Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
M. morții M. mamei
Motive: ”o tristă a morţii ,,o sudoare îngheţată, tristă a morţii
prevestitoare, ieşea ca nişte prevestitoare, ieşea ca nişte nasturi pe
nasturi pe obrazul lui. După obrazul lui. După un chin de jumătate
un chin de jumătate ceas, în ceas, în sfîrşit, îşi dete duhul în mînile
sfîrşit, îşi dete duhul în călăilor săi.”
mînile călăilor săi.” ,,se cunoştea că meditează vreo nouă
,, se cunoştea că meditează moarte”
vreo nouă moarte”
M. iubirii M. femeii
,,…în inima lui este iubire de ,,ea era îmbrăcată cu toată pompa
moşie;” cuvenită unii soţii, fiice şi surori de
,, Să trăim de acum în pace, domn.”
iubindu-ne ca nişte fraţi”
Alte informații:
Alexandru Lăpuşneanul revine în ţară, „întovărăşit de şepte mii spahii şi de vro trei mii oaste
de strânsură”, pentru a lua scaunul domniei de la Ştefan Tomşa. Mai înainte fusese înlăturat
din domnie şi înlocuit de către Iacob Eraclidul, cunoscut sub numele Despot Vodă; acesta
„perise ucis de buzduganul lui Ştefan Tomşa”.
Lângă Tecuci, unde oastea face popas într-o dumbravă, patru boieri, Vornicul Moţoc,
Postelnicul Veveriţă, Spătarul Spancioc şi Stroici, sunt primiţi, la cererea lor, de către
Lăpuşneanul în cort. Unde Moţoc comunică pretendentului la domnie că „obştia ne-au trimis
pre noi să-ţi spunem că norodul nu te vrea, nici te iubeşte”, însă „– Dacă voi nu mă vreţi eu
vă vreu, răspunde Lăpuşneanul, a cărui ochi scânteiară ca un fulger, şi dacă voi nu mă iubiţi,
eu vă iubesc pre voi, şi voi merge ori cu voia, ori fără voia voastră”. Apoi viitorul domn
întreabă,
referindu-se la perioada cât a condus ţara: „Cum a fost oblăduirea mea? Ce sânge am
vărsat? Care s-au întors de la uşa mea, fără să câştige dreptate şi mângâiere? Şi însă,
acum nu mă vreţi, nu mă iubiţi?”.
Pleacă Spancioc, Veveriţă şi Stroici dar Moţoc rămâne, propunându-i lui Lăpuşneanul să
renunţe la oştile turceşti, căci îl vor sprijini boierii cu oamenii lor în lupta pentrutron. Ca
răspuns, Lăpuşneanul îşi arată neîncrederea: „învechit în zile rele, deprins a te ciocoi la toţi
domnii, ai vândut pre Despot, m-ai vândut şi pre mine, vei vinde şi pre Tomşa; spune-mi,
n-aş fi un nătărău de frunte, când m-aş încrede în tine?”. Dar îi făgăduieşte lui Moţoc să nu îl
ucidă („sabia mea nu se va mânji în sângele tău”) căci va avea nevoie de el „ca să mă
uşurezi [completează Lăpuşneanul] de blăstemurile norodului”.
IV