Centrul Judeţean de Resurse Centrul Logopedic

şi Asistenţă Educaţională Iaşi Interşcolar Iaşi

DISLALIE

Iași, iulie 2021

Autori:

Prof. logoped Oana Agheorghesei

Prof. logoped Irina Elena Manolache
Prof. logoped Dennis Maxim
Prof. logoped Irina Onofrei
Prof. logoped Teodora Purle
Prof. logoped Mihaela Rusu
Prof. logoped Cristian Ovidiu Tudorean

1
 Centrul Judeţean de Resurse Centrul Logopedic
şi Asistenţă Educaţională Iaşi Interşcolar Iaşi

DISLALIE

IAȘI, IULIE 2021

2
3
 CE ESTE DISLALIA?

[Cite your source here.]

La copii se întâlnesc, relativ frecvent, tulburări de
pronunţie constând în deformarea, substituirea, omiterea, inversarea
unor sunete. Această deficienţă se numeşte DISLALIE (etimologic,
"dis" = lipsă, deficienţă şi "lalie" = vorbire, glas, voce).

CUM SE MANIFESTĂ?

Manifestările dislaliei sunt variate şi sunt caracterizate printr-o

deviere de la pronunţia corectă sub diferite forme:
 omiterea unui sunet sau a mai multor sunete (S, Z, Ț, Ș, J, R)
 înlocuirea unui sunet cu un altul
 deformarea unui sunet sau a mai multor sunete
 inversarea anumitor sunete în cadrul unui cuvânt
 adăugiri de sunete etc.

Toate acestea conducând la o vorbire incorectă, cu ecouri

negative în planul personalităţii copilului (devine nesigur, îi este
ruşine, e nevoit să repete dacă n-a fost înţeles, alteori mai bine tace
decât să se facă de râs etc., afectându-i comunicarea, socializarea
şi încrederea în propria persoană).

4
 CAUZELE DISLALIEI?

Dintre toate tulburările de limbaj, dislalia este cea mai frecventă

[Cite your source here.]
tulburare de limbaj. Copiii care prezintă dislalie, înțeleg vorbirea
celor din jur, stăpânesc conținutul cuvintelor, dar nu-l pot reda corect
sub aspect fonetic.

O bună cunoaștere a cauzelor ce declanșează tulburarea de

pronunție - dislalia, constituie o condiție importantă în modalitatea de
intervenție în terapia logopedică și în alcătuirea echipei în demersul
recuperator al copilului diagnosticat din punct de vedere logopedic
cu această tulburare de pronunție.
Cauzele dislaliei pot fi grupate în trei mari categorii: organice,
funcționale și psihosociale. Printre cauzele organice, putem
menționa ca fiind implicați factorii de natură organică, factori care țin
de componenta motorie alături de factorii care țin de componenta
senzorială a limbajului.

CAUZE ORGANICE ALE

DISLALIEI

 malformații de la nivelul organelor periferice ale

aparatului fonoarticulator:
 limba este mai mare – macroglosie;
 limba este mai mică – microglosie;

5
  frenul lingual este mai scurt, nepermițându-i limbii să
realizeze mișcările necesare de ridicare în spatele incisivilor
superiori;
 maxilarul inferior este mai proeminent în raport cu maxilarul
superior,ceea ce nu permite realizarea unei ocluzii bucale
corecte;
 maxilarul superior este mai proeminent, în raport cu maxilarul
inferior;
 dinții sunt implantați defectuos;
 distanța dintre incisivii superiori este mai mare, ceea ce
determină scurgerea necontrolată a aerului din cavitatea
bucală;
 palatul dur, vălul palatin, buza superioară pot fi despicate,
unilateral total sau parțial, precum și bilateral total sau parțial,
putem întâlni doar despicătura la nivelul buzei, adică popular
regăsită ca ”buza de iepure”;
 bolta palatină este ogivală, adică ”gură de lup” popular
denumită.
Analizatorul auditiv poate avea un deficit din cauza unor leziuni
la niveluri diferite. Vorbirea este tulburată în funcție de gradul de
surzenie. Tulburările de pronunție generate de leziuni organice ale
analizatorului auditiv alcătuiește categoria de dislalii audiogene.

