Romanul este format din patru părți și marchează sărăcia lumii materiale.

Prima parte a romanului cuprinde înfățișarea limitativă a apartamentului familiei Stamate, format
din trei camere principale , în care biblioteca este “strâns înfășurată în cearceafuri ude.”
Cea de a doua parte a romanului îl descrie pe Stamate ca fiind o personalitate "unsuroasă și de
formă eliptică". El este din cale afară de mânios, motiv pentru care este membru al consiliului
comunal.
Partea a treia a romanului înglobează acțiunea romanului, Stamate fiind un filosof care încearcă
să gasească și cea de a doua jumătate a lucrului in sine.
Își fac aparitia o serie de zeități marine: Triton, o driada, o nereidă.
Ca o profunda ispitire, zâna așează o “pâlnie ruginită” în preajma barbatului.
Stamate se năpustește la pământ și rămâne așa timp de opt zile, pentru a deține în continuare
obiectul. Pâlnia se transformă într-un simbol al feminității; Stamate neglijându-și îndatoririle de
soț și tată.
A patra parte a romanului cuprinde revenirea la punctul inițiaș, pentru că “ fericirile mari sunt
totdeauna de scurtă durată ” .
Însă înșelarea pâlniei vine rapid, aceasta îi permite lui Bufty să treacă prin ea. Plictisit de
trădarea obiectului, Stamate le arunca pe Bufty si pâlnia în Nirvana, semn al absolutului rapaos
și revine la soția sa, pe care o coase “ într-un sac impermeabil “, în tradiția bună a familiei. Însă
are regrete, pentru că își izgonise fiul în spațiul nefacerii, gasindu-I un post de subșef de birou.
În final, Stamate va privi Kosmosul pe care îl părăsește, facându-se din ce în ce mai mic, într-o
disperată încercare de stabilire a unei legături între macrocosmos și microcosmos.

Umorul negru al povestirii rezidă în ascocieri fără logică și sunt fixate între fenomene diferite ale
naturii.
Deși cadrul spațial se descoperă cu imaginea unei “terase cu geamlâc și sonerie” , characteristic
balcanic, ulterior evenimentele se desfășoară într-un ritm mai rapid, Stamate izbutește să iasă
din cadrul limitat al banalei existențe, povestirea luând conotație fantastică, spre gotic și grotesc.
Astfel, amintirea vagă a vremurilor eroice, se aduce în discuție imaginea unor nenumărate
“covoare de preț, sute de arme vechi, incă pătate de sânge eroic” , cu “pereți sulemiți în fiecare
dimineață, alteori măsurați intre timp, cu compasul, pentru a nu scădea la întamplare.

Printr-o trapă făcută în dușumea, din partea stângă se ajunge in o camera sub pământ, ce
reprezintă sala de recepție, iar din partea dreaptă, cu ajutorul unui cărucior ce era pus în mișcare
cu o manivelă, se pătrunde într-un canal răcoros, al căruia unul din capete nu se știa unde se
termină, iar celălalt, la partea opusă, într-o încăpere scundă, cu pământ pe jos și în mijlocul
căreia se afla bătut un țăruș, de care se afla legată întreaga familie Stamate.