IDEALURI ETICE

ÎN FABULELE
ROMÂNEȘTI
Elaborat: Borta Laura
Profesor:Inga Zazulea
IP Liceul Teoretic Republican „Ion Creangă”
din Bălți
 Cuprins
1. Definiția fabulei
2. CV-ul unui fabulist
3. Cinci fabule din creația scriitorului
4. Analiza și prezintarea idealul educațional pentru
fiecare fabulă
5. Concluzii
Fabula este specia genului epic, în care, prin intermediul unei
întâmplări la care iau parte animale sau plante personificate, se pune
în evidență o învățătură.
 Alexandru Donici
Născut: 19 ianuarie 1806
Donici, Orhei, Basarabia, Principatul Moldovei
Decedat: 21 ianuarie 1865 (59 de ani)
Piatra Neamț, Principatele Unite
Etnie: Român
Ocupație: lingvist, traducător,poet
Limbi: Română
Alecu Donici(Alexandru Donici) a fost un poet
fabulist basarabean.
Era inspirat de fabulelel lui La Fontaine și Krâlov.
Debutează cu traduceri din Pușchin și Krâlov, fiind
menționat în 1835 ca traducător în revista moscovită
„Teleskop”. În colaborare cu Constantin Negruzzi
traduce și publică „Satire și alte poetice compuneri”
de Antioh Cantemir, traduce poemul lui Pușkin
„Țiganii”
 ,,Lupul și motanul"
Un lup odată au intrat,
De frică, nu de voie bună,
Scăpând viaţa, la un sat.
El se gonea din urmă
De către vânători cu puşte înarmaţi
Şi câini întărâtaţi;
Iar un aşa alai să nu dea Dumnezeu
Nici la vrăjmaşul meu.
În deznădăjduire,
Sărmanul lup căta oriunde mântuire
Şi, întâlnind pe un motan,
Prieten de mai an,
Îi zice: „Frăţioare!
Tu nu ştii undeva aici a mea scăpare?”
– Ba ştiu – răspunse el – aleargă la Trifan,
Că este foarte blând şi milostiv ţăran.
– Oh! nu pot, către
El este un ţăran şi vrednic şi cuminte.
– Cu dânsul iarăşi sunt smintit,
Pentru c-adeseori lui oi am spârcuit.
– Aşadar ce să faci? La vornicul bătrân
Aleargă, că e bun şi primitor român.
– Nici la acesta n-am obraz,
Lui an cu nişte miei i-am fost făcut necaz.
– Apoi dar, cumătre, nu-i bine.
Şi ce nădejde ai aice pentru tine,
Când tu cu toţii eşti stricat
Şi numai singur vinovat:
Culege dar ce-ai semănat!
 Mesajul educativ al operei este În primul rând, în operă domină regula celor trei unități.
următorul: ,,Culege ce-ai Acțiunea în care un lup este urmărit de vânatori:,,El să
semănat” - Acesta este o lege gonea din urmă /De către vânători cu pușce înarmați", un
importantă și trebuie să se țină singur loc ,,la un sat" și timpul fiind reprezentat ca ,,odată"
seama de ea în orice
În al doilea rând,în opera dată sunt prezente personajele,
împrejurare,astfel orice ființă va
prin intermediul unor animale, lupul și motanul. Lupul fiind
deveni stăpân pe destinul său.
un personaj negativ dobândeşte semnificaţii de simbol al
cruzimii. Acesta a făcut răutăți mai multor persoane, fapt
demonstrat prin secvența ,, -Oh! Nu pot, către dânsuˈs tare
vinovat,/Că astă-iarnă lui vițica i-am mâncat.”,. Acesta
reprezintă tipul omului ce a înfăptuit răutăți pentru care este
dușmănit și pentru care trebuie să primească o pedeapsă.
Motanul este tipul omului prietenos, și săritor la nevoie care
încercă să vie cu soluții ,, -Ba știu – răspunse el – aleargă la
Trifan,/Că este foarte blând și milostiv țăran”.Însă, în final
acesta realizează că cel ce face nedreptăți,va avea parte de
suferință și nu va fi primit într-o comunitate.
 ,,Racul, broasca și o știucă"
Racul, broasca şi o ştiucă
Într-o zi s-au apucat
De pe mal în iaz s-aducă
Un sac cu grâu încărcat.
Şi la el toţi se înhamă:
Trag, întind, dar iau de samă
Că sacul stă neclintit,
Căci se trăgea neunit.
Racul înapoi se da,
Broasca tot în sus sălta,
Ştiuca foarte se izbea
Şi nimic nu isprăvea.
Nu ştiu cine-i vinovat;
Însă, pe cât am aflat,
Sacul în iaz nu s-au tras,
Ci tot pe loc au rămas.