6
  leziuni centrale și afecțiuni ale căilor centrale.

Leziunile cerebrale și afecțiunile căilor centrale

apar după o traumatizare sau hemoragie cerebrală după o
naștere dificilă sau după o encefalită din prima vârstă,
pot determina tulburări de pronunție.

CAUZE FUNCȚIONALE:
SENZORIALE ȘI MOTORII

Exemplificăm câteva cauze senzoriale:

● dificultăți de discriminare a sunetelor la nivelul componentei
corticale a analizatorului auditiv, auz fonematic deficitar.
● deficiențe de memorie auditivă, lipsa atenției acustice.
Dintre cauzele motorii menționăm următoarele:

7
● un tonus muscular slab, deficitar, coordonare musculară imprecisă
la nivelul componentelor motorii ale aparatului fonoarticulator. Sunt
prezente tulburări ale analizatorului motor, mai ales la nivelul
componentei sale verbo-kinestezice, cum sunt: întârzieri ale
dezvoltării motrice, dificultăți de coordonare și control al mișcărilor de
vorbire, viteză deficitară a mișcărilor articulatorii, o deficiență
motorie.

CAUZE FIZIOLOGICE

Acestea relevând faptul că limbajul se achiziționează stadial,

el fiind în legătură cu ritmul dezvoltării copilului.

De reținut!

La vârsta antepreșcolară și preșcolară înintervalul de 6 luni și 5

ani, componenta fonologică a limbajului se află în dezvoltare, este
perioada de însușire a deprinderilor de articulare și de pronunție.
Intervalul temporar de organizare a abilităților articulatorii este între 4
și 5 ani. Dacă se observă o gravitate a deficitelor articulatorii este
benefică abordarea timpurie a unui profesor logoped

8
 CAUZE PSIHOSOCIALE

Dintre aceste cauze subliniem câteva:

Vorbirea incorectă a părinților sau a celor din jur.

Astfel copiii pot imita adulții prin modele incorecte de pronunție.

Încurajarea pronunției incorecte pentru umor sau pentru
ridicularizarea lor este astfel și ea dăunătoare în formarea unei
pronunții corecte a copiilor.
Prezența unui mediu socioeconomic necorespunzător

Dintre factorii neadecvați

9
 TIPOLOGIE ȘI SIMPTOMATOLOGIE

ce pot fi prezenți enumerăm: tipul de voce cu care adulții se

adresează copilului, supraprotecția și perfecționalismul.

bilingvismul sau plurilingvismul este prezent când părinții

vorbesc curent două sau mai multe limbi diferite în familie.
Uneori copilul este forțat să învețe o altă limbă înaintea însușirii
limbii materne .
După modul de afectare a aparatului verbo-motor:
[Cite your source here.]
Dislalie organică, datorată anomaliilor organelor periferice ale
vorbirii (anomalii de maxilare, dinți, limbă, boltă palatine etc.);
Dislalie funcțională, datorată funcționării defectuoase a
aparatului verbo-articulator (în cazul atrofiei sau al neexersării
mușchilor limbii, vălului palatin etc.)
După gradul de extindere a dislaliei (numărul de sunete alterate):
Dislalie simplă sau parțială (când este afectat un singur
sunet);
Dislalie generală sau complexă ( afectate mai multe sunete)
După întinderea și structurarea fonemului afectat:
Dislalia sunetelor, la nivelul pronunției sunetelor:
 Dislalia prin omisiune de sunete (moghilalia – sunetul afectat
lipsește);
 Dislalia prin alterare de sunete
 Dislalia prin înlocuire de sunete (paralalia)
10
Dislalia silabelor, care cuprinde tulburările la nivelul pronunției unor
cuvinte.
După numărul fonemelor afectate:
Dislalie monomorfă (când e afectat un singur fonem sau o singură
grupă de foneme);
Dislalie polimorfă (când sunt afectate mai multe grupe de fonem

