Prof. înv.

preșcolar:

ANGHEL DANIELA - SANDA

EDUCAREA LIMBAJULUI
LA VÂRSTA PREŞCOLARĂ,
PRIN JOC

1
2
 IMPORTANŢA EDUCĂRII
LIMBAJULUI LA VÂRSTA
PREŞCOLARĂ

Marele nostru poet şi filozof, Lucian Blaga,

afirma că „Limba este întîiul mare poem al unui popor.”
Această afirmaţie cuprinde în sine importanţa
deosebită pe care o are limba naţională în dezvoltarea
intelectuală şi ridicarea gradului de civilizaţie a unui
popor.
Limbajul uman - care, în lumina ştiinţei
contemporane, devine cel mai important mijloc de relaţie
între conştiinţă şi realitatea obiectivă, instrument al
cunoaşterii, al creaţiilor valorilor cultural - morale şi al
transformării naturii - constituie unul dintre cele mai
complexe fenomene psihosociale.
Însuşirea limbajului este o activitate care
presupune un efort îndelungat din partea individului.

3
 Cercetările au dovedit că, în primii ani de viaţă,
limbajul are un impact rapid asupra dezvoltării
creierului.
Copilul îşi îmbunătăţeşte limbajul şi deprinderile
de comunicare, exprimându-şi ideile şi sentimentele,
ascultându-i şi înţelegându-i pe ceilalţi în timpul unor
experienţe semnificative trăite împreună cu adulţii din
jurul lor şi cu cei de aceeaşi vârstă.
Una din preocupările majore ale învăţământului
preşcolar este, cu siguranţă, formarea, consolidarea unei
vorbiri corecte la o vârstă cât mai timpurie. Astfel, copiii
învaţă să comunice într-o varietate de feluri: folosind
simboluri, combinând limbajul oral cu limbajul scris şi
cu imaginile, jucându-se într-un mediu în care cartea, dar
şi scris-cititul sunt prezentate ca şi instrumente valoroase
pentru devenirea copilului şi pentru succesul lui şcolar şi
social etc.
Sub influenţa procesului instructiv-educativ din
grădiniţă, are loc o asimilare rapidă a diferitelor aspecte
ale limbii, dezvoltându-se astfel noi funcţii şi forme ale
limbajului. Copiii dobândesc un bagaj de cunoştinţe, iar
vorbirea devine mai bogată, mai clară, mai coerentă, mai

4
nuanţată, asigurând dezvoltarea intensă a gândirii. Un
accent deosebit se pune pe activităţile de comunicare, pe
dialogul liber, pe formarea deprinderilor de exprimare
ordonată a gândurilor, de însuşire treptată a structurii
gramaticale corecte a limbii.
Imposibilitatea de a comunica prin limbaj ar
produce o stagnare în dezvoltarea personalităţii copiilor,
ar modifica relaţiile lui cu oamenii, cu realitatea
înconjurătoare, l-ar singulariza şi l-ar împiedica în mare
măsură să se integreze în activitatea şcolară viitoare.
De asemenea, perioada preşcolarităţii aduce
schimbări importante în viaţa copilului, în ceea ce
priveşte dezvoltarea somatică, dezvoltarea psihică şi în
planul relaţiilor copilului cu lumea.
Motorul dezvoltării psihice la această vârstă îl
constituie adâncirea contradicţiilor dintre solicitările
externe şi posibilităţile interne. Aceste contradicţii
constituie punctul de plecare şi factorii acceleratori ai
dezvoltării comportamentale, ai relaţionării şi socializării
copilului.

5
 PARTICULARITĂŢI ALE
LIMBAJULUI LA VÂRSTA
PREŞCOLARĂ

Limbajul, ca mijloc de comunicare între oameni,

prin intermediul limbii, „ca mijloc de persuasiune, de
îndemn la acţiune, ca instrument al gândirii (Al. Roşca-
„Tratat de psihologie experimentală”, Bucureşti, Ed.
Academiei, 1964, pag. 240), se dezvoltă în ritmuri
accelerate în perioada preşcolară.
Însuşirea limbii materne permite lărgirea
orizontului de cunoştinţe ale copiilor, atât pe baza
experienţei personale, cât şi pe baza asimilării
experienţei sociale. Deci, însuşirea limbii materne se
face treptat, în strânsă legătură cu activitatea desfăşurată
de copil, cu procesul de cunoaştere a mediului
înconjurător, în contactul permanent cu adulţii.
Până la intrarea în şcoală, copilul face progrese
însemnate în ceea ce priveşte însuşirea limbii materne.
Vocabularul copiilor la sfârşitul vârstei preşcolare este

