe toate continentele, în afară de Antarctica. Îi plac


zonele călduroase. Pentru unele dintre ele, deșertul este cel mai bun.
Casa pe care și-o construiesc se numește “stup”. Unele albine sunt
singuratice, dar altele trăiesc în ”roi”. Roiul este format din: albina
regină, adică matca și albinele muncitoare. Albinele muncitoare culeg
nectarul florilor pe care îl transformă în miere gustoasă. În stup mai
sunt și albine care stau de pază. Ele păzesc stupul de trântori, urși și
șoareci.
Corpul albinei este mic și pufos, acoperit cu un păr scurt și foarte
des. Pe unele dintre picioare are coșulețe în care strânge polenul
florilor. Au aripi, dar și un ac la capătul abdomenului, lângă punguța cu
venin. După ce înțeapă, ea va muri.
Albina este colorată în mai multe culori: cu negru, cu galben sau
portocaliu, chiar cu urme de albastru sau verde.
Ea este cea mai importantă insectă care ajută plantele să se
înmulțească deoarece cară polen din floare în floare.

4. IEPURELE ŞI BROASCA ŢESTOASĂ

de Esop

Un iepure care privea mersul leneş al unei ţestoase îi spuse acesteia


în glumă:
- Vrei să facem o întrecere, să vedem cine aleargă mai repede?
5
Ţestoasa încuviinţă.
A doua zi, dis-de-dimineaţă, veniră la locul hotărât pentru începerea
cursei. Multe animale voiau să privească întrecerea şi aşteptau cu
nerăbdare. Domnul Şoarece trase o linie roşie pentru start şi veveriţa dădu
semnalul de plecare cu un fluier. Iepurele porni val-vârtej, iar ţestoasa
încetinel, după cum îi era felul.
Cum o luase cu mult înaintea ţestoasei, iepurele se aşeză să mănânce
câţiva morcovi proaspeţi. În timp ce mânca, trecu şi ţestoasa, asudată, dar
hotărâtă să nu se dea bătută. Iepurele mai alergă un pic şi, în dreptul unui
sat, se aşeză sub un copac să se odihnească.
Târziu, ţestoasa îl ajunse din urmă, dar trecu mai departe fără să se
oprească. Iepurelui i se făcu somn. Îşi spuse:
- Soarele ăsta e prea fierbinte. Mai bine dorm un pic! Ţestoasa e
înceată şi voi avea timp s-o întrec!
Când se trezi, văzu că se lăsa noaptea. Sări ca ars şi porni pe urmele
ţestoasei. În depărtare, o văzu cum trece linia de sosire şi câştigă
întrecerea. Toate animalele au aplaudat-o. I-au dat apoi o cupă, ca unei
mari câştigătoare. Iepurele a ajuns târziu, obosit şi ruşinat, tocmai el, care
credea că este cel mai bun alergător. Aşa a aflat că străduinţa este un dar
nepreţuit.