Păstrați o atitudine pozitivă față de copiii cu dislalie, empatie,

disponibilitate de a înțelege nevoile specifice ale acestora și de a
adapta activitățile la aceste nevoi;
 Cunoașteți copilul cât mai bine și construiți
cu el o relaţie bună, de încredere;
 Oferiți-i şansa copilului de a vă arăta
aptitudinile şi cunoştinţele dobândite;
 Apreciați imediat succesul/progresul
realizat;
 Nu vă grăbiți;
 Păstrați-vă calmul și răbdarea;
 Observați dacă anumite abilităţi
lingvistice ale copilului sunt la un nivel
scăzut faţă de cele ale colegilor săi;
 Încurajați copilul şi valorizați-l în permanenţă;

11
  Ajutați-l pe copil să-şi construiască o imagine pozitivă despre
sine;
 Fiți atenţi la scăderea încrederii în sine;
 Creați o atmosferă plăcută, optimă învăţării;
 Nu-l obligați pe copil să citească cu voce tare în faţa colegilor,
dacă acesta nu dorește;
 Încercați să încheiați fiecare oră în aşa fel încât copilul să
simtă că a avut succes;
 Ajutați-l dacă se blochează;
 Evitați solicitarea prea mare a copilului dar şi cea insuficientă.
 Orice intenție a copilului de a verbaliza, de a iniția
comunicarea (chiar dacă nu este corectă din punct de vedere
gramatical) trebuie recompensată imediat pentru întărirea acestui
comportament.
 În cl. Pregătitoare și cl. I, semnalați părinţilor dificultăţile
observate ale preachiziţei limbajului;
 Comunicați eficient cu părinţii copilului;
 Semnalați părinților observaţiile personale cu mult tact și
profesionalism, fără să-i speriați sau panicați, dar convingându-i
despre importanţa intervenţiilor precoce;
 În discuţia cu părinţii nu folosiți noțiunea de “dislalie”, fiindcă nu
sunteți specialistul care poate să pună acest diagnostic;
 Interesați-vă despre existenţa terapiilor specifice accesibile din
localitate şi informați-i pe părinţi. Respectați faptul că alegerea
acestora este responsabilitatea lor;

12
  Mențineți o bună și permanentă colaborare cu logopedul şi
consilierul (psihologul) grădiniţei/ școlii.
 Integrați anumite elemente din terapia logopedică a copilului în
activităţile dvs., ştiind că acest lucru
va fi benefic pentru toţi copiii din
grupă/ clasă, nu numai pentru
copilul respectiv;

CUM VĂ PUTEȚI AJUTA COPII?

SFATURI PENTRU PĂRINȚI

 Informați-vă din surse sigure cu privire la fenomenul dislaliei;

 La primele semne ale tulburării de vorbire,
contactați un logoped;
 Comunicați cu specialiștii implicați în
terapia urmată de către copil, respectând
etapele urmărite de intervenția logopedică. Nu
uitați că fiecare copil este unic. Stilul copilului de
a învăța și modul său de a reacționa la
probleme este diferit;

