Caracterizarea psihologică a copilului de vârstă preșcolară din perspectiva părintelui.

Fiecare copil se dezvoltă în ritmul său. Însă există anumite repere de dezvoltare pentru
diferite vârste. Perioada preșcolarului este caracterizată de progrese înregistrate atât pe linia
evoluției gândirii și limbajului, acestea având o legătură strânsă între ele. Astefl, pe parcurusl
acestui stadiu sunt înregistrate diverse schimbări din punct de vedere fizic, cât și psihic.

Dezvoltarea fizică

Dezvoltarea fizică este evidentă și vine de la sine de la 3 la 6 ani are loc o creștere de
la 92 cm la 116 cm ca statură și o creștere de la aproximativ 14 kg la 22 kg ponderal. Are loc
și o schimbare legată de dezvoltarea structurii mușchilor, pielea devine mai elastică, mai
densă.
Comportamentele alimentare sunt culturalizate intens. În această perioadă, copiii își
dau seama că hrana este un element primordial al vieții și că nu mai reprezintă un act al
satisfacerii a unei trebuințe vitale de întreținere a organismului. Alimentația este împregnată
de o serie de diferențieri între mese principale ale zilei. În perioada preșcolară, latura
instrumentală a alimentației trece în faze progresive complexe. La 3 ani, copilul reușește să
folosească furculița, colectând bucățile de carne tăiate în prealabil. Între 4-6 ani, copilul își

2021
însușește conduitele de utilizare adecvată a furculiței, linguriței, lingurii, paharului cu apă,
servețelului.

Dezvoltarea psihică

Aceasta este una dintre perioadele de intensă dezvoltare psihică, deoarece presiunea
structurilor sociale, culturale, absorbția copilului în instituțiile școlare solicită toate
posibilitățile lui de adaptare, diferențele din grădiniță și din familie solicitând o mai mare
varietate de conduite.
Copilul descoperă faptul că imaginar poate să se transpună în orice situație, fie ea
fantastică, pe când în realitate situațiile de viață sunt foarte restrânse. Copiii preșcolari le
place să se joace, mai ales atunci când activitățile lor conțin imaginație și creativitate. Jocurile
copiilor preșcolari sunt jocuri ale imaginației, jocuri în care aceștia inventează povești,
situații, utilizează personaje imaginare și ireale. Acest tip de joc este esențial copilului,
deoarece le dezvoltă abilitățile de gândire care îi va ajuta în perioada școlară. Perioada
preșcolară îi ajută pe copii să dezvolte un sentiment de competență personală care îi va ajuta
pe aceștia să se integreze în noua etapă ce va urma. Această perioadă se caracterizează prin,
din punct de vedere social, prin apariția prieteniilor, copiii devenind mai puțini dependenți de
părinți și mai interesați de prieteni, colegi. Preșcolarul va trece la analiza mai obiectivă a
realității, în jocurile sale va ține seamă de partener și va fi capabil chiar de a juca rolul altuia.
Jocul prin registrul amplu de situaţii atractive, solicită şi funcţiile atenţiei, mai ales a
celei involuntare şi treaptat a celei voluntare. Se consolidează volumul, concentrarea şi
mobilitatea atenţiei. Astfel, concentrarea înregistrează ameliorări succesive: dacă la
preşcolarul mic este de 5-7 minute, la preşcolarul mijlociu de 20-25 minute, iar la preşcolarul
mare de 45-50 minute.
Apar o serie de trăsături pozitive: stăpânirea de sine, ierarhizarea motivelor acţiunii.
Preşcolarul va fi capabil să îndeplinească şi activităţi care nu îi plac, sau îi plac mai puţin,
dacă poate procura o bucurie celor dragi sau îşi pregăteşte, astfel, teren pentru o activitate mai
plăcută. Pe fondul temperamentului se schiţează primele trăsături caracteriale pozitive:
iniţiativă, independenţă, hotarâre, stăpânire de sine, perseverenţă. Copilul observă şi imită
persoanele din jurul său. Copilul se joacă adoptând roluri sociale şi imitând adulţii pe care i-a
văzut în aceste roluri. Copilul învaţă mai mult prin imitare decât ar reţine prin învăţare
directă.
Procesele senzorial-perceptive se dezvoltă și se perfecționează în strânsă legatură cu
procesul de creștere și maturizare, cu noile schimbări din cadrul activității și al planului
relațional al copilului cu mediul natural social.
În comunicarea cu educatoarea din gradiniță, eforturile principale ale copilului se
orientează spre alcătuirea de propoziții complete și ușor stereotipe. În comunicarea cu mama
se manifestă cea mai liberă formă de exprimare ca topică și cea mai mare deschidere spre
largirea "performanței".

2021
 Astfel, pe parcursul acestui stadiu sunt înregistrate o serie de transformări, schimbări
observate atât de părinte, cât și de copil în sine.

2021