1.2.

Dezvoltare cognitivă și cunoașterea lumii (STEM)

Termenul cognitiv, derivat din latinescul cognosco (a cunoaşte), se referă la activităţile
implicate în achiziţia, procesarea, organizarea şi utilizarea cunoştinţelor. Cu alte cuvinte, este
vorba despre toate acele abilităţi asociate cu gândirea şi cunoaşterea. Două întrebări
fundamentale domină studiul dezvoltării cognitive a copilului: (a) Ce schimbări apar în
funcţionarea cognitivă pe măsură ce copilul înaintează în vârstă? şi (b) Care sunt factorii
responsabili pentru producerea acestor schimbări?
Procesele senzoriale
 se dezvoltă pe baza activităţii de manipulare a obiectelor şi de observare a acestora;
 percepţiile de gust şi miros nu se modifică; gustul alimentar se află în schimbare spre 2 ani
când copilul manifestă preferinţe sau refuzuri alimentare;
 percepţia vizuală îşi lărgeşte rolul de recunoaştere a însuşirilor tactile ale obiectelor ca şi în
controlul orientării şi mersului; dacă tatăl se îmbracă în Moş Crăciun nu-l recunoaşte; la 18
luni vede relativ bine până la 10 m, dar priveşte ceea ce este în câmpul lui vizual apropiat – 1
– 2 m; până la 10m se păstrează constanţa mărimii (cere adultului să-i dea luna de pe cer);
după 1 an se manifestă interesul pentru figuri colorate  iar la 2 ani şi pentru obiectele
necolorate; la 3 ani, pe copil îl interesează cărţile cu ilustraţii (el are preferinţe pentru
ilustraţiile clare şi simple, cu puţine detalii şi expresive).
 comparaţiile obiectelor aflate la distanţă se realizează greu chiar la 3 ani;
 între 1- 3 ani se realizează perceperea primară a celor 4 elemente ale naturii implicate ca baza
în consistenţa lumii şi vieţii ( apa, aerul, pământul şi focul);
 auzul devine deosebit de activ, mai ales după 18 luni, când copilul este antrenat intens în
dialoguri în care trebuie să facă diferenţieri de sunete şi cuvinte (se dezvoltă auzul
fonematic); muzica începe să determine la copii reacţii pozitive sau atenţie încordată, mai
ales după vârsta de un an si jumătate, ceea ce demonstrează că începe să se dezvolte
sensibilitatea muzicală; la doi ani, copilul este sensibil la ritm; poate chiar să danseze la auzul
unor melodii ritmate;
 la 12 luni, la cerere, arată ochii, gura, nasul, imită gesturi, acţiuni simple, îndeplineşte chiar
ordine simple, având capacitatea de a analiza perceptiv comportamentele simple în acţiuni
cu scop;
 la 18 luni identifică obiecte simple în planşe în care sunt reproduse aceste obiecte;
 la 21 luni poate arăta 4-5 părţi ale corpului propriu, la 33 luni observă lipsa din corpul unei
păpuşi, la 36 luni percepe raporturi între obiecte reprezentate;
 între 1 si 3 ani se dezvoltă şi percepţiile tactile (tactul furnizează şi creează, împreună cu
văzul, condiţii de percepere a spaţiului); după 1 an jumătate nu mai duce obiectele la gură,
doar le pipăie activ şi le examinează atent; încep astfel să apară coordonări din ce în ce mai
bune între cele două mâini; se consolidează relaţia dintre tact şi văz, ceea ce facilitează
pipăirea.