13
  Ajutaţi la dezvoltarea musculaturii maxilarului copilului astfel:
învăţaţi-l să mestece bine mâncarea, să clătească gura, să îşi umfle
obrajii, să treacă aerul dintr-un obraz în altul etc.;
 Vorbiți cât mai mult cu copilul, citiți-i poezii și povești;
 Vorbiţi cu cel mic într-un limbaj corect – deşi este tentant
uneori, evitaţi să vorbiţi cu cel mic imitând vocea de copil şi sunetele
greşite;
 Ascultați /cântați împreună muzică pentru copii, astfel încât
copilul să memoreze cuvinte noi și să le utilizeze corect;
 Explicați cuvintele cât mai pe înțelesul copilului oferindu-i
exemple cât mai variate, încurajați-l să folosească acele cuvinte în
limbajul curent;
 Dacă cel mic pronunţa greşit un cuvânt, repetaţi acel cuvânt în
forma corectă de mai multe ori;
 Îndemnați copiii să citească basme / poezii;
 Accentul trebuie pus pe reușită;
 Ascultaţi-l, manifestând interes faţă de tot ce are să zică;
 Nu certaţi şi nu presaţi copilul. E normal ca până la o anumită
vârstă să apară această problemă şi chiar şi mai târziu, procedura
de reeducare este una care trebuie făcută treptat;
 Nu uitaţi că, pentru toţi copiii, situaţiile cotidiene sunt cele mai
bune prilejuri de a învăţa, deoarece numai atunci cuvintele sunt
folosite într-un mod natural şi plin de înţeles;
 Nu uitați că jocul reprezintă principala modalitate de
învățare și exprimare a copilului;

14
  Nu forţaţi copilul să vorbească în faţa persoanelor străine,
dacă el nu vrea;
 Nu faceţi haz pe seama copilului când el nu pronunţă corect
cuvintele;
 Nu încercați să îl comparați cu alți copii;
 Integrați copilul în colectivitate potrivit vârstei cronologice;
 Motivați-l permanent, lăudați-l şi încurajați-l;
 Exprimați-vă mulțumirea față de orice mică realizare a
copilului;
 Sprijiniți-l din punct de vedere emoţional;
 Puneți accent pe dezvoltarea afectivă a copilului, pe
capacitatea lui de comunicare, pe starea lui de bine;
 Nu vă neglijați ceilalţi copii;
 Păstrați o legătură strânsă cu şcoala;

OBIECTIVELE INTERVENȚIEI LOGOPEDICE ÎN DISLALIE

ETAPA PREGĂTITOARE
 Cunoaşterea copilului, anamneza, diagnosticul iniţial
 Înlăturarea negativismului faţă de vorbire
 Crearea încrederii în forţele proprii
 Familiarizarea cu mediul cabinetului
 Relaţionarea cu familia

15
 ETAPA TERAPIEI GENERALE
 Dezvoltarea motricităţii generale
 Dezvoltarea mobilităţii aparatului fono-articulator
 Educarea respiraţiei
 Educarea auzului fonematic

ETAPA TERAPIEI SPECIFICE

 Emiterea sunetului
 Consolidarea sunetului nou emis:
- introducerea sunetului în silabe
- introducerea sunetului în cuvinte
- diferenţierea sunetului la nivel de silabă şi cuvânt
 Automatizarea sunetului corectat în propoziţii, scurte texte,
povestiri, poezii, ghicitori, proverbe.

EXERCIŢII DE GIMNASTICĂ
A APARATULUI
FONO-ARTICULATOR

PENTRU
M AXIL AR E :
- ÎNCHIDEREA ŞI
DESCHIDEREA
ALTERNATIVĂ A
GURII

16 PENTRU
OBRAJI:
- umflarea şi
sugerea
 PENTRU
PALATUL
GURII:
- imitarea tusei,
a căscatului

PENTRU PENTRU
LIMBĂ: BUZE: -
- limba întinderea
ascuţită şi buzelor
limba (zâmbim)
″lopată“ şi
rotunjirea
lor

EDUCAREA AUZULUI
FONEMATIC

 IMITAREA SUNETELOR DIN NATURĂ (ONOMATOPEE

 PRONUNŢAREA UNOR SERII DE SILABE OPUSE LUATE
DIN CUVINTE PARONIME.

17
  DIFERENŢIEREA CONSOANELOR SURDE DE CELE
SONORE (CUVINTE PARONIME).
 DIFERENŢIEREA SUNETELOR CU PUNCT DE
ARTICULARE APROPIAT.
 ANALIZA FONETICĂ A CUVÂNTULUI.
 TRANSFORMAREA CUVINTELOR PRIN ÎNLOCUIRI DE
SUNETE SAU SILABE

JOCUL ÎN DEZVOLTAREA COPIILOR

Lucian Blaga scria încă din 1919 în a sa poezie „Trei fețe”:

Copilul râde:
„Înțelepciunea și iubirea mea e jocul!” (…)

Semnificațiilor profunde cuprinse în aceste versuri activitatea

logopedică le adaugă încă o valență, pragmatică de această dată.

