Principalele problematici ale metodicii

lexicului in visrta prescolara

Cea mai mare bucurie a parintilor este aceea de a-si vedea copiii sanatosi, cu
vorbirea si scrierea frumos curgatoare si limpede ca cristalul asa cum a gandit si
marele Ion Creanga, cel care s-a daruit copiilor ca nimeni altul.
Dezvoltarea limbajului si asimilarea limbii materne nu trebuie privita ca o sarcina ce
revine numai limbii romane si activitatilor incluse in acest obiect de studiu. Atat
latura lexicala, semantica, cat si cea gramaticala se realizeaza prin intermediul
tutuor activitatilor si factorilor adiacenti procesului instructiv-educativ.
Pornind de la acest considerent, trebuie subliniat faptul ca limba vorbita in situatii
obisnuite de viata trebuie sa fie conform regulilor limbii culte.
Fiecare copil este unic in modul lui de a reaciona la probleme, ritmul su i stilul de
a nva sunt diferite. Niciodat nu trebuie s se manifeste iritarea sau nerbdarea
fa de nereuitele copilului.
n general, copiii ncep rostirea clar a cuvintelor de la vrsta de un an, iar de la doi
ani, formularea propoziiilor.
n perioada anteprecolar (1-3 ani) i precolar (3-6/7ani) limbajul copilului se
dezvolt intens sub toate aspectele: pronunie, vocabular, structurarea propoziiilor.
Etapele de evoluie se succed rapid astfel c n jurul vrstei de 5 ani copilul are o
vorbire clar i se poate exprima n propoziii fr dificultate. n primii ani greelile
de pronunie sunt foarte frecvente, dar nu sunt considerate defecte. Deformrile,
nlocuirile sau omisiunile sunt considerate particulariti ale vorbirii copilului mic,
care se atenueaz treptat, pe msur ce copilul crete.
Numai cnd aceste greeli de pronunie se menin i dup vrsta de 5 ani putem
vorbi despre o dificultate propriu-zis.
In psihopedagogie, virsta prescolara este numita virsta marilor achizitii. La aceasta
virsta copilul inregistreaza progrese insemnate atit privind activitatea afectiva si
psihomotorie, cit si cea intelectuala. Dar aceste progrese de socializare se
inregistreaza nu numai prin receptarea independenta din afara a unor influente, ci
si prin intermediul unor actiuni organizate sistematic de catre adult. Aceste
influente formative trebuie sa fie exercitate de catre familie si institutia prescolara
prin utilizarea unui complex de factori educativi, in urma carora se junge la o
rezultanta dorita, pozitiva.
Principalele probleme ale metodicii lexicului la virsta prescolara sunt folosirea si
coordonarea buzelor, a limbii, mandibulei pentru producerea sunetelor. In special
cele mai frecvente probleme de limbaj ale copiilor sunt cele din categoria
tulburarilor de pronuntie.

Pe linga particularitatile firesti, in dezvoltarea vorbirii prescolarilor si scolarilor mici

pot sa apara unele tulburari de vorbire care au tendinta sa se stabilizeze sau chiar
sa se agraveze. Aceste tulburari le numim defecte de vorbire si ele pot aparea, in
principal, datorita unor deprinderi gresite de vorbire cauzate sau sustinute de
educatie lacunara sau incompetenta, sau si datorita unor particularitati ale

aparatului fonator, ale analizatorului verbomotor si analizatorului auditiv de care