 Reprezentările
 la 1,6 – 1,8 luni se formează primele reprezentări care apoi se fixează în cuvinte (adică
poate să realizeze relaţia dintre semnificat şi semnificant);
 începe să aibă reprezentări situaţionale ceea ce-i permite adaptarea;
 la 3 ani planul reprezentărilor este bogat, variat şi fluid şi contribuie la formarea unei lumi
interioare subiective;
 reprezentarea facilitează orientarea, desfăşurarea acţiunilor etc.
 reprezentările vizuale, auditive, motorii, fonematice permit reconstituirea şi trăirea de
evenimente în planul intern, combinări ale acestora;
 acum se face trecerea între acţiunea concretă şi reprezentarea acţiunii înainte de a trece la
executarea ei prin operarea pe plan mental cu simboluri ale obiectelor. Capacitatea de a-şi
reprezenta ceva printr-un simbol se  poate realiza prin : imitaţia amânată, jocul simbolic,
desenul, imaginile mentale, limbajul.
 între dezvoltarea limbajului şi reprezentări este o strânsă legătură; sub influenţa limbajului
reprezentările se supun unei profunde restructurări; limbajul, la rândul său, se dezvoltă pe
seama creşterii capacitaţilor de reprezentare a obiectelor, acţiunilor etc.
 cu toate acestea, reprezentările rămân în strânsă legătură cu percepţiile ceea ce le conferă un
caracter intuitiv-concret; deşi este capabil să-şi reprezinte mental anumite lucruri, el
raţionează asupra unor elemente specifice astfel atunci când se gândeşte, de exemplu la un
câine el nu se gândeşte la categoria generală de animale cu patru picioare ci la căţelul său de
acasă;
 tot acum copilul poate să mimeze acţiuni astfel încât el se poate preface că mănâncă chiar
dacă nu are o linguriţă sau mâncare în farfurie;
 iniţial reprezentările apar involuntar şi abia mai târziu voluntar, în urma unei solicitări
verbale. Copilul poate fi solicitat  pe la 2 ani jumătate să caute şi să aducă un anumit obiect la
solicitările adulţilor.
    
Memoria
 are un puternic caracter afectogen, mecanic şi involuntar;
 extrem de puţine persoane au amintiri din această perioadă de vârstă (memoria este de scurtă
durată, latenţa memoriei creşte astfel că dacă la 1 an ea este de câteva săptămâni, la 3 ani de
câteva luni, iar la 4 ani de aproape un an);
 recunoaşterea este dezvoltată comparativ cu reproducerea;
 se memorează pe baza asociaţiei de contiguitate (memoria de scurtă durată);
 între 1-3 ani memoria copilului se dezvoltă foarte mult pe linia recunoaşterii şi reproducerii
cuvintelor;

