Incipit clasic

- Incipit descriptiv:
– descrierea mediului ( oraş, stradă, casă): „Din șoseaua ce vine de la Cârlibaba, întovărășind Someșul când în dreapta, când în
stânga, până la Cluj și chiar mai departe, se desprinde un drum alb mai sus de Armadia, trece râul peste podul bătrân de lemn,
acoperit cu șindrilă mucegăită, spintecă satul Jidovița și aleargă spre Bistrița, unde se pierde în cealaltă șosea națională care
coboară din Bucovina prin trecătoarea Bârgăului.Lăsând Jidovița, drumul urcă întâi anevoie până ce-și face loc printre dealurile
strâmtorate, pe urmă însă înaintează vesel, neted, mai ascunzându-se printre fagii tineri ai Pădurii Domnești, și poposind puțin la
Cișmeaua Mortului, unde picură veșnic apă de izvor răcoritoare, apoi cotește brusc pe sub Râpele Dracului, ca să dea buzna în
Pripasul pitit într-o scrântitură de coline.
– fixarea timpului şi a locului acţiunii: „Într-o seară de la începutul lui iulie 1909, cu puțin înainte de orele zece, un tânăr de vreo
optsprezece ani, îmbrăcat în uniformă de licean, intra în strada Antim, venind dinspre Sfinții Apostoli cu un soi de valiză în mână,
nu prea mare, dar desigur foarte grea, fiindcă, obosit, o trecea des dintr-o mână într-alta. Strada era pustie și întunecată și, în ciuda
verii, în urma unor ploi generale, răcoroasă și foșnitoare ca o pădure. Într-adevăr, toate curțile și mai ales ograda bisericii erau
pline de copaci bătrâni, ca de altfel îndeobște curțile marelui sat ce era atunci Capitala.” Enigma Otiliei, G. Călinescu
- Incipit narativ: – referirea la un eveniment anterior sau la unul în desfăşurare;
„Domnul Dumnezeu, după ce a alcătuit lumea, a pus rânduială şi semn fiecărui neam.Pe ţigan l-a învăţat să cânte cu cetera şi
neamţului i-a dat şurubul.Dintre jidovi, a chemat pe Moise şi i-a poruncit: „Tu să scrii o lege; şi, când a veni vremea, să pui pe
farisei să răstignească pe fiul meu cel prea iubit Isus; şi după aceea să înduraţi mult necaz şi prigonire; iar pentru aceasta eu am să
las să curgă spre voi banii ca apele". A chemat pe ungur cu degetul şi i-a ales, din câte avea pe lângă sine, jucării: „Iaca,
dumnitale îţi dau botfori, şi pinteni, şi răşină să-ţi faci sfârcuri la mustăţi; să fii fudul şi să-ţi placă petrecerile cu soţii".S-a înfăţişat
şi turcul: „Tu să fii prost; dar să ai putere asupra altora, cu sabia".Sârbului i-a pus în mână sapa. (...)”, Baltagul, M. Sadoveanu
- Incipit rezumativ :
« Iacov Eraclid, poreclit Despotul, perise ucis de buzduganul lui Ştefan Tomşa, care acum cîrmuia ţara, dar Alexandru
Lăpuşneanul, după înfrîngerea sa în două rînduri, de oştile Despotului, fugind la Constantinopol, izbutise a lua oşti turceşti şi se
înturna acum sa izgonească pre răpitorul Tomşa şi să-şi ia scaunul, pre care nu l-ar fi perdut, de n-ar fi fost vîndut de boieri.
Intrase în Moldavia, întovărăşit de şepte mii spahii şi de vreo trei mii oaste de strînsură. Însă pe lîngă aceste, avea porunci
împărăteşti cătră hanul tatarilor Nogai, ca să-i deie oricît ajutor de oaste va cere.”Alexandru Lăpuşneanu, Costache Negruzzi
- incipit moralizator, de tipul „prefeţei pragmatice” (se negociază convenţia naraţiunii, oferind cititorului un cod /
coduri de lectură),:
- „Omul să fie mulţumit cu sărăcia sa, căci, dacă e vorba, nu bogăţia, ci liniştea colibei tale te face fericit.”