depinde pronuntia corecta.
Cele mai raspindite dintr aceste tulburari sunt cele de pronuntie, tulburarile de ritm
si fluenta a vorbirii, tulburari ale limbajului citit-scris, tulburari de dezvoltare a
limbajului.
Dac i Lucian Blaga a fost mut ca o lebd n copilria mic, muli prini se
autoconving c tulburrile de limbaj ale copilului lor nu sunt grave i, din acest
motiv, apeleaz cu greu la ajutorul unui logoped.
In categoria tulburarilor de limbaj se cuprind toate deficientele de ntelegere si
exprimare orala, de scriere si citire, de mimica si articulare. Orice tulburare, indiferent
de forma sa, care se rasfrnge negativ asupra emisiei ori a perceptiei limbajului face
parte din categoria tulburarilor de limbaj. Prin tulburare de limbaj ntelegem
toate abaterile de la limbajul normal, standardizat, de la manifestarile verbale
tipizate, unanim acceptate n limba uzuala, att sub aspectul reproducerii ct si
al perceperii, ncepnd de la dereglarea componentelor cuvntului si pna la
imposibilitatea totala de comunicare orala sau scrisa
Vrsta de 4 ani este considerata, n general, ca fiind cea mai indicata pentru
realizarea, tratamentului logopedic.
Proportia tulburarilor de vorbire scade o data cu vrsta. Ele se corecteaza, n mare
masura, sub influenta procesului de nvatare. Totusi unele dintre ele persista, chiar si
dupa mai multi ani de scolarizare. Gradu si caracterul tulburarilor de vorbire se
rasfrng asupra activitatii comportamentului copilului. n felul acesta, nsusirea
cunostintelor este mpiedicata, copilul devenind timid si izolat de viata colectiva a
scolii de colectivitate n general. Depistarea si nlaturarea tulburarilor de vorbii la copii
contribuie, astfel, la asigurarea bunei desfasurari a procesului nvatamnt.
O alta problema in dezvoltarea vorbirii este pronuntia peltica este care se
caracterizeaza prin pronuntia gresita a unor cuvinte, in special in articularea
anumitor foneme, precum "s", "p", "j", dar si a altor sunete. Copilul care vorbeste
peltic se mai numeste si "sasait", din cauza inlocuirii multor sunete pe care nu le
poate pronunta cu "s" (sigmatism).
Dislalia este o tulburare de pronuntie ce consta in deformarea, omiterea,
substituirea, inlocuirea si inversarea sunetelor. Exista si cazuri grave de dislalie cand
astfel de fenomene se produc si la nivelul silabelor si chiar al cuvintelor mai scurte
Bilbiiala este o tulburare de comunicare, care se intilneste mai des in gradinite.Este
posibil ca la copiii mici balbaiala sa apara ca rezultat al neconcordantei intre
aptitudinile de comunicare modeste si complexitatea lucrurilor pe care cel mic vrea
sa le spuna. In aceste situatii vorbirea se normalizeaza pe masura ce copilul creste si
isi dezvolta aptitudinile de comunicare verbala. Sunt mai predispusi sa se balbaie
copiii introvertiti, vulnerabili din punct de vedere afectiv, care necesita multa
afectiune.
Tulburarea de vorbire poate fi provocata sau agravata de familia copilului, prin:
pedepsirea severa a balbaielii; ironia, luarea in ras si imitarea copilului balbait, in
scopul de a-l "dezvata"; obligarea copilului sa vorbeasca in fata unor straini de care
se jeneaza; critici continue din partea mamei; hiperprotejarea copilului; intretinerea
unor stari conflictuale intre parinti sau parinti si copii.
Este una din deficientile care poate afecta grav nu numai vorbirea, comunicarea, ci
intreaga personalitate a copilului.
Emil Verza consemneaza 3 forme de bilbiiala: clonica, tonica si mixta. In bilbiiala
clonica apar intreruperi ale fluentei vorbirii, determinate de prelungirea sau

repetarea unor sunete si silabe. In forma tonica se produce un blocaj la nivelul

primului cuvint din propozitie, prin prezenta unui spasm articulatoriu ce poate duce
mai mult sau mai putin, in functie de gravitatea acestuia. Forma mixta este cea mi
complexa deoarece sunt prezentate caracteristici primelor doua
Problema limbajului la varsta prescolara a facut obiectul a numeroase studii si
cercetari care au reliefat importanta lui in procesul comunicarii copilului cu
persoanele din jur, in activitatea de cunoastere, in dezvoltarea proceselor psihice,
precum si in dezvoltarea vorbirii reproductive in procesul comunicarii cu cei din jur,
in asa fel incat copilul sa-si exprime cu usurinta dorintele, impresiile, gandurile, sa
redea in mod inteligibil, cursiv si logic o poveste, un basm cunoscut, o intamplare
sau un fapt trait, auzit la altii sau imaginat de el.
Numai dac nelegem nevoile copilului ne vom apropia de universul su i nu
trebuie s manifestm nerbdare i nervozitate fa de nereuitele acestuia, mai
ales pentru faptul c uneori trebuie s ne asumm aceste nereuite, pentru c noi,
prinii, suntem cei care i educm, cretem i ngrijim. Dezvoltarea armonioas, o
evoluie normal i relaiile fireti de comunicare ale copilului depind de un climat n
care i sunt asigurate protecia i afeciunea.
Jocurile terapeutice au un rol extrem de important pentru tratarea acestor deficiente
in vorbire. Copiii nu trebuie fortati, ci doar corectati! Atunci cand cel mic inverseaza
sau omite sunete, poti sa ii spui ca nu asa e corect si sa il rogi sa spuna cuvantul
intreg. Asemenea exercitii sunt facute la cabinetul logopedului insa ele nu trebuie
neglijate nici acasa daca exista astfel de tulburari de vorbire, iar pe principiul ca mai
bine sa previ decat sa corectezi, televizorul ar trebui inlocuit cu o plimbare
cu bicicleta prin parc, o iesire la bazinul de inot sau orice activitate ce ii permite
copilului sa isi cosume energia intr-un mod pozitiv.

