ANTEPREŞCOLARUL

1-3 ani
• „fereastra oportunităţilor” pentru întreaga dezvoltare a
individului.
• Ritmul de creştere, dezvoltare şi maturaţie depinde de
următorii factori:
–Factori ereditari– influenţează ritmul de creştere şi valorile
definitive ale parametrilor de creştere, conform
programelor genetice.
–Factori hormonali– între aceştia, hormonul de creştere este
indispensabil pentru reglarea creşterii scheletice,
–Factori de mediu– dintre care nutriţia este elementul
esenţial
–Factori socio-economici – influenţează creşterea
organismului copilului prin modul de viaţă, obiceiuri
elementare, tradiţii culturale, în strânsă legătură cu
factorii nutriţionali.
–Factori psihici şi emoţionali– prin ambianţa familială,
climatul afectiv, calitatea relaţiilor dintre părinţi şi copii.
Stresul psihic provocat de mediul ambiant nefavorabil
influenţează negativ procesul de creştere.
• SARCINI DEVELOPMENTALE – 2 ani

• Se cațără, lovește o minge, aleargă pe distanțe scurte

• Pictează, măzgălește, suprapune cel puțin 3 cuburi, recunoaște formele
rotunde și pătrate
• Gamă largă a emoțiilor de la tristețe la furie
• Se simt bine când sunt independenți (ex. Se îmbracă singuri)
• Dispoziții labile
• Imitație a cuvintelor și conduitelor
• Empatie
• Opoziționism de probă
• Se obţine controlul sfincterelor, adică ceea ce
cercetătorii au numit „vârsta oliţei” (la 1 an şi 6-7 luni)
şi „vârsta robinetului” (în jurul a 2 ani, copilul poate
preveni şi aştepta puţin).
• Reuşeşte apoi să-şi regleze bine evacuările în timpul
zilei, iar la 3 ani devine curat şi noaptea.

• Alimentaţia bună este necesară pentru creştere şi pentru

dezvoltarea muşchilor.
• Regimul alimentar este bogat în proteine uşoare,
produse lactate, fructe şi legume proaspete.

• Copilul trebuie să doarmă profund noaptea, 10-12 ore,

şi 1 ora şi ½ sau 2 ore, după amiaza. Intervalele de
veghe sunt foarte active.
 ANTEPREŞCOLARUL
• Mersul. Vârsta “genunchilor rupti” si a “fiintei tropaitoare”.
• 12 luni – face primii pasi, sustinut; Se poate aseza în pozitia sezut, fara sa
apeleze la vreun ajutor, poate urca scarile în patru labe”.
• 13-16 luni – merge fara sprijin; echilibrul suficient de bine dezvoltat pentru a
alterna picioarele.
• 18-20 luni – alearga, se catara pe suprafete plane din casa, precum scaunul,
canapeaua.
• 20-22 luni – se va împiedica din ce în ce mai rar, va coborî si va urca singur
scarile fara ajutor.
• 24-36 luni – copilul îsi mentine echilibrul bine, este flexibil si poate sta într-un
picior. Va învata sa pedaleze, sa se joace cu mingea. Sare în fata cu ambele
picioare, urca scarile ca un adult, alternân picioarele.
 ANTEPREŞCOLARUL
• Prehensiunea. Copilul prinde tot mai bine obiectele:
• –el foloseste lingurita pentru a mânca;
• –construieste din cuburi;
• –la 18 luni mâzgaleste cu creionul;
• –la 30 de luni face linii regulate, poate însira margele mari, rasfoi paginile unei
carti cu povesti, coloreaza suprafata unui desen mare, facut pe foi de hârtie,
desurubeaza capace, stie sa utilizeze mânerul usii, butoanele de deschidere a
aparatului TV;
• –la 3 ani reuseste sa deseneze un cerc, o cruciulita, un omulet format din cap si
picioare; poate taia hârtie (drept) cu foarfeca, poate da cu piciorul într-o minge,
poate deplasa obiecte mari, poate merge pe tricicleta.
 ANTEPREŞCOLARUL
• Mâna dominantă . Preferinţa pentru utilizarea unei mâini, şi nu a celeilalte, se poate
observa în jurul vârstei de 3 ani.
• Mâna dominantă nu este întotdeauna stabilită definitiv. Nu toţi oamenii preferă să
folosească una din mâini la toate sarcinile.
• Mâna dominantă se moşteneşte genetic?
• Există o teorie care avansează ideea că există o singură genă pentru dreptaci.
• Potrivit acestei teorii, oamenii care moştenesc gena de la un părinte sau de la amândoi,
aproximativ 82% din populaţie, sunt dreptaci.
 ANTEPREŞCOLARUL
• Perceptia vizuala - buna în spatiul apropiat si pentru obiectele familiare.
• În structura imaginii perceptive se impune uneori o însusire dominanta care sustine cel
mai mult recunoasterea acelor obiecte, iar diminuarea sau schimbarea acesteia poate
tulbura perceptia.
• Astfel, daca unul dintre parinti îsi schimba îmbracamintea, atunci când apare în chip de
Mos Craciun, copilul nu-l recunoaste.
• preferinte deosebite pentru culorile vii si luminoase
• Perceptiile tactile se amplifica
• dezvoltarea auzului verbal - ascultarea vorbirii celorlalti, autoascultare, discriminari
fine, preferinte pentru muzica
• perceptia timpului - confuzii privind distingerea momentelor zilei si verbalizarea lor.
• Progresele pe planul perceptiilor gustative si olfactive sunt reduse
• Cel mai important eveniment în plan senzorial este debutul reprezentarilor.
 ANTEPREŞCOLARUL
• Memoria
• –copilul memoreaza aspectele concrete, care se repeta mult si sunt legate
de dorintele sale,
• –este o memorie involuntara în totalitate,
• –chiar si în aceste conditii, copilul poate sa retina si apoi sa reproduca
corect diverse povestioare, însusiri ale lucrurilor si fiintelor din spatiul
apropiat lui, prenumele sau si al parintilor, recunoasterea drumului spre
casa, imagini si desene animate,
• –încercarile de reproducere sunt lacunare, fiind necesar sprijinul
adultilor,
• –timpul de pastrare este de la câteva saptamâni la un an. De aceea,
extrem de putine persoane îsi amintesc ceva din aceasta perioada a
vietii, iar daca au evocari, sunt destul de incerte.
 ANTEPREŞCOLARUL
• Atentia
• –este involuntara,
• –se manifesta cu intermitenta,
• –este superficiala,
• –este puternic stimulata de spectacolul general al lumii, al spatiului de
viata,
• –este usor de distras de orice modificare din ambianta (pe durata unui
joc de 10 minute se pot produce 3-4 abateri de la desfasurarea lui),
• –maturizarea neurofunctionala se exprima si în cresterea stabilitatii
relative a atentiei. Astfel, la 2 ani se poate mentine 10 minute, la 3 ani,
15 minute,
• –atentia poate fi stimulata prin comenzile vocale ale adultului.
 ANTEPREŞCOLARUL
• LIMBAJUL