Dezvoltarea limbajului
 se dezvoltă atât componenta senzorio – motorie cât şi componenta intelectuală şi afectivă a
limbajului (la început copilul se joacă cu vocea, apoi cuvintele capătă semnificaţie, se
interiorizează şi devin acţiune mentală, iar apoi ele au şi o anumită încărcătură afectivă,
exprimă stări afective);
 se contată câteva stadii în evoluţia limbajului:
 12 – 18 luni – stadiul cuvântului – frază în care un cuvânt conţine o mare
încărcătură emoţională;
 18 – 24 luni – stadiul pre – frazei în care se remarcă o înşiruire de cuvinte după
importanţa lor afectivă;
 după 2 ani – stadiul preconceptelor utilizează cuvinte ce se află la baza
conceptelor;
 după 2 ani şi jumătate – stadiul frazei gramaticale – în care se exprimă
prejudecăţi, relaţii între noţiuni;
 la începutul celui de –al treilea an de viaţă – stadiul structurii sintactice
 în cursul celui de –al treilea an de viaţă – Stadiul diferenţierii formelor
gramaticale – copilul diferenţiază persoana întâi de persoana a doua;
 la 2 ani –„marea identificare” – utilizarea frecventă a întrebării „ce este asta?”;
 la 2 ani şi jumătate creează prin cuvinte situaţii şi imagini (poveşti); are loc o dezvoltare
rapidă a exprimării verbale prin propoziţii gramaticale; se manifestă structura generativă a
limbajului – un cuvânt odată însuşit este folosit în numeroase combinaţii, fără a interveni o
învăţare suplimentară;
 la 3 ani limbajul devine situativ – copilul povesteşte ca şi cum ar participa el însuşi la
evenimente;
 începe să se dezvolte auzul fonematic cu funcţie corectoare asupra vorbirii; se menţin
dificultăţi în pronunţarea sunetelor sau grupelor de sunete ( reducerea şi înlocuirea cu
articulări simple – şarpe – salpe, avionul – onul; eliziunea de sunete înlăturându-se de obicei
cele neaccentuate – busu – autobuz; contaminarea în domeniul flexionării cuvintelor – am
mergut în loc de am făcut; fenomenul persevărării în pronunţie – miau – miau, cucurigu-rigu-
rigu; mutarea confortabilă a silabelor – cribit – chibrit)
 la 1 an şi 6 luni - funcţia simbolică a limbajului, când prin acţiunea imitativă, îi apar
copilului pe plan mintal schemele simbolice;
Dezvoltarea gândirii
 gândirea se dezvoltă în cadrul acţiunii cu obiectele şi a acţiunii verbale (conduitele verbale
contribuie la dezvoltarea gândirii)
 2 ani – „marea identificare” – „ce este asta?” = identificarea şi diferenţierea obiectelor,
desprinderea lor de fond;
 3 ani – „vârsta obsedatului de ce” – copilul nu aşteaptă o explicaţie cauzală ci una finalistă –
la ce foloseşte obiectul respectiv;
 gândirea este primitivă şi egocentrică – nu poate depăşi propriile dorinţe, totul
funcţionează dependent de el;
 animismul gândirii – tot ceea ce-l înconjoară este însufleţit, copilul începe să creadă în
propria lui putere de a produce anumite efecte – dacă bate păpuşa se va cuminţi;
 Piaget elaborează stadiile dezvoltării cognitive între 1 – 3 ani:
 12 – 18 luni - stadiul schemelor terţiare – copilul experimentează activ, prin
încercare şi eroare conduite cognitive pentru a cunoaşte noi efecte;
  1 – 2 ani – stadiul invenţiei şi reprezentării – în rezolvarea unor probleme noi
copilul inventează soluţii spontane, încercarea şi eroarea având loc la nivel de
reprezentare;
 2 – 4 ani – stadiul operaţiilor simbolice – copilul imită acte şi acţiuni în cadrul
jocului simbolic, utilizând limbajul; se formează astfel preconceptele;
 în cadrul jocului simbolic sunt utilizate semnele şi simbolurile (diferenţa între semn şi simbol
este aceea că semnul nu se aseamănă cu obiectul, este arbitrar şi presupune viaţă socială, iar
simbolul se aseamănă cu obiectul, nu presupune viaţă socială dar poate fi socializat;
 de la apariţia limbajului şi până la 4 ani = inteligenţa preconceptuală; (preconceptul este
asociat cu cuvântul dar rămâne doar un simbol nefiind desprins de imaginea concretă; este un
semn deoarece funcţionează în mintea copilului ca o etichetă nedesprinsă de obiectul
respectiv;
 raţionamentul este transductiv – copilul xplică fenomenul nu „cum s-a petrecut” ci că s-a
petrecut „ca şi”;

J. Piaget consideră că dezvoltarea cognitivă se realizează cu precădere în primii 12 ani de

viaţă, parcurgând progresiv mai multe stadii de dezvoltare.
Stadiul inteligenţei senzorio-motorii (0-2 ani) în
În acest stadiu diferenţele dintre un nou-născut şi un copil de 2 ani sunt atât de vaste
încât descrierea pe care Piaget o face perioadei senzoriomotorii este una dintre cele mai
complexe abordări a dezvoltării inteligenţei. El a împărțit acest stadiu în șase substadii distincte
în care pot fi identificate mai multe achiziţii intelectuale majore precum permanenţa obiectului -
copilul învaţă că un obiect încă există şi atunci când se află în afara vederii şi începe să-şi
amintească şi să-şi imagineze experienţe (reprezentări mentale), sau apariţia comportamentului
orientat spre - scop (intenţional).
 Exersarea reflexelor necondiţionate (naştere – 1 lună)
 Reacţiile circulare primare: primele comportamente adaptative
învăţate (1-4 luni).
 Reacţii circulare secundare: învaţă cum pot fi facute să dureze
lucrurile interesante (4-8 luni).
 Coordonarea schemelor de acţiune şi aplicarea în situaţii noi (8-12 luni).
 Reacţiile circulare terţiare: descoperirea unor noi mijloace prin experimentare activă (12-18
luni).
 Trecerea la reprezentări: inventarea de noi mijloace prin combinaţii mentale (18 luni – 2 ani)