Stadiile dezvoltarii limbajului

0 1 ani
Comportament:
La aceasta varsta, limbajul copilului se rezuma la cateva vocale, care apar ca modalitate
de exprimare a nevoilor.
Ca un raspuns la sunetele auzite, acesta isi va schimba pozitia corpului inspre directia
sursei acestora.
In cazul in care adultii repeta sunetele scoase de catre copil, acesta le va repeta, de
asemeni.
Cauta si mentine contactul vizual, pret de cateva minute bune.
Imita silabele spuse de cei din jurul sau.
Face gesturi ca raspuns la alte egsturi, asa cum este cand face cu mana persoanelor care
pleaca.
Raspunde intrebarilor simple.
Recunoaste numele obiectelor familiare.
Foloseste un cuvant pentru a denumi persoanele sau obiectele.
Limbaj:
Tipa
Zambeste
Gangureste
Plange
Vocalizeaza
Raspunde chemarii pe nume
Imita sunetele si vocea altei persoane
Spune silabe si le combina.
Pronunta cuvantul mama, fara a ii da un sens, insa.
Deprinderi sociale:
Zambeste atat constient cat si spontan.
Incepe sa manance singur.
Indica ceea ce doreste.

1 2 ani
Comportament:
poarta conversatii, insa stalceste cuvintele
foloseste aceeasi denumire pentru obiecte diferite
foloseste onomatopee pentru a denumi animalele
atunci cand este intrebat unde este un obiect acesta il atinge sau il privestev
isi poate spune numele
cere ceea ce doreste sau daca vrea mai mult

imita adultul
incepe sa se joace cu alti copii
incepe sa cunoasca sau sa fie curios legat de numele alimentelor, obiectelor sau a
persoanelor familiare
Limbaj:
pronunta intre 3 si 6 cuvinte
poate arata 2 4 poze, daca acest lucru i se cere
poate asocia cuvinte
vorbirea ii este pe jumatate inteligibila
Deprinderi sociale:
poate imita activitatile adultilor
incepe sa bea singur din cani
ajuta la treburile casnice
incepe sa foloseasca tacamurile

2 3 ani
Comportament:
sta si priveste cartile cu imagini pret de 5 minute
invata cuvintele Multumesc si Te rog si le pronunta, daca acest lucru ii este adus
aminte
incepe sa foloseasca adjective
foloseste numele corecte ale actiunilor
daca i se spune, poate muta obiectele acolo unde parintii sa doresc
alatura adjective substantivelor
alatura adverbe substantivelor sau verbelor
formeaza propozitii de 3 cuvinte, ce pot fi formate dintr-un substantiv, un adjectiv si un
verb
asculta si manifesta interes pentru povesti
foloseste pluralul cuvintelor
poate arata pe degete cati ani are
isi manifesta curiozitatea prin intrebari precum Ce e asta?
foloseste forme la trecut ale verbelor
renunta la folosirea numelui propriu in propozitii si incepe sa foloseasca pronumele de
persoana I si pe cel posesiv (masina lui tati; Eu merg)
incepe sa foloseasca articolele nehotarate si cele hotarate
foloseste categorii (masini, animale, etc)
Limbaj:
stie 2 adjective
intreaba Ce este asta?
Deprinderi sociale:
se dezbraca si imbraca singur
apare controlul sfincterului si pe perioada noptii
se joaca singur cu papusile

3 4 ani
Comportament:
formeaza propozitii din 4 cuvinte
poate purta o conversatie simpla
poate invata sa numere, prin imitatie

incepe sa comunice cu persoanele cunoscute sau sa raspunda la telefoanele pentru adulti

formeaza intrebari care incep cu este
foloseste intrebari ca Cine sau Unde
este atent pret de 5 minute atunci cand ii este citita o poveste
poate indeplini 2 comenzi care nu au legatura intre ele, una dupa alta
la cerere isi pronunta numele intreg
raspunde intrebarilor simple
poate spune care este folosinta obiectelor comune
foloseste viitorul verbelor
incepe sa se exprime si pe intelesul celor din afara familiei

4 5 ani
Comportament:
poate indeplini 3 comenzi care nu au legatura intre ele, una dupa alta
foloseste timpul optativ pentru verbe
foloseste fraze
foloseste denumirea pentru rude
poate spune povesti
poate indica o imagine care nu se potriveste intr-un ansamblu sau poate completa
propozitiile simple
poate spune daca 2 cuvinte rimeaza
propozitiile sunt compleze
poate spune daca un zgomot este prea tare sau prea incet
Limbaj:
foloseste corect prepozitii
vorbirea este 100% inteligibila
poate defini 5 cuvinte
Deprinderi sociale:
nu isi poate lega, inca, sireturile singur
incepe sa se spele singur pe dinti si pe maini
isi pune camasa insa nu isi incheie nasturii
spune Multumesc si Te rog