6
de cca 4000 cuvinte, cărora copiii le înţeleg sensul,
folosindu-le ca mijloc de exprimare a gândurilor şi a
sentimentelor lor. Dar nu numai aspectul cantitativ al
vorbirii copiilor impresionează în mod deosebit, ci şi
aspectul calitativ. Copiii ajung treptat la sfârşitul celui
de-al şaselea an să pronunţe corect toate sunetele
caracteristice limbii noastre, să se exprime în propoziţii
simple sau dezvoltate, corect construite, cu legături
logice între cuvinte. Totodată, ei pot să redea poveşti, să
facă descrieri despre fapte sau întâmplări petrecute mai
demult, deci folosesc limbajul contextual. Limbajul lor
are o oarecare coloratură, exprimă anumite stări
sufleteşti, care sunt un indiciu al poziţiei lor faţă de
momentul relatat sau luat în discuţie.
Prin intermediul limbii materne, copiii află
„tainele” mediului înconjurător pe care le descoperă
treptat. Află că fiecare obiect sau fenomen are o
denumire şi diferite însuşiri, că omul poate acţiona
asupra lor. Toate acestea duc încet spre acumularea
treptată a cunoştinţelor şi spre dezvoltarea atât a
percepţiilor şi reprezentărilor, cât şi spre dezvoltarea

7
gândirii, a operaţiilor acesteia, analiza, sinteza,
comparaţia, generalizarea, abstractizarea.
Copiii îşi însuşesc limba maternă în mod practic,
în procesul de comunicare cu cei din jurul lor, în cadrul
experienţelor trăite de ei.
Datorită particularităţilor aparatului fonoarticu-
lator, ale analizatorului verbomotor şi ale celui auditiv,
ca şi particularităţilor gândirii copiilor, limbajul lor
prezintă unele trăsături specifice vârstei. Acestea sunt
legate de pronunţarea sunetelor şi a cuvintelor, de
bogăţia vocabularului, de structura gramaticală, de
cursivitatea, dar şi de expresivitatea limbajului. Asupra
limbajului copiilor în general, o influenţă deosebit de
mare o exercită totodată şi mediul social în care ei
trăiesc, modul în care adulţii din jurul lor se exprimă,
gradul de corectitudine a vorbirii lor.
A. O particularitate a limbajului copiilor este legată,
aşa cum s-a arătat, de aspectul fonetic al lui, şi anume
de pronunţie. Preşcolarul de 3 ani are o pronunţie inegală
a sunetelor limbii materne. Majoritatea dintre ele sunt
corect pronunţate şi nu prezintă niciun fel de dificultate
pentru copil şi pentru munca educatoarei. Dar sunt şi

8
sunete pe care copiii nu le pot pronunţa corect, ceea ce
denotă că pronunţia este imperfectă la această vârstă.
Sunetele pe care preşcolarii mici le pronunță mai
greu sunt: r, s, ş, t, ţ, c, f. Întâlnindu-le în cuvinte, copiii
fie le omit, fie le inversează sau le înlocuiesc cu alte
sunete. Omisiunea, inversarea şi substituirea sunt
frecvent întâlnite la preşcolarii mici şi într-o mai mică
măsură la cei mari. Sub influenţa activităţilor instructiv-
educative desfăşurate sistematic de educatoare, pronunţia
copiilor se corectează treptat, ajungând ca la 6-7 ani toţi
copiii să aibă o pronunţie în general corectă. Specifice
muncii de educatoare sunt măsurile de ordin educativ şi
profilactic, cele cu caracter curativ, revenind unor
servicii ale logopedului. Munca acestuia este precedată şi
continuată de educatoare, care stabileşte de obicei primul
contact cu diferitele tulburări ale limbajului copiilor. În
principiu, ea are rol hotărâtor în depistarea copiilor cu
tulburări de vorbire, iar continuarea terapiei cu aceşti
copii se face cu prof. logoped.
Unele tulburări de pronunţie se manifestă în
condiţiile evoluţiei normale şi aparţin particularităţilor
inerente evoluţiei, exprimând nivelul maturizării