Stadiul preoperatoriu sau a gândirii intuitive (2-7 ani)

Între 2 şi 7 ani are loc acum o evoluţie cognitivă semnificativă, însoţită şi susţinută de
dezvoltări semnificative în plan emoţional şi social. Dezvoltarea cognitivă în acest stadiu se
bazează pe: achiziţii intelectuale semnificative; evoluţia raţionamentului; noi instrumente de
comunicare utilizate de copil, în special limbajul, desenul şi jocul; socializarea copilului;
reprezentarea lumii şi concepţia despre lume; formarea judecăţii morale.
Graţie capacităţii de reprezentare mentală, care se achiziţionează pana la sfârşitul celui
de-al doilea an de viaţă, copilul este capabil să îşi reprezinte obiecte care nu sunt prezente, sau
situaţii care urmează să se întâmple. Progresul remarcabil din sfera gândirii are importante
consecinţe practice.
Egocentrismul gândirii se exprimă în incapacitatea copilului de a lua în considerare mai multe
puncte de vedere sau, mai exact, de a vedea lumea altfel decât din punctul său de vedere.
Egocentrismul gândirii intervine în mod specific în cunoașterea lumii, determinând
fenomene precum animismul, artificializarea relaţiilor, realismul, sincretismul sau transducţia.
Animismul - tot ceea ce-l înconjoară este însufleţit, copilul începe să creadă în propria lui putere
de a produce anumite efecte – dacă bate păpuşa se va cuminţi.
Artificializarea relaţiilor - se referă la capacitatea oamenilor de a face ca totul să fie posibil.
Finalismul - corespunde nevoii copilului de a da o explicaţie pentru fiecare lucru sau fenomen.
Realismul - este definit prin reprezentarea concretă a lucrurilor de către copil. În universul
copilului, totul este tangibil, palpabil: fiecare lucru sau fenomen este perceptibil prin organele lui
de simţ.
Sincretismul şi transducţia – în timp ce sincretismul se referă la incapacitatea copilului de a
lega părţile într-un tot, iar transducţia se referă la o un tip special de logică a copilului care este
opusă deducţiei (o logică raţională, bazată pe compararea elementelor între ele şi emiterea de
ipoteze.
 Între 2 și 7 ani gândirea copilului este intuitivă, intuiția fiind logica micii copilării.
Copilul nu oferă argumente, nu prezintă elemente obiective pentru a-şi apăra punctul de vedere:
el afirmă tot timpul, dar niciodată nu demonstrează.
Este o gândire preoperatorie care reprezintă debutul logicii. Operaţiile gândirii sunt
puternic impregnate de conţinut concret, legate de percepţie şi de acţiunea reală, slab
schematizate, care nu pot surprinde invarianţa sau reversibilitatea.

