REFERAT

Limbajul la vârsta de 24 luni

Chişinău, 2022
 Copilul învață să vorbească în primii doi ani de viață. Cu mult înainte de a rosti primul
cuvânt, micuțul învață regulile limbajului și modul în care adulții îl folosesc pentru a comunica,
observând și urmărind comportamentul părinților.

Inițial, copilul începe să-și folosească limba, buzele, cerul gurii și dintîi de lapte apăruți
până în momentul respectiv pentru a produce sunete. Plânsul și țipetele se vor transformă treptat
i.n gangurit și sunete formate din vocale — "ooh" sau "ahh". Ulterior, aceste sunete vor deveni
adevărate cuvinte, cum ar fi "mama" și "tată". Din acel moment, copilul va începe să rostească
tot mai multe cuvinte din cele pe care le va auzi în jurul lui.

De obicei, abilitățile lingvistice ale copilului se dezvoltă treptat și ordonat. Specialiștii au

reușit să explice modul în care copilul își dezvoltă limbajul într-o serie de etape și praguri de
dezvoltare. Nu uită că fiecare copil se dezvoltă diferit, în ritmul sau propriu, fapt care înseamnă
că poate atinge aceste praguri fie puțin mai devreme, fie puțin mai târziu.

Dezvoltarea limbajului la copilul 24 - 36 luni:

 În primele luni dupa ce a implinit varsta de 2 ani, copilul se afla in stadiul preconceptual,
adica tranzitia de la general la particular, iar in urmatoarele luni, pana ia varsta de 3 ani,
copilul intra in stadiul frazei gramaticale, reusind sa se exprime mai corect.
 Vocabularul unui copil de 3 ani este format din 900 - 1.000 de cuvinte.
 Persoanele straine pot intelege majoritatea cuvintelor rostite de catre copilul mic.
 Copilul foloseste comunicarea verbala pentru a crea situatii imaginare.
 Apar intrebarile „Ce este?" si „De ce?"
 Copilul cu varsta de 3 ani foloseste corect pronumele si formeaza cu usurinta propozitii din
trei cuvinte.

Probleme în dezvoltarea limbajului - posibile semnale de alarmă:

 Până la 30 - 32 de luni copilui nu rostește propoziții formate din două cuvinte, nu poate
denumi cel puțîn 3 părți ale corpului, nu poate fi înțeles de către nimeni din familie sau are
dificultăți in fredonarea cantecelelor pentru copii
 Până la vârstă de 3 ani copilui nu pune întrebări, nu poate articula consoanele inițiale ale
cuvintelor sau nu poate denumi majoritatea obiectelor casnice uzuale.
Ce pot face parintii pentru dezvoltarea limbajului ia copilul mic:

 Vorbiți cât mai mult cu copiii; conversația este unui dintre cele mai bune mijloace pentru
a ajută copiii să se dezvolte. Vorbiți normal; potrivit studiilor, copiii cărora li s-a vorbit mai rar
decât vorbirea normală au înregistrat o dezvoltare mai lentă a Iimbajului. în schimb, este benefic
că atunci când comunicați cu cel mic să vorbiți mai tare și să accentuați intonația.
 Citiți-le copiilor. Copiilor le plac cărțile cu multe poze colorate, care înfățișează obiecte
și evenimente uzuale. Vorbirea auzită stimulează creierul copilului.
 Luați copiii la evenimentele sociale. Orice alt mediu în afară casei oferă oportunități de a
învață lucruri noi.
 Acordați atenție coplilor. Cei mici au nevoie să știe că sunt ascultați și că ceea ce spun
sau fac este important. interesul părinților îi stimulează pozitiv pe copii.
 Atunci când vorbiți cu cel mic, adaptați limbajul la nivelul acestuia de înțelegere, însă nu
limitați în mod artificial gama cuvintelor și apropozitiilor. Este dovedit faptul că cei mici înțeleg
mult mai mult decât pot să redea sau să exprime în cuvinte.
 Părinții sunt principalul model de vorbire pentru copil. Cu cât un copilul mic este expus
unui mediu lingvistic mai variat și mai complex, cu atât acesta va reuși să acumuleze mai multe
cuvinte și competențe verbale.
 Vorbirea nu ia naştere din „insăşi natură copilului”, ci se formează în procesul existenţei
sale în mediul social. Apariţia şi dezvoltarea sa sunt cauzate de nevoile de comunicare, de
nevoile vieţii copilului. Contradicţiile care apar în comunicare duc la apariţia şi dezvoltarea
capacităţii de Iimbaj a copilului, la stăpânirea unor noi mijloace de comunicare, forme de
vorbire. Acest lucru se datorează cooperării copilului cu un adult, care este construită ţînând cont
de caracteristicile şi capacităţile de vârstă ale copilului.