5 6 ani
Comportament:
poate spune adverbe preum multe, cateva sau mai mult
isi poate spune numarul de telefon si adresa
intelege si spune anecdote
foloseste indici de locatie (de la, inspre, etc.)
poate povesti ceea ce i s-a intamplat peste zi
poate defini cuvinte
poate spune antonimul cuvintelor
raspunde intrebarilor de tipul Ce s-ar intampla in cazul in care...
incepe sa foloseasca notiuni ca maine, ieri, anul trecut sau in
viitor
este curios in privinta cuvintelor noi

Vocabularul sau lexicul unei limbi este alctuit din totalitatea cuvintelor care exist sau au
existat cndva ntr-o limb.

Vocabularul limbii romne cuprinde peste 120 000 de cuvinte.

Nu toate cuvintele ocup ns acelai loc n vocabularul limbii romne, i nu
toate au aceeai importan pentru vorbitori. Unele dintre ele sunt cunoscute i
nelese de toi vorbitorii acestei limbi, deoarece denumesc obiecte sau exprim
noiuni de prim necesitate, au o ntrebuinare mai mare, sunt foarte vechi i se
caracterizeaz prin stabilitate.
Cercettorii au mprit coninutul vocabularului n dou prti:
a) vocabularul fundamental (fond principal de cuvinte, fond principal
lexical)
b) masa vocabularului
a) Vocalularul fundamental
Vocabularul fundamental cuprinde cuvinte de larg ntrebuinare, cuvinte fr de care
comunicarea ntre vorbitorii limbii respective n-ar fi posibil. Aceste cuvinte au o circulatie
mare, sunt de obicei cuvinte mai vechi i sunt mai productive, de la ele s-au putut forma alte
cuvinte. Din vocabularul fundamental fac parte cuvintele care denumesc obiectele de strict
necesitate omului, pri ale corpului omenesc, diferite alimente, psrile i animalele din
preajma omului, arborii i fructele lor, numele unor culori, zilele sptmnii, numele de
rudenie, numele corpurilor cereti.

Din fondul principal lexical fac parte, de asemenea, propoziiile, conjuciile,

pronumele, numeralele pn la 10, verbele neregulate, unele adverbe mai frecvente.
Toate acestea formeaz vocabularul fundamental al limbii romne. Numrul lor
este foarte redus.
Dup calculele aproximative, ale unor specialiti, vocabularul fundamental
(fond principal lexical) al limbii romne ar cuprinde circa 1500 de cuvinte.
Vocabularul fundamental (fondul principal lexical) al limbii noastre cuprinde
nu numai cuvinte care fceau parte i din vocabularul de baz al limbii latine, ci i
cuvintele care au intrat mai trziu n limb i care au devenit i ele strict necesare
pentru comunicarea ntre oameni.

Cuvintele de origine latin, care fac parte din vocabularul fundamental sunt
n proporie de 60%, iar restul de 40% sunt de diferite alte origini.
b) Masa vocabularului
Masa vocabularului cuprinde un numr foarte mare de cuvinte care nu intr n
fondul principal, dar care constituie aproape 90% din cuvintele limbii romne i
numrul cuvintelor n vorbire este destul de redus.

Din masa vocabularului fac parte neologismele,

arhaismele, regionalismele, cuvinte din terminologia popular,
termenii tehnici din diferite domenii (industrie, medicin,
biologie), elementele de jargon, elemenetele de argou.
n vocabular cuvintele sunt libere, se afl ntr-o stare de independen asemntoare cu aceea a materialelor de
construcie nainte de a se ridica o cldire.

Limba i realizeaz funcia de a fixa gndirea i de a comunica prin

mbinarea cuvintelor n propoziii i fraze, asa cum cldirea se construiete numai
prin mbinarea materialelor de construcie.
Cuvintele sunt materialele de construcie a limbii. Cnd sunt mbinate n
propoziii i n fraze, cuvintele sunt interdependente supunndu-se anumitor reguli
gramaticale.
Alctuirea unei propoziii aparine sintaxei, dar se realizeaz n general cu
contribuia morfologiei.
Pentru a comunica ntre ei, oamenii se folosesc de cuvinte.
Cuvintele sunt mbinri de mai multe sunete care au un nteles. Acestea au o form, adic un
nveli sonor, i un coninut (un neles, un sens).

