Sunteți pe pagina 1din 8

Universitatea Petre Andrei din Iai

Facultatea de DE ASISTEN SOCIAL I


SOCIOLOGIE

REFERAT
la disciplina:Logopedie
Titlul referatului: Incidenta tulburarilor de limbaj la varsta

prescolara

Titular de disciplin: Lect.univ.dr.Ana Maria Lazarescu

Autor: Lazar Alexandra Georgiana


Anul de studiu

III

Incidenta tulburarilor de limbaj la varsta


prescolara

Conform literaturii de specialitate varsta dupa care o tulburare de pronuntie, o abatere de la


limbajul standardizat(M. Gutu, 1975), ar trebui sa ne preocupe este 4,5-5 ani. Pana la aceasta
varsta orice abatere de la pronuntia corecta este inca devreme sa o numim tulburare de
limbaj pentru care trebuie sa apelam la terapia logopedica. Dupa cum mentioneaza majoritatea
cercetatorilor, limbajul copilului se formeaza deja la varsta prescolara si este important ca el,
copilul, sa fie constient de rolul deosebit pe care il are in viata o exprimare corecta si
frumoasa. Majoritatea lingvistilor sustin ca orice copil trebuie sa insuseasca, sa inteleaga si sa
posede sensul cuvantului, trebuie sa-l constientizeze. Pentru a comunica cu ceilalti, pentru a-si
exprima ideile si sentimentele, copiilor le este necesara o anumita experienta in utilizarea
cuvantului. Ei la varsta de 6 ani au bagajul necesar de cuvinte, dar nu intotdeauna sunt
capabili sa-l foloseasca corect.. Accentuand ca in jurul acestei varste, un copil este capabil de
a-si exprima propriile ganduri si sentimente, lingvistii subliniaza in mod deosebit necesitatea
dezvoltarii la cei mici a capacitatii de auto-exprimare, de verbalizare a ceea ce gandesc si
ceea ce simt, ca pe una din sarcinile primordiale ale educatie.
Copilul care are deficiente de vorbire pe care nu si le-a corectat pana la 5 ani este mai
putin comunicativ, din cauza ca stalceste cuvantul, starnind astfel amuzamentul celorlalti. In
acest caz este nevoie de foarte multa munca din partea educatorului, atat pentru a corecta
deficienta, cat si pentru ai convinge pe ceilalti copii sa nu mai rada de colegul lor care
greseste.
Tulburarile de vorbire mai frecvent intalnite la prescolari sunt (Elena Preda, 2007):
A. Dificultati de pronuntie a sunetelor:
sigmatismul pronuntia deficitara a sunetelor s, z, t,
rotacismul tulburarea pronuntiei sunetului r,
capacismul sunetul c se inlocuieste cu t,
fitacismul sunetul feste inlocuit cu sunetulv
rinolalia sunetele se nazalizeaza,
dislalia silabelor si a cuvintelor: omiterea unuia sau a mai multor sunete.
B. Tulburari de ritm si fluenta a vorbirii:
tahilalia copilul vorbeste repede, repezit evitand sunetele de la sfarsitul cuvintelor,
balbaiala repetarea unor silabe,
bradilalia vorbirea rara, lenta,

mutismul electiv copilul vorbeste doar cu anumite persoane,


vorbirea pe inspiratie la recitari,
inhibitii la vorbire copilul nu vorbeste atunci cand este intrebat.
C. Tulburari de voce:

afonii
intarziere in dezvoltarea vorbirii unii copii vorbesc monosilabic pana la 4 ani.
tulburarile de vorbire patologice se datoreaza imbolnavirii organelor de auz sau ale
aparatului bucal.
Studiile arata ca cele mai raspandite abateri de la vorbirea corecta ale copiilor prescolari sunt
defectele de pronuntie(dislaliile), intalnite intr-un procent de 21,21%(Camelia Zidaru, 2008).
In munca de corectare a acestor defecte de vorbire de natura fiziologica, trebuie urmarite trei
etape distincte:
1) etapa de depistare si cunoastere a tulburarilor,
2) etapa de formare si consolidare a unor deprinderi articulatorii corecte si de formare a
auzului fonematic,
3) etapa de munca individuala sau colectiva pentru corectarea, fixarea si consolidarea
sunetelor.
In urmatoarea etapa, cea de a doua, de fixare si consolidare prin exercitiile si
activitatile desfasurate in aceasta etapa se urmareste formarea unor deprinderi care sa
faciliteze dezvoltarea ulterioara a limbajului in deosebi sub aspect calitativ. Acest gen de
exercitii pot cuprinde: realizarea unor programe de gimnastica si de articulare, exercitii
senzoriale pentru dezvoltarea auzului fonematic. Efectuarea lor, corespunzatoare poate avea
efecte pozitive, precum:deprinderi de respiratie corecta, de dezvoltare a capacitatii toracice si
pulmonare, in vederea realizarii unei mobilitati sporite a organelor articulatorii si dezvoltarii
auzului fonematic.
In cea de a treia etapa, in scopul corectarii si consolidarii sunetelor, etapele parcurse sunt:
1. efectuarea de exercitii respiratorii si de mobilitate pentru buze, limba(spre exemplu pentru
sunetul s expiratie insotita de emiterea sunetului).
2. examinarea unei scurte propozitii in componenta careia este si sunetul care trebuie corectat.
3. izolarea sunetului respectiv in silaba, apoi rostirea lui singulara, pronuntandu-se.
4. demonstrarea modului in care se formeaza sunetul.

5. dupa ce se obtine emiterea corecta a sunetului, urmeaza munca pentru fixarea lui(punerea
sunetului in silabe, plasandu-l pe rand la inceput, la mijloc si la sfarsit, introducerea sunetului
in cuvinte, pronuntarea sunetului in diferite grupuri).
6. nu este suficient ca sa obtinem doar atat, mai sunt necesare si exercitii de consolidare a
sunetului(reproducerea de texte, poezii, povestiri, descrierea de catre copil a unor ilustratii etc.
In scopul incadrarii intr-o categorie a tulburarilor de limbaj, educatoarea urmareste:
cum este fiecare(temperamental, comportamental), ce stie fiecare(baza de plecare necesara in
actul educativ terapeutic), ce poate face cu fiecare(ce tipuri de exercitii), gradul si calitatea
cooperarii lui cu ceilalti.
Pasii pe care ii parcurge educatoarea in includerea in colectivitate a copiilor cu tulburari de
limbaj sunt:
Elaborarea unui plan de actiune in care sunt cuprinsi si ceilalti factori educationali: familia,
comunitatea locala, logoped.
Pregatirea intregului personal didactic si mediatic pentru a primi fara diferentieri pe toti
copii prescolari.
Asigurarea unui climat primitor si deschis, prin organizarea mediului educational cat mai
eficient si stimulator.
Asigurarea unui curriculum flexibil si deschis.
Pregatirea copiilor pentru a se accepta unii pe altii.
Evaluarea fiecarui copil prin observatie directa si indirecta.
Asigurarea accesului tuturor copiilor in programul gradinitei.
Elaborarea unei fise individuale privind succesele sau insuccesele referitoare la corectarea
tulburarilor de limbaj.
Metoda principala de lucru cu prescolarii este exercitiul-joc. Aceasta metoda imbina
jocul cu exersarea necesara pregatirii aparatului fono-articulator si utilizarea lui pentru emisia
corecta a sunetelor(Elena Preda, 2007). Prin exercitiul-joc copii sunt atrasi, interesati,
participativi, prelungind uneori jocul in afara activitatilor organizate.
Aceasta metoda(exercitiu-joc) se realizeaza prin explicatie, demonstratie din partea
educatoarei si imitatie din partea copiilor. Pentru a avea o buna comunicare cu copii,
educatoarea trebuie sa fie exemplu de vorbire expresiva, clara, corecta si coerenta, de gestica
corespunzatoare, sa aiba capacitate de demonstrare logica si de argumentatie. In acelasi timp
educatoarea trebuie sa foloseasca, un vocabular pe intelesul copiilor, sa aiba capacitatea de a
antrena copii intr-un dialog activ. Comunicarea didactica libera, care nu presupune
constrangerea in granitele curriculare, incluzand si discutii libere, de acomodare, implica buna
cunoastere psihologica a copilului din partea educatoarei, precum si a mediului familial din
care provine copilul.