EDUCAȚIA STEM LA VÂRSTELE TIMPURII

Educația STEM are un rol crucial pentru educație nu numai prin susținerea dezvoltării
științifice și tehnologice, ci contribuie și la sustenabilitatea inovării (Clark & Button, 2011).
Elevii ar trebui să aibă abilități precum angajarea într-un demers investigativ, raționamentul logic
și să lucreze în mod colaborativ pentru a-și folosi cunoștințele în mod productiv.
În timp ce se ocupă de subiecte STEM, copiii se implică în probleme din viața reală și
folosesc problematizarea, rezolvarea problemelor, colaborarea și activitățile practice pentru a
descoperi soluția. Profesorii facilitează interacțiunea, îndrumând elevii prin planificarea
proiectelor și rezolvarea problemelor în educația STEM. Elevii inițiați în STEM caută răspunsuri
la întrebări complexe din viața reală, explorează probleme globale, prin aplicarea cunoștințelor
științei, tehnologiei, ingineriei și matematicii.
Aplicarea adecvată a educației STEM în copilăria timpurie ar fi benefică pentru a
dezvolta abilitățile științifice și curiozitatea înnăscută a copiilor, în plus, va încuraja abilitățile lor
academice potențiale în știință și matematică, prin integrarea abilităților tehnologice și inginerești
în aceste domenii.
Abordările care promovează experiența, învățarea prin acțiune și implicare activă, cum ar
fi învățarea bazată pe proiecte și învățarea bazată pe joc ar fi o modalitate adecvată de
implementare a educației STEM în copilărie timpurie.
Folosirea învățării bazate pe joc sau proiecte ca instrument pentru implementarea STEM
în copilăria timpurie ar fi benefică, totuși programul educațional trebuie să fie bine planificat, iar
copiii ar trebui să aibă rolul de a pune întrebări, de a investiga, de a gândi soluții posibile, de a
lua inițiativa și de a încerca
Profesorii joacă un rol crucial în asigurarea învățării eficiente a STEM în copilărie,
întrucât trebuie să planifice activități integrate adecvate pentru dezvoltare, bazate pe joc,
semnificative pentru a introduce zonele STEM în clasă. Din acest motiv, aceștia trebuie să fie
bine pregătiți și să aibă cunoștințe profunde despre domeniile de activitate, precum și capacitatea
de a asocia cunoștințele cu experiență.
Prin urmare, copiii de astăzi nu ar trebui să se concentreze numai pe urmărirea carierei în
știință și tehnologie, ci ar trebui să devină și cetățeni care pot gândi critic, să rezolve problemele
în mod creativ și să urmărească o abordare inovatoare, indiferent de profesiile lor. Cu cât copiii
aplică mai devreme în practică informațiile din domeniile științei, tehnologiei, ingineriei și
matematicii, cu atât stăpânesc mai repede și setul de abilități. Din acest motiv, educația STEM ar
trebui să înceapă cât mai timpuriu (Moomaw și Davis, 2010, Katz, 2010, Forman, 2010,
Moomaw, 2013, Sanders, 2009).

Aplicații
Copiii sunt dornici să învețe constant lucruri noi.
În copilărie dezvoltarea cognitivă este stimulată de o serie de factori.
Argumentați și exemplificați modul în care un factor stimulează dezvoltarea cognitivă a
copilului!
………………………………...............................................................................................

Propuneți 2 activități de dezvoltare a capacităților senzoriale ale copiilor!

…………………………………………………………………………………..

Faceti o listă care să cuprindă cel puțin 10 reprezentări ale copiilor cu vârsta de 2 – 3 ani
( lucrați în grup)

Una dintre caracteristicile gândirii copilului de 2- 4 ani este egocentrismul (nu poate să
separeu realitatea obiectivă de cea personală – tot ceea ce este în jurul lui există pentru
a-i satisface dorințele ).
Dați un exemplu care evidențiază egocentrismul gândirii copilului:
………………………………………………………………………..

În mintea copilului obiectele sunt legate între ele în conformitate cu dorințele lui
(magismul gândirii)
Formulați un exemplu care să evidențieze această caracteristică a gândirii:
…………………………………………………………………………………..

Identificați implicații ale dezvoltării cognitive asupra educației

……………………………………………………………………

Propuneti o metodă de apreciere a nivelului de dezvoltare cognitivă a copilului și

prezentați cum o desfășurați:
…………………………………………………………………………………

Propuneți activități și jocuri ce satisfac nevoia de cunoaștere a copiilor în domeniul

Științe
……………………………………………………………………………………

Enumerați și exemplificați activități STEM specifice vârstei de 2 – 3 ani…

…………………………………………………………………………….