n cuvntul elev forma este alcatuit din patru sunete e, l, e, v, iar cuvntul
este dat de sensul lexical al mbinrii de sunete i denumete persoana care nva
ntr-o coal.
Cuvintele flexibile au o form tip cu care sunt nscrise n dicionar
(nominativul singular la cuvintele care se declin, infinitivul prezent la cele care se
conjug).
Pentru a face posibil comunicarea n cursul vorbirii forma tip a cuvintelor se
modific.
Se tie c o mare parte din cuvinte nu au un singur sens lexical, ci dou sau mai multe sensuri.
n asemenea cazuri unul dintre ele este cel mai rspndit i cel mai frecvent i se numete
sensul lexical de baz al cuvntului, iar celelalte sensuri lexicale secundare.
Vocabularul copilului este si el o trasatura definitorie a personalitatii sale. Sensul cuvintelor si
propozitiilor folosite de copii la aceasta vrsta depinde n mare masura de mprejurarile concrete
putnd fi precizat numai n situatia cunoscuta de cei care participa la dialog.
La vrsta prescolara are loc largirea si complicarea raporturilor dintre copii si realitatea nconjuratoare.

Formele si continutul comunicarii copilului cu ceilalti oameni devin ample si mai variate. n general,
activitatea copilului prescolar dobndeste mai multa independenta si se desfasoara mai organizat n
procesul instructiv-educativ din gradinita sub ndrumarea competenta a educatoarelor. Fiecare individ
si formeaza un vocabular propriu n conditiile vietii sociale. Copii si nsusesc vocabularul pe baza

imitarii modelelor de vorbire ale celor care se ocupa de cresterea si educarea lor n general, ale celor cu
care ei intra n relatii.
Avnd n vedere conditiile normale de viata si de educatie pe baza datelor statistice obtinute de diferiti
autori ne putem forma o imagine generala aproximativa despre mbogatirea fondului lexical la copii de
vrsta prescolara.
"Bogatia vocabularului prescolarului este relativ mare (700-800 cuvinte la 3 ani, 1000 cuvinte la 4 ani,
1500-2000 cuvinte la 5-6 ani)
Cu toata relativitatea lor, aceste cifre scot n evidenta faptul ca n conditiile normale de educatie n
perioada prescolara copilul si nsuseste n esenta lexicul de baza al limbii materne.
Se admite ca, n conditiile unei dezvoltari normale, la vrsta de 3 ani un copil stapneste un vocabular
care i da posibilitatea sa comunice cu cei din jur, sa exprime dorinte, sentimente, manifestari de
vointa. n perioada prescolaritatii, vocabularul copilului se mbogateste cu aproximativ 4000 de cuvinte
la 7 ani.
Studierea vocabularului, a dezvoltarii sale cantitative si calitative prezinta dificultati deosebite n primul
rnd datorita variatiilor individuale.
Prezinta interes examinarea analitica a fondului lexical stabilit pe diferiti copii de A. Decondres, care n
vocabularul unor copii prescolari a realizat repartitia cuvintelor pe diferite categorii gramaticale. Un
copil de 5 ani cuprinde n vocabularul sau 1199 de substantive, 399 de verbe, 141 adjective si 123 de
alte cuvinte.
Folosind un limbaj preponderent situativ, copilul recurge mai mult la cuvinte cu un continut concret, cel
mai adesea, legat direct de realitatea imediata. De aceea, n vorbirea copilului prescolar predomina
substantivele si verbele, adjective care arata nsusiri perceptibile vizual, auditiv, tactil, si mai putine
pronume si numerale. Desi sub raport numeric, substantivele ocupa primul loc trebuie subliniat faptul
ca verbele au o mare importanta functionala fiind frecvent utilizate n vorbirea copilului.
Odata cu nsusirea cuvintelor, copii asimileaza si sensul acestora. Pe masura ce orizontul de cunoastere
al copilului se largeste, se mbogateste si vocabularul acestuia cu noi cuvinte necesare exprimarii noilor
cunostinte. Nu o singura data, copii adopta un cuvnt cu un sens atribuit de ei, altul dect cel general
acceptat, si-l folosesc adesea pentru ca le place cuvntul, nu pentru ca i stiu semnificatia. Astfel, un
copil de la oras spune ca vitelul se tine n garajul vacii, pentru ca nu cunoaste deosebirea dintre grajd si
garaj.

n dezvoltarea limbajului copilului nsusirea structurii gramaticale a limbii romne reprezinta o

problema de cea mai mare importanta.

