Sunteți pe pagina 1din 1

Într-o zi frumoasă de vară, soarele îşi deschide cu mândrie coroana de aur, împărțind în stânga

şi-n dreapta razele dulci precum mierea. Profitând de timpul frumos ce stăpânea ziua, mama-
rândunică decide să-şi scoată la plimbare cei şase puişori, pentru a le da primele lecţii de zbor.
Pentru început, sfaturile încep să curgă încă din cuib: rândunica, ca o mamă grijulie, îşi învață
puii să nu se apropie de oameni căci uneori faptele acestora le pot face mult rău şi cu atât mai
puțin să se încreadă în pisici, deoarece acestea au în minte doar fripturica proaspătă de
păsărele şi sunt dispuse să facă orice pentru a-şi satisface pofta.
Cu frica în sân şi dornici să învețe tainele zborului, puii fac primul pas… ies din cuib.
Imaginea lumii ce se ascundea în spatele cuibului e una mult prea diferită de cea din mintea
puişorilor; aici, e un ținut fără margini, îmbrăcat în verdeață, oamenii aleargă de colo-colo în
căutarea timpului pierdut, iar maşinile scot fum şi fac zgomot.
Cu toate acestea, puişorii se adaptează fără probleme noii lumi, aşa că pornesc la zbor. La
început făceau salturi de pe o crenguță pe alta pentru a prinde încredere, apoi îşi deschid
aripioarele lăsându-se purtați de adierea caldă a vântului. Uşor, uşor au învățat să zboare.
Mai încăpățânat din fire şi în acelaşi timp încrezător, Moțatul, puiul cel mare al rândunicii, nu
ține cont de vorbele mamei şi încearcă să zboare singur. Doar o clipă i-a fost de ajuns ca să
plece de lângă mama şi frații săi şi să se înalțe cât mai sus, chiar să zboare în alt pom.
Fără să aibă prea multă bază în aripioare, acesta se înălță cu puțin peste vârful unui castan şi,
răpus de oboseală, pierde controlul zborului şi cade la pământ. Rândunica îşi zăreşte feciorul
întins pe pământ şi ochii i se umplu de lacrimi amare.
Lângă tulpina castanului, o pisică gălbuie îşi flutura coada stufoasă. Vede puiul de rândunică
şi se apropie de el cu pas grațios. Întinde lăbuța către el vrând să-l apuce, dar un bătrânel o
vede și o alungă. Bătrânelul ajunge lângă puişor, îl prinde în palme şi-l pune pe o creangă.
Imediat, rândunica se apropie de el, îl sărută şi-l strânge la piept.
După mai multe minute, Moțatul îşi revine. Cu ochii plini de lacrimi, îşi cere iertare mamei
pentru cele întâmplate. Mama îl priveşte cu dragoste, sărutându-l.
Rândunica îl ia de aripă pe puiul neascultător şi împreună cu ceilalți pui pornesc spre cuib.
Din experiența de azi, puişorii au învățat ceva: sfatul părintesc este sfânt.