18
 Jocul (didactic) reprezintă o metodă atractivă, printre cel
mai des utilizată în cadrul ședințelor de terapie logopedică.

Alegerea jocurilor și adecvarea obiectivelor educativ-

recuperatorii constituie însă o provocare. Un joc nu are neapărat
valoare intrinsecă, acesta trebuie folosit în concordanță cu
obiectivele stabilite. În cazul dislaliei, evident, vorbim despre
corectarea tulburărilor de pronunție.

Reperele în evoluția jocului la copil.

În cazul copiilor cu dezvoltare tipică vom constata parcurgerea

următoarelor faze sau modalități de joacă (Parten, 1933).

De reținut!
Reperele temporale sunt orientative, putând
exista variații de la copil la copil:
 Jocul solitar (naștere-2 ani) – copilul se joacă singur, cu
jucăriile sale, fără să se apropie sau să interacționeze în joc
cu alți copii. Jocul solitar construiește abilități de lucru
independent, valorizate o dată cu intrarea copilului în
sistemul educațional.

19
 Comportament de spectator / observator la joc (de la
naștere) – copilul privește alți copii care se joacă, dar nu
încearcă să se alăture jocului lor.

 Jocul paralel (2-3 ani) – copiii continuă să se joace singuri,

chiar dacă sunt alături de alți copii și au la dispoziție aceleași
jucării.

 Jocul asociativ (3-4 ani) – copiii încep să se joace cu

adevărat cu ceilalți. Împart jucăriile, dar nu întotdeauna și
regulile jocului. Fiecare copil își poate urma propriul scenariu
de joc.

 Jocul cooperativ (4+ ani) – cel mai elaborat nivel de joc, în

care copiii se joacă împreună și cooperează pentru a atinge
un obiectiv comun. Acest tip de joc implică negocierea. Copiii
schimbă rolurile în joc și sunt receptivi la sugestii despre
continuarea acestuia.

 Jocul cu reguli (6+ ani) – o dezvoltare a jocului cooperativ,

care implică câștigători și învinși. Aceste jocuri au de obicei
reguli controlate / inventate de către copii și nu sunt identice
cu jocurile competitive, cum ar fi întrecerile sportive. Aceste
jocuri reflectă dezvoltarea înțelegerii regulilor sociale din
mediul proximal al copilului.

20
 Evoluția felului în care se joacă un copil este un proces fluid,
continuu, cu întrepătrunderi și suprapuneri între diferitele etape.
Printre multiplele beneficii ale jocului, psihopedagogul va remarca
oglindirea bunei dezvoltări sau dimpotrivă a abaterilor de la aceasta.

TIPURI DE JOCURI FOLOSITE ÎN CORECTAREA

TULBURĂRILOR DE PRONUNȚIE

Terapia tulburărilor de tip dislalic comportă unele

metode și procedee cu caracter general și metode
specifice logopedice. Primele au rolul de a facilita
corectarea tulburărilor de pronunție, dar fără a

21
acționa propriu-zis asupra acestora. Metodele și procedee cu
caracter general în terapia tulburărilor de pronunție pot fi grupate
după cum urmează:
 Exercițiile motorii orale nonverbale;
 Formarea și dezvoltarea auzului fonematic și a
conștientizării fonologice;
 Educarea personalității în formare, înlăturarea
negativismului față de vorbire și a altor manifestări
discomportamentale.

De reținut!
Auzul fonematic este diferit
de auzul fizic.
Un auz fonematic bine dezvoltat va permite o corectare mai
rapidă a tulburărilor de pronunție, precum și o învățare relativ facilă a
cititului și scrisului. Celelalte metode generale vor fi folosite doar în
situațiile în care se impune acest lucru.