Aşa-i şi la omenire,
Când în obşte nu-i unire:
Nici o treabă nu se face
Cu izbândă şi cu pace.
 Mesajul educativ al fabulei este următorul: ,,Când în obşte nu-i unire: Nici o
treabă nu se face/ Cu izbândă şi cu pace”. Acest mesaj sugerând înțelegerea și
unirea necesară a forțelor între oameni în unele momente ale vieții.
În primul rând, în operă domină regula celor trei unități.
Acțiunea fiind ducerea unui sac cu grâu de pe mal în
iaz, fapt demostrat prin secvența : ,, De pe mal în iaz s-
aducă/ Un sac cu grâu încărcat.” Locul fiind malul unui
iaz ,, De pe mal în iaz”, iar timpul fiind demonstrat ca ,,
Într-o zi”.
În al doilea rând, în opera dată sunt prezente
personajele alegorice, prin intermediul unor animale,
broasca, racul și știuca. Fiecare din aceste animale
reprezentă tipurile de oameni independenți și egoiști
fapt vizibil prin secvența:
,, Racul înapoi se da/Broasca tot în sus sălta,/ Ştiuca
foarte se izbea” .Acest tip de oameni sunt cei care nu
pot lucru în echipă și nu încearcă să îndrepte situația
prin unire atunci când chiar este nevoie de ea.
 ,,Muștele și albina"
Două muște sprintenele Ai mei faguri toți iubesc;
Păiajenii pe la țară
În țări străine porneau Și pentru-a mea bunăstare,
În mreajă ne potopesc;
Și pe albină cu ele
Iar prin târguri, peste vară, Vara, iarna, îngrijesc.
Cam astfel o îmbiau:
Ca pe dușmani ne gonesc.
— Hai să mergem, surioară!
Papagalii toți ne-au spus Iar voi, oriunde vă-ți duce,
Că pe-acolo-i numai vară, Apărători, rea hârtie, Dacă și-n acele țări
Soarele n-are apus. Toate s-au descoperit;
Vreun bine nu-ți aduce,
Vii să guști din farfurie
Nu veți afla desfătări.
Libertatea predomnește Și pe loc te-ai otrăvit.
La mezelicuri capace Acel ce pentru-a lui țară
În tot ce-i viețuitori
Și dreptatea nu scutește S-au răspândit de ajuns; În faptă face folos,
Nici de muști-ucigători. Apoi răul ce ne face Orice rău îl împresoară,
Paharul cu miere uns!.. Nu o lasă bucuros;
Iar aice… oh! ce soartă! — Cale bună, muști, de-aice! Iar acel ce nu lucrează
Să trăiești în țara ta, Le zise albina lor. La edificiul comun
Aci vie, aci moartă, Eu rămân, căci sunt ferice
Singur se expatriază,
Fără a te desfăta. Și în țară-mi voi să mor.
Căci nimic nu face bun.
Pămîntenii, mic și mare,
În opera dată sunt prezente personajele alegorice, prin intermediul unor insecte, muștele și
albina. Muștele reprezintă tipul omului lenos care din cauza lenei sale nu își găsește locul și
scopul vieții nicăieri în lume, fapt demonstat prin secvența:,,Vii să guști din farfuri/ Și pe loc te-ai
otrăvit." Ceea ce reprezintă plăcerea de a irosi munca și lucrurile străine.
Albina reprezintă tipul omul muncitor care își găsește scopul vieții și se poate dezvolta chiar și
în cel mai rău loc, fapt redat prin secvența:,, Eu rămân, căci sunt ferice/Și în țară-mi voi să mor."