Observatiile si cercetarile psihologice arata ca n conditiile de viata si de educatie corespunzatoare la
sfrsitul perioadei prescolare copilul stapneste formele gramaticale de baza ale limbii si, n general, le
foloseste corect n vorbirea sa.
Caracteristic este faptul ca att vocabularul ct si structura gramaticala sunt nsusite de copii n mod
practic n procesul viu al comunicarii, ascultnd vorbirea celor din jur si fiind corectat de catre adult
dect atunci cnd face greseli n vorbire.
Prescolarul "nu nvata" regulile gramaticale ca atare, nu cunoaste definitia lor, nu stie ce este
substantivul, verbul, conjuctia, prepozitia, genul, declinarea, conjugarea, dar respecta n vorbirea sa
regulile principale de modificare si mbinarea cuvintelor n propozitii.
n mod practic, prin imitare, copii si nsusesc formele gramaticale de baza ale limbii romane. Sub
influienta mediului social n care traiesc, acumularea experientei verbale duce treptat la formarea asa
numitului "simt al limbii" care i determina pe copii sa elaboreze forme gramaticale regulate, fara sa
cunoasca norme sau reguli. "Sensibilitatea" fata de formele gramaticale este o trasatura caracteristica
copilului prescolar, desi limba nu este pentru el nca un "obiect de studiu" (asa cum va deveni la
scoala).
Pe baza acestui simt al limbii ajung sa foloseasca tot mai curent formele gramaticale si chiar sa
intervina atunci cnd observa o greseala n vorbirea altor copii.
Auzind pe un copil de 3 ani spunnd "Cale fuge repede", un alt copil de 5 ani l corecteaza: "Nu se
spune asa, trebuie sa spui" - "Care fuge repede" - dar, ntrebat de ce nu spune asa, copilul nu poate sa
justifice altfel, dect afirmnd ca " asa nu e bine, nu se spune asa".
"Inventia lexicala" a copiilor este o alta particularitate a vrstei prescolare si ea se bazeaza pe
formarea unui stereotip al mecanismului derivarii. Cuvintele "noi" (care nu exista n limba) sunt
"inventate" de copii prin adaugarea la radacinile unor cuvinte cunoscute a diferitelor sufixe, prefixe si
terminatii, nlocuiri de sunete care dobndesc n practica vorbirii o relativa independenta.
Exemple ntlnite n vorbirea copiilor: "pinarie" (de la pine + sufixul "rie"), spun asa si dupa modelul
"cofetarie", "carnarie", "plugarist" (dupa tractorist), "cinelus" (catelus), "albinisti" (n loc de alpinisti).
Etapa "nascocirii cuvintelor" este oarecum fireasca n dezvoltarea limbajului. Ea este un indiciu
nendoielnic al cresterii capacitatii de generalizare a scoartei cerebrale.
mpotriva fenomenului "crearii cuvintelor" nu este cazul sa se duca o "lupta" cu orice pret. Este nsa de
datoria noastra, n calitate de educatori si parinti sa corectam cu calm, dar sistematic aceste "greseli"