• În jurul vârstei de 2 ani, el foloseşte limbajul ca mijloc de comunicare curentă.

Vocabularul său poate conţine de la 8 până la 20 decuvinte
• indicatori ai limbajului si comunicarii între 18 si 36 de luni:
• 1.ascultare si vorbire – cunoasterea conventiilor sociale ale folosirii limbajului, si
abilitatea de a asculta, întelege si urmari o conversatie, inclusiv abilitatea de a integra
indiciile verbale si nonverbale care ghideaza interpretarea în context social si emotional.
• 2.auzul fonematic si cunoasterea alfabetului – abilitatea de a auzi diferitele sunete si
de a întelege felul în care sunele limbajului verbal pot fi segmentate, combinate si
manipulate.
 ANTEPREŞCOLARUL
• 3.perceperea semnelor grafice si conceptelor – construirea sensului pornind de la
semne grafice si abilitati precum directionalitatea, conventiile grafice si conceptele de
cuvânt, propozitie, punctuatie. Copiii recunosc semnele grafice din vecinatate,
comunitate si mediul înconjurator (de exemplu, siglele magazinelor).
• 4.întelegerea – încep sa interactioneze cu povestea prin miscari familiare ale mâinilor si
expresii ale emotiilor, încep sa recunoasca simbolurile pentru obiecte;
• 5.scrierea timpurie – abilitatea de a se exprima sau comunica în scris (folosind atât
elementele motorii, cât si cognitive ale limbajului), se dezvolta prin abilitatile de desen,
scriere, utilizarea ortografiei inventate si a abilitatilor fonetice timpurii.
 ANTEPREŞCOLARUL
• Mielu Zlate (1993), pot fi evidenţiate mai multe stadii:
• 1.stadiul cuvântului frază– de la un an, la un an şi jumătate – în care copilul
exprimă atitudini afective şi mintale, care conţin o mare încărcătură
informaţională,
• 2.stadiul prefrazei– de la 1 an şi jumătate la 2 ani – copilul pronunţă primele
cuvinte unele după altele, în ordinea importanţei pe care acestea par să o aibă
pentru el,
• 3.stadiul frazei gramaticale– la 2 ani şi câteva luni (formulează propoziţii
simple),
• 4.stadiul structurii sintactice– debutează la 3 ani (acordă părţile de propoziţie),
• 5.stadiul diferenţierii formelor gramaticale – la 3 ani şi jumătate.
 ANTEPREŞCOLARUL
• Pronuntia - este defectuoasa - dificultati de pronuntie
• 1.eliziunea– omiterea silabelor dificile - “bubu”=”bunicul”, “tutantu” = “elefantul”,
“otor” = ajutor”, otitor” =televizor”, opata” = lopata”, pad = zapada, eu tingu = eu
singura, pitilina” = plastilina”
• 2.simplificarea articularilor cuvintelor – uneori cu o abatere foarte mare de la cuvântul
propriu-zis. Tediu” = Sergiu”, Babi” = Gabi”, t-a tup” = s-a rupt”, uta” = usa”, Titina” =
Neptina”
• 3.înlocuirea unor sunete greu de pronuntat cu altele, cel mai frecvent fiind înlocuit R cu
L, dar nu numai.
• 4.metateza, adica inversarea locului unor silabe. pacsuni” = capsuni”, bunuzar” =
buzunar”, pacacul” = capacul”
• 5.perseverarea unor silabe sau sunete. Exemplu: “fafea” = “cafea”,
• 6.contragerea – simplificarea si contopirea a doua cuvinte într-unul singur. Exemplu: “
apm” = acum”, desene animate” = disimate”.
 ANTEPREŞCOLARUL
• Gândirea simbolica si preconceptuala