Mesajul educativ al fabulei este următorul: Omul muncitor și cel ce

tinde la dezvoltarea locului în care trăiește mereu va fi apreciat pentru
munca sa, pe când omul trântor mereu va fi nemulțumit de viața
spunând că de vină este țara sa sau oamenii ce îl înconjoră.
,,Leul la vânat"
Leul, lupul, vulpea și câinele odat',
Ca niște buni vecini, s-au fost alcătuit,
Cu toții întrunit,
Să umble la vânat:
Și ce vor căpăta să-mpartă măsurat.
Se-ntâmplă dar, că vulpea-ntâi
Un cerb frumos au prins,
Și adunând pe toți ai săi,
Spre jertfă l-au întins.
— Acuma e treaba mea, băieți,
Le zise leul lor.
Voi trebui numai să vedeți
Cum eu împart ușor.

Și despicând îndat' pe cerb în patru părți,

Au zis: "Aceste sunt frățeștile bucăți.
Și iată: cea întâi e partea mea de frate;
A doua, pe drept ca unui leu se cade;
Ș-acea a treia tot mie se cuvine,
Precum voi știți prea bine.
Iar de a patra, oricare s-ar atinge,
Pe loc îl voi învinge."
 În opera dată sunt prezente
personajele alegorice, prin
intermediul unor animale: Leul,
lupul, vulpea și câinele. Fiecare
din aceste personaje reprezintă
tipurile unor oameni. Lupul,
vulpea și câinele reprezintă tipul
oamenilor prietenoși fapt redat
prin secvența:,,Și adunând pe toți
ai săi,
Mesajul educativ al operei este
Spre jertfă l-au întins."
Reprezentând egalitate între următorul:Oamenii întodeauna
personaje. Leul reprezintă tipul trebuie să fie atenți cu
omului egoist și tipul prietenului persoanele pe care le au
fals fapt demonstrat prin secvența:
alături. Niciodata nu ar trebui
,,Iar de a patra, oricare s-ar
atinge/Pe loc îl voi învinge." să fim totalmente convinși în
Acesta își tradează prietenii și își vorbele și faptele altora.
demonstrează egoismul.
 ,,Doi raci"
– Ei, vezi, mă rog, ce nătărău!
Tot înapoi se dă.
Aşa un rac pe fiul său
Odată ocără.
– O, bunul meu părinte!
Răspunse racul fiu –
Cum mergi tu înainte?
Mă iartă că nu ştiu.
Şi dar, te rog, mă-nvaţă;
Dă-mi pildă drept povaţă,
Şi-apoi, eu după tine
Voi merge foarte bine.

E grea pretenţia fără exemple bune,

Să fie cineva desăvârşit în lume.
În opera dată sunt prezente personaje alegorice:
doi raci. Cei doi raci reprezintă două tipuri
umane: tatăl rac reprezintă persoana ipocrită, iar
fiul rac întruchipează inteligenţa şi politeţea ("-
O, bunul meu părinte! / Răspunse racul fiu -
/Cum mergi tu înainte? / Ma iartă că nu știu.").

Mesajul educativ al operei este următorul: ,,E grea

pretenţia fără exemple bune,/Să fie cineva desăvârşit în
lume". Astfel pentru a crește o generație educată
aceștia ar trebui să primească atât cei 7 ani de acasă de
la părinți, cât și exemple bune demne de urmat.
 CONCLUZII
Fabula are un caracter educativ. Morala ei poate fi destinată atât copiiilor.
Cât și adulților. Cu ajutorul ei, părinții reușesc să explice reguli de
conduită și principii morale, în așa fel încât educația celor mici să nu aibă
de suferit, ci să fie întărită prin cunoașterea principiilor sănătoase de viață

să nu-și să nu fure; să nu mintă; să nu trădeze;

însușească
munca altora;
Fabulele au un rol extraordinar în formarea adulților de mai târziu. Ele contribuie
la dezvoltarea emoțională și cognitivă, la realizarea unei legături strânse între
oameni, bazată pe încredere și iubire reciprocă, la dezvoltarea imaginației,
vocabularului, atenției și capacității de concentrare, abilității de comunicare,
capacității de memorare, dar și la dezvoltarea etică.