savrsite de copii (cu att mai mult erorile de pronuntare) spre a se evita fixarea unei vorbiri incorecte,
defectuoase.
Creativitatea lexicala a copilului trebuie pregatita si stimulata prin toate activitatile de educare a
limbajului, ndeosebi prin jocuri didactice cu sufixe si prefixe, dar derivarile deformate se cer corectate
cu tact.
Copii dusi si nsusesc cuvinte din vorbirea parintilor, bunicilor si adultilor cu care intra zilnic n contact,
dar preiau cuvinte si de la copii cu care se joaca, pe teren organizat sau pe strada. Ei sunt astfel tentati
sa foloseasca expresii argotice, chiar vulgare, de aceea educatoarea trebuie sa-i ajute, sa le nlature din
vorbire, dezvaluindu-le frumusetea limbii materne romne si obisnuindu-i sa utilizeze termeni civilizati.
n mediul social, copii ntlnesc si nvata regionalisme sau anumite forme regionale, care au rolul si
farmecul lor, dar treptat sunt condusi sa adopte formele limbii romne literare.
O particularitate a vocabularului prescolarilor este folosirea diminutivelor, determinata si de universul
miniatural n care traiesc (papusica, ursulet,cubulet) si de vorbirea oamenilor maturi care vor sa-i
alinte, sa-i ademeneasca cu ciorbita, ciorapei, plimbarica. Diminutivele dau vorbirii copiilor un farmec
aparte, dar abuzul le deformeaza vorbirea si imaginea asupra lumii nconjuratoare.
Prin ntregul proces instructiv-educativ din gradinita si, ndeosebi, prin activitatile specifice de cultivare
a limbajului se perfectioneaza vorbirea copiilor sub aspect fonetic, se largeste sfera vocabularului activ
si pasiv, se consolideaza formele cerute gramatical.
Se pune ntrebarea: ce nseamna activizarea si mbogatirea vocabularului, ce se ntelege prin aceste
doua notiuni. Iata explicatia termenului de activizare - totolitatea cuvintelor folosite n mod efectiv de
cineva n exprimare si care variaza de la un vorbitor la altul - mbogatirea vocabularului - a mari
vocabularul unei persoane cu cuvinte noi ntlnite; a adauga cuvinte noi pe care sa le nsuseasca activ.
Consider ca mbogatirea si activizarea vocabularului, mai ales la prescolari, trebuie sa constituie un
obiectiv constant, care se va asocia din ce n ce mai strns cu principiul educatiei permanente, al
pregatirii copiilor pentru nvatarea continua.
Copilul nu va putea sa nteleaga unitatea de continut transmisa, daca nu cunoaste sensurile cuvintelor.
O sarcina importanta a dezvoltarii vorbirii este asigurarea ntelegerii semanticii cuvintelor.
Perceperea cuvntului simultan cu contemplarea vie formeaza precizia n exprimare si da imaginilor
coloritul lor cerut, corespunzator realitatii.
Cuvintele nu sunt altceva dect simboluri a caror percepere permite copilului sa-si aduca aminte de
actiunile prilejuite cu ocazia observarii jocurilor.
mbogatirea vocabularului trebuie nteleasa nu n memorarea mecanica a unui numar mare de cuvinte,
ci n ntelegerea semnificatiei cuvintelor care se va adnci treptat.
nsusirea corecta a vocabularului limbii romne este o conditie a nsusirii tuturor cunostintelor care fac
din individ un membru folositor societatii, este o conditie a nsusirii culturii generale.
Forma principala de organizare a procesului de mbogatire si activizare a vocabularului ramne
activitatea frontala pe categorii de activitati: EDUCAIE PENTRU sTIIN (CUNOAsTEREA
MEDIULUI, ACTIVITATE MATEMATIC), EDUCAREA LIMBAJULUI, EDUCAIE ARTISTICOPLASTIC, EDUCAIE MUZICAL, EDUCAIE FIZIC, ACTIVITI PRACTICE.
Activitatile desfasurate pe sectoare: creatie, biblioteca, stiinta, arta, constructii, activitati ludice - pe arii
de stimulare contribuie n mare masura la mbogatirea vocabularului.
Jocurile distractive si activitatile liber creative constituie, de asemenea, tot attea prilejuri de nvatare
si exersare a cuvintelor noi.
Fiecare din categoriile de activitati enumerate constituie un potential prilej de mbogatire a
vocabularului activ al copiilor.
Educatoarea trebuie sa se preocupe de mbogatirea vocabularului copiilor, sarcina ce se realizeaza de
fapt, n toate activitatile din gradinita, nu numai n cele de educatie a limbajului.
Activizarea si mbogatirea vocabularului este un obiectiv permanent al activitatii de educare a
limbajului la toate vrstele prescolaritatii.
La grupele mai mici "activitatea de educare a limbajului" cunoaste mai ales mbogatirea vocabularului,
achizitia de noi cunostinte n care copilul are posibilitatea sa-si comunice gndurile si sentimentele.
Povestile, basmele, poeziile ofera posibilitatea familiarizarii copiilor prescolari cu polisemia, omonimia,
sinonimia, antonimia. Povestea despre fata babei si fata mosneagului arata copiilor opozitia de sens,
harnic-lenes, bun-rau, frumos-urt. Totodata, povestile si poeziile trebuie sa dezvaluie copilului, pe cale
intuitiva, frumusetea si armonia limbii romne, sonoritatea placuta a cuvintelor. Ascultnd povesti si
basme, copii ntlnesc noi expresii care, odata cunoscute, devin un bun al lor.

In perioada prescolaritatii vocabularul copilului se mbogateste de la 700-800 de cuvinte la vrsta de

3 ani pna la aproximativ 4000 de cuvinte la 7 ani. n perioada prescolara, copilul si nsuseste
lexicul de baza al limbii romne, fiind apt sa comunice cu cei din jur. Copilul recurge mai mult la
cuvinte cu continut concret, cel mai adesea, legat direct de realitatea imediata. De aceea, n
vorbirea copilului prescolar predomina substantivele si verbele, adjectivele care arata nsusiri