Calitatea relatiei de comunicare si cooperare cu copii cu tulburari de limbaj are la baza


abilitatile educatoarei de a corela competent cele trei planuri vizate de comunicare:cine
comunica, cui comunica,ce comunica.
TULBURRILE DE VOCE

Mutaia patologic a vocii: Ea apare ca urmare a transformrilor de la nivelul sistemului


endocrin, manifestate prin schimbarea funciei hipofizare i prin modificarea hormonilor
sexuali care influeneaz nu numai structura anatomofuncional a laringelui, dar i
modalitile de reacionare ale sistemului nervos central ce determin o adaptare lent. n
cazul tulburrilor endocrine, cum este acromegali (afeciune grav care apare atunci cnd
corpul produce prea multi hormoni care controleaz creterea), copilul capt o
voce brbteasc, iar n diferite forme de insuficient dezvoltare a aparatului (din natere),
apare mutaia vocii nainte de vrsta obisnuit (la 8-11 ani). Opusul acestui fenomen este
ntrzierea n procesul de schimbare a vocii, dndu-i o not de infantilism cu prezena unei
voci brite, cu oscilatii de la un ton la altul i cu diferene minime ntre vocea fetelor i a
bieilor.
Ragueala vocal: se manifest prin pierderea expresivitii i a forei vocii. Asemenea cazuri
sunt frecvente n mbolnvirile laringelui, ale cilor respiratorii (prin raceal, gripe) i
ale ganglionilor fixai pe corzile vocale. Rguseala poate mbrca o form
organic, atunci cnd vocea se ngroa i se ntrerupe n timpul vorbirii, sau funcional, ce
determin un caracter uierat i nbuit al vocii.
Fonastenia i pseudofonastenia: Au de cele mai multe ori o natur funcional. Folosirea
incorect (n special n cazul solitilor vocali) si abuziv a vocii (oratori), ca i laringitele pot
da natere la fonastenie. Pseudofonastenia apare cu o oarecare frecven la unii precolari, ca
urmare a suprasolicitrii vocii, dar mai cu seam n strile emoionale puternice. n
majoritatea cazurilor, fonastenia este nsoit de frustrare, nesiguran, team, elemente care o
menin i chiar o accentueaz. Toate formele de fonastenie duc la scderea intensitii vocii,
pierderea calitilor muzicale, ntreruperea i rateul vocii, tremurul i obosirea prea devreme a
vocii.

Disfonia: Apare n urma tulburrilor pariale ale muchilor laringelui, ale corzilor vocale, i a
anomaliilor produse de nodulii bucali i de polipi. n aceast situaie, vocea este fals,
bitonal, monoton, nazal, tuit, voalat, sczut n intensitate, cu timbrul inegal etc.
Dereglrile i spasmele respiratorii, produse fie ca urmare a tonusului muscular slab, fie
cauzate de emoiil, oc, angoas, pot determina instabilitatea vocii, inhibiia ei, monotonia i
caracterul ters, nedifereniat sau chiar optit, prin scderea intensitii.
Afonia: Este cea mai grav tulburare de voce. Ea apare n mbolnvirile acute i cronice ale
laringelui, cum sunt parezele muchilor sau procesele inflamatorii. Vocea, n astfel de situaii,
dac nu dispare complet, se produce numai n oapt, din cauza nevibrrii corzilor vocale.
Iniial, vocea se manifest prin rgueal, scderea n intensitate, optirea, ca n final s
dispar complet. n cazul acesta, se instaleaz tensiunea, agitaia, i chiar unele tulburari