• stadiul reactiilor circulare tertiare si descoperirea de noi mijloace prin

experimentare activa (11-12 luni – 18 luni) - conduita sforii, a suportului
• Perioada preoperaţională a gândirii sau stadiul preoperator debutează în jurul vârstei
de 2 ani cu apariţia reprezentărilor mentale şi posibilităţile de evocare verbală şi mentală
caracteristice.
• trei mari achiziţii, respectiv: apariţia funcţiunii semiotice , apogeul gândirii egocentrice
şi începutul decentrării cognitive
• Gândirea reprezentaţională - Copilul testează soluţiile intern, folosind reprezentări şi
nu acţiuni.
• este mult mai mobilă şi poate fi împărtăşită social.
• Copilul poate gândi la trecut şi-şi poate imagina viitorul.
 ANTEPREŞCOLARUL
• Gândirea simbolica si preconceptuala

• Funcţia simbolică
• egocentrism şi centrare
• incapacitatea de a distinge aparenţa de realitate
• Animismul
• magismul - credinţa că obiectele sunt legate între ele în conformitate cu dorinţele proprii
ale copilului
• Entitatile mentale cu care opereaza gândirea în aceasta perioada sunt numite de Piaget
preconcepte
• tipul de rationament cel mai des întâlnit este cel transductiv
 ANTEPREŞCOLARUL
• Dezvoltarea afectiva si sociala

• Exuberanta
• caracterul volatil si complexitatea crescânda a emotiilor
• Spre jumatatea celui de-al doilea an de viata, componenta parasimpatica - dezvoltare
foarte mare,
• Vârsta de la 1 la 3 ani este caracterizata de fuziunea cu mama, pe de o parte, si tendinta
copilului, pe de alta parte, de a se construi ca persoana
• Conflictul si ambivalenta sunt principalele caracteristici ale copilului - Mama este
perceputa ca persoana care da planurile peste cap”, dar pe care copilul o doreste cu
ardoare lânga el
 ANTEPREŞCOLARUL
• Dezvoltarea afectiva si sociala

• –pozitivarea afectivitatii pe întinderi mai lungi de timp

• –emotiile se succed cu viteza, sunt labile, situative si capricioase,
• –relatiile afective au o relativa superficialitate, însa componentele organice sunt
foarte intense, adesea spectaculoase. Copilul se poate speria de ceva si poate
manifesta chiar reactii de voma sau pierdere a controlului sfincterian,
• –trairile afective încep sa fie influentate de amintiri sau de un început de
anticipare (vizita la medic),
• –se îmbogatesc mijloacele de exprimare a emotiilor prin imitarea adultilor,
• –emotiile generate de relatiile cu ambianta sunt mai bogate si mai nuantate,
comparativ cu ale sugarului.
 ANTEPREŞCOLARUL
• Dezvoltarea afectiva si sociala

• Empatizeaza cu personajele din basme sau teatrul pentru copii, participând la peripetiile
lor si încercând sa le ajute.
• are nevoie permanenta de dragostea celor din jur, se alinta, cere afectiune
• un copil mic aduce mamei sale tot felul de daruri, care lui i se par obiecte teribil e
interesante- daca mamele nu se manifesta ca fiind bucuroase, pe figura copilului apar
rusine si stânjeneala, uneori chiar dezamagire.
• Foarte apropiata de rusine este trairea culpabilitatii.
• Rusinea este, însa, o reactie la esecul de a se ridica la înaltimea unei aspiratii personale,
iar culpabilitatea este, în esenta, trairea în plan fantasmatic sau real a consecintei de a fi
provocat rau sau distres altuia
 • TEMA DE SEMINAR

• Prezentati pe scurt, sub forma de conspect, urmatoarele tematici:

• 1. JOCUL LA ANTEPREȘCOLARI
• 2. TEORIILE SINELUI
• 3. AUTOCUNOAȘTEREA SI AUTORECUNOASTEREA
• 4. AUTOCONTROLUL
• 5. IDENTITATEA DE SINE
• Atentie la standardele APA pentru citare si lista de referinte.