perceptibile vizual, auditiv, tactil, si mai putine pronume si numerale care, n esenta sunt
substituienti de nume si a caror semnificatie e mai greu de nteles.
Vocabularul copiilor de vrsta prescolara cuprinde: substantive comune, substantive proprii,
adjective, numerale cardinale si ordinale, verbe, adverbe, prepozitii, conjunctii.
n procesul nsusirii diferitelor cuvinte, se va asigura legatura permanenta dintre acestea si obiecte,
fiinte, actiuni, fenomene, persoane, copiii fiind deprinsi sa le foloseasca n vorbirea curenta, n
exprimarea impresiilor personale.
n lexicul copiilor cel mai adesea ntlnim substantive comune. Exemplu de substantive comune
frecvent folosite: mama, tata, sora, frate, bunic, pine, carne, lapte, brnza, apa, mar, banana,
masa, scaun, etc. copii denumesc n sens larg obiecte cu care vin n contact direct acasa si la
gradinita.
n vocabularul lor copii folosesc si substantive proprii care denumesc numele lor (Alina, Alexandru,
Mihai, Maria), al fratilor, al parintilor, nume ale unor orase din tara, numele tarii.
n lexicul copiilor prescolari se constata si folosirea diferitelor adjective. Accentul cade pe nsusiri
privind culoarea (rosu, galben, verde, albastru, alb, negru), pe raporturi dimensionale (mare, mica),
pe nsusiri gustative (dulce, acru), olfactive, pe calitati morale (lenes, harnic, mincinos).
Copii prescolari folosesc si pronumele personal (eu, tu, el, ea), pronumele de politete
(dumneavoastra), dar n sens mai restrns. Exemplu: "Tu mi-ai dat mingea."
n lexicul copiilor se constata ca acestia utilizeaza att numeralele cardinale, ct si cele ordinale
(unu, doi, trei, primul, al doilea, al treilea). n joc, copilul verbalizeaza actiunea (Eu ti dau o
papusa, doua masini, sau: ti dau prima masina, a doua papusa).
n vocabularul copiilor sunt si cuvinte care denumesc actiuni (verbe). Accentul cade pe actiunile
copilului n familie, la gradinita, pe strada, pe actiunile adultului si ale animalelor cunoscute.
(cinele latra, cinele roade un os, cinele sta la pnda) sau Eu ma joc; Eu voi fi doctor) (exemplu
din vorbirea copiilor).
n perioada prescolaritatii limbajul se perfectioneaza sub toate laturile sale: fonetic, lexico-semantic
si gramatical. Astfel, prescolarul de 6-7 ani, pronunta corect toate sunetele limbii materne, poseda
un vocabular de circa 3000 de cuvinte, carora le cunoaste sensul si formeaza propozitii - fraze
corecte din punct de vedere gramatical. Are o exprimare relativ expresiva, capabila sa redea idei si
sentimente pe care doreste sa le transmita.
De la limbajul situativ, n grupa mica, trece treptat la limbajul contextual, folosind corect expunerea
monologala (relatari, povesti, povestiri). De asemenea, de la 4 ani ncepe sa se structureze limbajul
interior.
Daca avem n vedere particularitatile vorbirii copiilor prescolari este necesar sa ne oprim la cele 3
aspecte: pronuntie, cuvinte (lexic) si exprimare gramaticala.
La vrsta prescolara, limbajul cunoaste cele mai profunde schimbari, n strnsa corelatie cu
exersarea si cu perfectionarea capacitatii articulatorii. Datorita particularitatilor aparatului fonator
ale carui componente sunt insuficient exersate pentru vorbire, pronuntia copiilor este deficitara. n
jurul vrstei de trei ani vorbirea copilului se caracterizeaza printr-o pronuntie inegala a sunetelor
limbii materne. Copii pronunta, n general, cu usurinta cuvintele cu o structura vocalica sau
preponderent vocalica, dar ntmpina greutati n cazul consoanelor si, mai ales, al grupurilor
consonatice. Multi copii nu diferentiaza bine consoanele lichide (l, r), consoanele constrictive (s, z, s,
j) si pe cele semioclusive (ce, ci, t).
La 3-4 ani confuziile n denumirea termenilor, inexactitatile, impreciziunile n determinarea
semnificatiei cuvintelor sunt destul de frecvente, se ntmpla adesea ca prescolarii sa memoreze si
sa foloseasca cuvinte al caror sens le scapa complet. De exemplu, un copil relata: " Macul este rosu
si n el are niste bobocei negri." Fiind ntrebat ce se ntelege prin bobocei, a raspuns: niste punctulite
negre. Se mai ntmpla si astfel: copilul foloseste aparent corect unele cuvinte, dar la o analiza mai
atenta se constata ca i este straina semnificatia acestora. De exemplu, un copil de 5 ani a stiut sa

precizeze ca broastele traiesc n lac. ntrebat fiind ce este lacul, a raspuns: o curte cu nisip. si la 5-6
ani, se mai constata folosirea ntr-un context nepotrivit a unui cuvnt auzit recent. Sunt mai multe
cuvinte care produc o mare impresie asupra copiilor, fie prin sensul pe care l banuiesc, fie prin
noutatea sau chiar aspectul sonor care este gasit atragator, fapt pentru care le memoreaza repede
si le folosesc, nainte de a le sti sensul adevarat.