Formarea și dezvoltarea conștientizării fonologice poate fi făcută

cu succes într-o abordare ludică. Aceste jocuri pot fi învățate de
către cei din familie și folosite în ideea accelerării procesului de
corectare a pronunției.

EXEMPLE DE JOCURI
ȘI EXERCIȚII

22
 1. CURSA CUVINTELOR
Copiii folosesc tăblițe de joc cum sunt cele de mai jos. Fiecare
copil aruncă zarul și folosind personajul ales, sare tot atâtea căsuțe,
logopedul indicând ce are de făcut de fiecare dată: să găsească un
cuvânt care începe cu o anumită combinație de foneme, să spună /
să răspundă la o ghicitoare, să alcătuiască o propoziție cu un cuvânt
dat sau să cânte o secvență dintr-un cântec. Se acordă un jeton
(punct) pentru fiecare răspuns corect. Câștigă cel care strânge cele
mai multe puncte și cel care termină primul cursa.

2. GHICEȘTE ANIMALUL!

23
 Jocul are două etape. Mai întâi copiii colaborează pentru a
reconstitui un puzzle – alfabet (litere și imagini). Odată puzzle-ul
terminat, se trece la a doua etapă, cea în care copiii vor ghici
animalul ascuns într-un săculeț pe care îl ține logopedul. Copiii
primesc indicii care să îi ajute să ghicească: fonemul cu care începe
numele animalului și o caracteristică a acestuia (de exemplu:
„începe cu Z și este dungată…”). Copiii au dreptul să se sfătuiască și
să ofere un răspuns comun. Jocul se poate desfășura și în echipe,
caz în care va câștiga echipa cu cele mai multe răspunsuri corecte.

Metode specifice logopedice în terapia tulburărilor de

pronunție
Aceste metode constau în impostarea fonemelor (adică
învățarea copilului să pronunțe ortofonic, corect, sunetele vorbirii pe
care le distorsionează, le înlocuiește sau le omite), consolidarea
fonemelor impostate și automatizarea rostirii corecte, atât în
vorbirea reflectată, cât și în cea liberă, în orice situație de
comunicare.

24
 Pot fi imaginate o multitudine de jocuri care să răspundă acestor
obiective educative. Organizarea sub formă de joc a activității
logopedice asigură aderența și complianța copilului la măsurile
propuse.

3.JOC VERBAL – „GHICEȘTE LA CE MĂ GÂNDESC!”

Se alege o persoană care

să înceapă jocul. Aceasta se
va gândi la un obiect din jurul
ei. Altcineva va încerca să
ghicească obiectul ales
punând întrebări la care
răspunsul este de forma DA
sau NU. Se pun întrebări
până se primește răspunsul NU, sau seturi de 5 – 10 întrebări, după
care va pune întrebări altcineva, dacă nu s-a ghicit. Cel care a ghicit
va prelua conducerea jocului.

3. CONTINUĂ POVESTEA!
Copii ascultă un început de poveste care trebuie continuată la
persoana I, într-o manieră cât mai originală. Se urmărește atât
dezvoltarea expresivității verbale cât și corectitudinea rostirii.
Activitatea poate fi extinsă cu ușurință acasă, părintele poate să
inventeze ad-hoc astfel de începuturi de

25
povești, iar exersarea pronunției va fi realizată într-un context care
pune în valoare imaginația și creativitatea copilului.
„Într-o zi o zână a venit la mine acasă și a fluturat bagheta sa
fermecată. Dintr-o dată am început să cresc și să cresc până am
ajuns mare cât casa! Primul lucru pe care l-am făcut a fost...”

5.TU POVESTEȘTI, EU DESENEZ; EU POVESTESC, TU

DESENEZI!

