Racul, broasca şi ştiuca

de Alecu Donici

Material realizat de Constanţa Geles

Racul, broasca şi o ştiucă
Într-o zi s-au apucat
De pe mal în iaz s-aducă
Un sac cu grâu încărcat.
Şi la el toţi se înhamă:
Trag, întind, dar iau de samă
Că sacul stă neclintit,
Căci se trăgea neunit.
Racul înapoi se da,
Broasca tot în sus sălta,
Ştiuca foarte se izbea
Şi nimic nu isprăvea.
Nu ştiu cine-i vinovat;
Însă, pe cât am aflat,
Sacul în iaz nu s-a tras,
Ci tot pe loc a rămas.
Aşa-i şi la omenire,
Când în obşte nu-i unire:
Nici o treabă nu se face
Cu izbânda şi cu pace.
 Să reţinem!
Fabula:
 este o scurtǎ povestire în versuri sau în prozǎ;
 criticǎ aspecte negative din viaţa oamenilor;
 are personaje luate din lumea necuvântǎtoarelor;
 conţine o concluzie( moralǎ, invǎtǎturǎ) la început sau
la sfârşit.
Autorul se foloseşte de personaje necuvântǎtoare :
 pentru a-şi comunica indirect pǎrerile şi observaţiile;
 pentru a-şi masca intenţiile critice;
 pentru a nu fi tras la rǎspundere pentru afirmaţiile
fǎcute.
 Proverbe potrivite
 În unire stă puterea.
 Unde-s mulţi, puterea creşte.
 Orice putere e slabă dacă nu e unire.
 Unirea leagă şi oameni şi ţări.
 După cum unirea înseamnă putere, dezbinarea
înseamnă înfrângere.
 1.Are coarne, e bălţată,
Ne dă laptele îndată.
2.Curtea straşnic o păzeşte,
A De toţi hoţii ne fereşte.
3.Ghem de ace umblător,
1. Prin pădure şi ogor.
4.Cuvântul cel mai scump pe lume.
2. 5.E vaca săracilor
Dar şi mama iezilor.
3. 6.Prin pădure, prin zăvoaie,
4. Dânsul oile jupoaie.
7.Sunt îngrijite de om aimalele...
5.
6.
7.
B