- Incipit enunţiativ: „A fost odată ca niciodată”
Incipitul modern fixează, de multe ori, un „protocol de lectură” prin semnale metatextuale care explică actul producerii textului.
Acesta se poate realiza prin:
- incipit de tipul ex abrupto (se prezintă elemente textuale ca şi când ar fi deja cunoscute cititorului): “Am şovăit atîta în
faţa acestui caiet, pentru că n-am izbutit să aflu încă ziua precisă cînd am întîlnit-o pe Maitreyi. În însemnările mele din
acel an n-am găsit nimic. Numele ei apare acolo mult mai tîrziu, după ce am ieşit din sanatoriu şi a trebuit să mă mut în
casa inginerului Narendra Sen, în cartierul Bhowanipore. Dar aceasta s-a întîmplat în 1929, iar eu întîlnisem pe Maitreyi
cu cel puţin zece luni mai înainte. Şi dacă sufăr oarecum începînd această povestire, e tocmai pentru că nu ştiu cum să
evoc figura ei de-atunci şi nu pot retrăi aievea mirarea mea, nesiguranţa şi turburarea celor dintîi lntîlniri.” Maitreyi,
Mircea Eliade. “..și tot astfel, dacă închid un ochi văd mâna mea mai mică decât cu amândoi. De aș avea trei ochi aș
vedea-o și mai mare, și cu cât mai mulți ochi aș avea cu atâta lucrurile toate dimprejurul meu ar părea mai mari. Cu toate
astea, născut cu mii de ochi, în mijlocul unor arătări colosale, ele toate în raport cu mine, păstrându-și proporțiunea, nu
mi-ar părea nici mai mari, nici mai mici de cum îmi par azi. Să ne-nchipuim lumea redusă la dimensiunile unui glonte, și
toate celea din ea scăzute în analogie, locuitorii acestei lumi, presupuindu-i dotați cu organele noastre, ar pricepe toate
celea absolut în felul și în proporțiunile în care le pricepem noi. Să ne-o închipuim, caeteris paribus, înmiit de mare —
același lucru. Cu proporțiuni neschimbate — o lume înmiit de mare și alta înmiit de mică ar fi pentru noi tot atât de mare.
Și obiectele ce le văd, privite c-un ochi, sunt mai mici; cu amândoi — mai mari; cât de mari sunt ele absolut?  “
Sărmanul Dionis, M. Eminescu
- incipit de tipul intrărilor multiple: “În primavara anului 1916, ca sublocotenent proaspat, întâia data 
concentrat, luasem parte, cu un regiment de infanterie din capitala, la fortificarea vaii Prahovei, între Busteni si
Predeal. Niste santulete ca  pentru scurgere de apa, acoperite ici si colo cu ramuri si frunzis, întarite cu pamânt ca de
un lat de mâna, erau botezate de noi transee si aparau un front de vreo zece kilometri. (…) Pentru mine însa aceasta
concentrare era o lunga deznadejde. De multe ori seara, la popota, era destul un singur cuvânt ca sa trezeasca rascoliri si
sa întarâte dureri amortite. E îngrozitoare uneori aceasta  putere a unei singure propozitiuni, în timpul unei convorbiri
normale, ca  sa porneasca dintro data macinarea sufleteasca, asa cum din zecile de combinatii cu sapte litere ale unui
lacat secret, una singura deschide spre interior. În asemenea împrejurari, noptile mi le petreceam în lungi
insomnii, uscate si mistuitoare…….” Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de răyboi, Camil Petrescu
 Finalul poate să fie:
- deschis interpretărilor, problematizat, ambiguu “I-am scris că-i las absolut tot ce e în casă, de la obiecte de preţ la
cărţi… de la lucruri personale, la amintiri. Adică tot trecutul.” Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de răyboi,
Camil Petrescu
- Închis (modelul închiderii formale cu rol rezumativ sau conclusiv, al închiderii circulare cu reluarea temei din incipit,
modelul finalului descriptiv , ori modelul finalului cenceptual, cu caracter gnomic sau moralizator) VEZI
EXEMPLELE DE LA INCIPITUL CLASIC