Acesta este un joc care are în vedere exersarea pronunției,

dezvoltarea capacităților de exprimare orală, antrenarea înțelegerii
verbale auditive și suplimentar, coordonarea oculo-manuală.
Cei doi parteneri stau spate în spate, având câte o foaie și un
creion. Fiecare vede o planșă cu zece desene (complexitatea
acestora crește în funcție de vârsta și
nivelul de dezvoltare al copilului – de la
forme geometrice, fețe zâmbitoare, până la
obiecte uzuale), dintre care va alege unul,
fără a-l numi. Descrie partenerului cât mai
fidel cu putință ce vede, iar acesta
desenează exact ce aude. La final se compară desenul descris cu
cel realizat de partener, iar rolurile de schimbă.

26
 6. MEMORY GAME (joc de atenție vizuală și memorie)

Acest joc poate fi jucat atât în varianta clasică, cu jetoane

aranjate pe masă, cât și pe diverse dispozitive – telefon, tabletă,
laptop. O resursă pentru laptop poate fi găsită aici:
https://www.improvememory.org/brain-games/memory-games/ .
Varianta cu jetoane amestecate pe masă este mai utilă pentru
etapa care urmează impostării fonemelor, deoarece pot fi alese
acele imagini în a căror denumire se
regăsesc fonemele vizate. Jocul este
atractiv și permite repetarea cuvintelor care
conțin fonemele impostate fără ca această
activitate să devină obositoare sau
neinteresantă pentru copil.
7.JOCUL CATEGORIILOR

Jocul are multiple valențe formative, dezvoltând abilitățile

cognitive ale copiilor și poate fi folosit cu succes în etapele de
automatizare și consolidare a fonemelor impostate. Să nu uităm că
obiectivul final în dislalie este reprezentat de obținerea pronunției
corecte în orice situație de
comunicare! În fața copiilor
sunt așezate jetoane cu
imagini aparținând unor

27
categorii diverse: animale, mijloace de transport, părți ale corpului,
obiecte de mobilier, jucării etc. Ca și în jocul precedent, vor fi
selectate imagini care conțin în denumirea lor sunetele vorbirii care
trebuie exersate de către copii.
Jocul are mai multe variante de desfășurare. Un copil poate
alege o imagine la întâmplare, apoi ceilalți copii trebuie să continue
alegând imagini din aceeași categorie. O altă variantă de joc
presupune tragerea la sorți a unei categorii pentru fiecare copil și
cronometrarea timpului în care alege toate imaginile
corespunzătoare. După ce toți itemii au fost grupați, jocul poate
continua cu un exercițiu de fluență verbală, în care fiecare copil
trebuie să spună, într-un minut, cât mai multe cuvinte aparținând
categoriei alese. Se numără răspunsurile corecte, dar și cuvintele
rostite corect (de exemplu un copil spune într-un minut 7 mijloace de
transport, dar pronunță „masină” în loc de „mașină” – punctajul lui va
fi de 7 respectiv 6).

7. OMIDA PRETENȚIOASĂ

Jocul este o variantă a Cursei cuvintelor©. Regulile de joc sunt

asemănătoare, copilul aruncă zarul, mută pionul tot atâtea câmpuri,
iar logopedul îi spune litera la care a ajuns (în situația în care încă nu
știe literele) și îi explică faptul că trebuie să spună un cuvânt care
începe cu sunetul respectiv și conține fonemul impostat, pe care
trebuie să îl exerseze copilul. Pot fi oferite indicii suplimentare, care
28
să îl ajute pe copil să găsească cuvinte potrivite (de exemplu „spune
un cuvânt care începe cu A, se termină cu Z și transportă călătorii”).
Se primește câte un punct pentru fiecare răspuns corect, câștigători
fiind cei care acumulează cele mai multe puncte dar și cei care
termină jocul primii, pentru a nu exista resentimente. Jocul se
adresează copiilor cu vârsta mai mare de 5 ani.

Alte jocuri care pot fi utilizate în etapa de impostare (învățare) a

fonemelor
Situațiile în care un copil fără tulburări neurologice sau
malformații ale aparatului fono-articulator nu reușește să emită
fonemele după ce i-a fost explicată și arătată poziția corectă de
articulare sunt destul de rare. Acestea constituie mai degrabă
excepții decât regula. Din această perspectivă exercițiile motorii
orale nonverbale au o utilitate discutabilă. Totuși, dacă logopedul
consideră că trebuie folosite astfel de exerciții, aceste se pot de
asemenea derula sub formă de joc.