psihice. Pe de alta parte, afonia poate fi determinat i de dereglri psihice puternice, prin
emoii, oc, stres, care acioneaz pe un fond de hipersensibilitate sau fragilitate a sistemului
nervos, afectnd personalitatea i comportamentul.
Cam acestea sunt tulburrile de voce i simptomatologia specific. Orientarea acestora spre
factorii organici ca i cauzalitate ngrdete posibilitatea unui logoped de a interveni. De cele
mai multe ori acestea dispar n urma unor tratamente medicamentoase. Dac apar modificri
comportamentale notabile i de nedorit (nervozitate, timiditate, evitare etc), recomand
abordarea unui psiholog.
Trebuiesc respectate urmatoarele indicatii:
-Relaii armonioase ntre educatoare i copil, pentru ca el s i exprime prerile i cerinele.
Ea trebuie s sesizeze situaiile care provoac tulburri. S fie solicitai cu mult pruden n
comunicrile ce produc stri tensionate, suprasolicitatoare.
-Evitarea strilor conflictuale, a observaiilor, a ntrebrilor adresate n mod brusc, a situaiilor
de comunicare n stare de oboseal intelectual sau fizic.
-Meninerea situaiilor favorabile: comunicarea n formele memorate de acesta, implicarea n
activiti de modelaj, desen n zilele n care se blbie, expunerea rezultatelor, s fie ludat,
implicat n activiti de dans i cntec n cor.
-Se poate utiliza psihodrama- interpretarea unor roluri, prin trirea sentimentelor personajului
respectiv astfel nct s-i nving timiditatea.S i se atribuie sarcini de rspundere adaptate.
-Exersarea vorbirii fluente, cu ntreaga grup, exerciii de gimnastic, de respiraie n grup.
-Exersarea vorbirii fluente prin propoziii scurte cu modificarea accentului i cu lungirea
vocalelor
Psihoterapia formei secundare a balbaielii.
Terapia se face n cabinete logopedice. Procedeul se bazeaz pe psihoterapie(cresterea
increderii in propriile forte), pe restabilirea ritmului respirator i restabilirea fluenei verbale.
Are rolul de a ndeprta ideile preconcepute, stabilirea legturilor de ncredere ntre subiect i
logoped pentru a se putea realiza transferul afectiv. Se realizeaza prin exercitii i se
accentueaz succesul.
Psihoterapia de relaxare- Iacobson- se bazeaz pe faptul c o situaie conflictual atrage dup
sine o stare de hipertensiune i de acea subiectul trebuie nvat s se relaxeze.
Relaxarea contient a unor muchi- dup o perioad ei ajung s se deconecteze.

La blbii cu tendine agresive se recomand descrcarea kinetic, subiecii sunt solicitai s


fac diferite micri pn cnd se linitesc.
EXERCIII PENTRU RESTABILIREA FLUENEI VERBALE Exist mai multe
procedee care au dat rezultate n diferite cazuri:
1. Procedeul silabisirii- este folosit n faza iniial a terapiei i are efect rapid asupra opririi
repetiiilor. Nu trebuie folosit mult pentru c ritmul obinut nu corespunde ritmului normal al
vorbirii.
Se folosete un metronom cruia i se imprim un ritm iar subiectul trebuie s vorbeasc
silabisit dup btile metronomului. Prin silabisire nu mai apar spasmele, subiectul capt
ncredere n sine. n blbial, tahilalie i tumultus sermonis este singurul procedeu care
trebuie folosit.
2. Procedeul prelungirii sunetelor presupune prelungirea primei vocale sau a tuturor
vocalelor pentru a nva s vorbeasc pe scheletul vocalelor prelungite.
3. Procedeul continuiti tonului vocal schimbarea intonaiei sau a accentului pe silabe.
Copilul nva numai melodia propoziiei cu accentul pus unde trebuie.
4. Procedeul coarticulaiei sunetelor presupune pronunarea dup scheletul vocalic pentru a
relaxa musculatura i pentru a preveni spasmele. Se realizeaz pn cnd el poate vorbi
normal.
5. Practica negativ sau blbiala voluntar se bazeaz pe ideea c pentru a destrma un
obiect trebuie s o faci deliberat. Se recomand n formele cuvintelor uoare de care nu se
teme pentru a disprea frica de a grei. Nu poate fi folosit la vrstele mici.
6. ntreruperea i reluarea vorbiri stop- go- are rolul de a-l obinui pe subiect s-i creeze o
stare pregtitoare de cte ori simte apariia spasmului pentru a-i pregti respiraia i pentru a
putea articula cuvntul corect.
7. Procedeul masticaiei(Demostene) Froschels explic c vorbind sau mncnd particip
aceleai organe sau muchi. Dac el nu are dificultate mncnd nu ar trebui s se blbie.
8. Procedeul asocierii pronuniei cu scrisul subiectului i se cere ca atunci cnd scrie s i
pronune, s lungeasc vocalele. nltur tendina de a pronuna vocalele cu o durat mai
scurt dect la consoane.
9. Procedeul de citire sonor se d un text care nu creeaz probleme. n citire sunt scutii de
formulare i se orienteaz dup semnele de ortografie.

Bibliografie

Internet
Revista de Logopedie,

S-ar putea să vă placă și