29
 8. FUNNY FACES
Logopedul propune copilului un joc de
imitație, având un suport vizual ca ce de
mai jos. Copilul își alege un personaj de pe
planșă și încearcă să imite expresiile
faciale ale acestuia, cât mai corect și cât
mai repede. Pentru fiecare expresie facială
copilul este invitat să emită și sunete
adecvate.

9. JOCUL ONOMATOPEELOR

Onomatopeele sunt cuvinte care imită sunete, zgomote din

natură. Caracterul intuitiv al acestor cuvinte le face utile în terapia
dislaliei pentru unii copii. Jocul are două variante, una în care copilul
aude un sunet și trebuie să identifice sursa sonoră („Ce s-a auzit?”),
iar a doua în care i se prezintă copilului diferite imagini (animale,
vehicule, aparate electrocasnice, stări sufletești) iar el spune „cum
face…”.

30
Bibliografie:
Bodea Hațegan, C. , B, Logopedia - Terapia tulburărilor de limbaj.
Structuri deschise, Editura Trei, București, 2016
Jurcău. E., Jurcău. N., Învățăm să vorbim corect, Editura PRINTEK,
Cluj-Napoca , 1999
Mitiutiuc, I,Probleme psihopedagogice la copilul cu tulburări de
limbaj, Editura Ankarom, Iași, 1996
Mititiuc I, Purle T, (2010), Incursiune în universul copiilor cu tulburări
de limbaj, Ed. Alfa, Iași
Păunescu C. (1984), Tulburări de limbaj la copil, Ed. Didactică și
Pedagogică, Bucureşti;
Vrăjmaş E, Stănică C., (1997), Terapia tulburărilor de limbaj, Ed.
Didactică și Pedagogică Bucureşti;
Verza E, (2003), Tratat de logopedie, vol. I, Editura Fundației
Humanitas, București
Verza E, (2009), Tratat de logopedie, vol. II, Editura Semne,
București

31
McCauley, R. J., Strand, E., Lof, G. L., Schooling, T., & Frymark, T.
(2009). Evidence-based systematic review: effects of nonspeech oral
motor exercises on speech. American journal of speech-language
pathology, 18(4), 343–360. https://doi.org/10.1044/1058-
0360(2009/09-0006)
Parten, M. B. (1933). Social play among preschool children. The
Journal of Abnormal and Social Psychology, 28(2), 136–147.
https://doi.org/10.1037/h0073939
Steele, S. C., & Mills, M. T. (2011). Vocabulary intervention for
school-age children with language impairment: A review of evidence
and good practice. Child Language Teaching and Therapy, 27(3),
354–370. https://doi.org/10.1177/0265659011412247
Teepe, R. C., Molenaar, I., Oostdam, R., Fukkink, R., & Verhoeven,
L. (2017). Children's executive and social functioning and family
context as predictors of preschool vocabulary. Learning and
Individual Differences, 57, 1-8.
doi:https://doi.org/10.1016/j.lindif.2017.05.012
Toub, T. S., Hassinger-Das, B., Nesbitt, K. T., Ilgaz, H., Weisberg, D.
S., Hirsh-Pasek, K., . . . Dickinson, D. K. (2018). The language of
play: Developing preschool vocabulary through play following shared
book-reading. Early Childhood Research Quarterly, 45, 1-17.
doi:https://doi.org/10.1016/j.ecresq.2018.01.010
Wasik, B. A., & Hindman, A. H. (2020). Increasing preschoolers’
vocabulary development through a streamlined teacher professional
development intervention. Early Childhood Research Quarterly, 50,
101-113. doi:https://doi.org/10.1016/j.ecresq.2018.11.001
32
Imagini: http:// clipart free.com

33