9
capacităţii de articulare corectă, respectiv nivelul
dezvoltării aparatului fonoarticulator, al auzului
fonematic şi al capacităţii analitico-sintetice a scoarţei
cerebrale. Acestea pot beneficia în multe cazuri de o
corectare spontană, pe măsura sporirii posibilităţilor de
imitaţie verbală a copiilor respectivi. În acest sens, se
impune din partea educatoarei desfăşurarea unei munci
de prevenire a stabilizării lor şi de îndrumare specială a
fiecărui copil, în funcţie de dificultăţile întâmpinate.
Alte deficienţe sunt consecinţa unor malformaţii
anatomo-fiziologice (de exemplu: fisura labiodentară,
absenţa „omuşorului”, existenţa vegetaţiilor adenoide)
sau urme ale unor boli infecto- contagioase ale micii
copilării (rujeolă, encefalopatii), hipoacuzia (surditatea
parțială) sau alte boli ale aparatului auditiv, diferite
forme de întârziere mintală, insuficienţa mediului de
vorbire.
În concluzie, deficienţele de vorbire se deosebesc
din punctul de vedere al cauzei care le-a generat, al
modalităţilor de manifestare, al complexităţii, al şanselor
de înlăturare.

10
 Educatoarea dispune de modalităţi de influenţare
sistematică a vorbirii în ansamblul ei, în cadrul
diferitelor activităţi, vizând concomitent înlăturarea
pronunţiei defectuoase sau a altor greşeli de exprimare.
Corectarea acestor defecte se realizează prin
exerciţii progresive de stimulare a musculaturii fonatorii
a limbii, a buzelor, a maxilarelor, prin pronunţarea unor
onomatopee (ex.: jocul „Ursul şi albinele” - repetarea
onomatopeei „bâzzz”; jocul „Fetiţa şi gâştele”- repetarea
cu prelungirea sunetului sssss,etc.). Foarte îndrăgit de
copii este jocul „Cum face. . . ?” - cocoşul, toba, ploaia,
vântul, locomotiva, greierele, porcul etc. ), toate acestea
contribuind la dezvoltarea auzului fonematic.
Un rol deosebit de important, atât în corectarea
vorbirii copiilor, dar şi în depistarea unor deficienţe, îl
are şi desfăşurarea unor jocuri-exerciţiu, în care să se
folosească vorbirea în şoaptă, articularea surdă (fără
voce) şi vorbirea în ritm rapid.
Exemplu: „Un cocoş cu galoşi
Îşi ia boabe dintr-un coş
Lângă el, sprintenel,
Ar mânca şi-un cocoşel”.

11
Jocuri de silabe cu aglomerări de consoane:

Exemplu: - cra, cro, cru, cre, cri, cră, crî;

- stra, stro, stru, stre, stri, stră, strî;
- sla, slo, slu, sle, sli, slă, slî;

Învăţarea unor poezii:

Exemplu: „Lângă apa Jijiei,
Ne-am jucat mereu toţi trei:
Jana, Jucu şi cu mine
Ne-am jucat atât de bine!
Jijia tot vâjâia:
J,j,j,j! Jijia. ”

„Nu ghiciţi de ce strâng iar

Ghinde- fructe de stejar?
Fac Gherghinei jucării,
Jucării cu ghiduşii.”

Repetarea unor cuvinte în ritm rapid:

„Capra crapă piatra-n patru.”

12
 „Şase saci, în şase saci.”

B. Extinderea şi adâncirea relaţiilor copilului cu

persoanele apropiate, cu comunitatea, contactul
nemijlocit cu mediul, determină îmbogăţirea
considerabilă a vocabularului. Vocabularul pasiv al
copilului este mai bogat decât cel activ. Sunt copii care,
deşi cunosc cuvintele, le pronunţă corect şi le înţeleg
sensul, nu le folosesc în vorbire. Unele dintre obiectivele
majore ale activităţilor de educare a limbajului sunt
activizarea vocabularului pasiv al copiilor, îmbogăţirea
lui prin însuşirea de noi cuvinte, înţelegerea sensurilor
acestora.
C. Odată cu îmbogăţirea lexicului de bază, copiii îşi
însuşesc şi formele de bază ale structurii gramaticale a
limbii, încep să lege cuvintele în propoziţii şi fraze,
schimbându-le forma după regulile gramaticale învăţate.
În vorbirea copiilor mici, se manifestă tendinţa de
exprimare monosilabică, dar şi abundenţa propoziţiilor
nominative sau folosirea neadecvată a acordului după
gen, număr, caz etc.

13
 În condiţiile unei educaţii corecte, preşcolarii fac
progrese în însuşirea structurii gramaticale a limbii.
Cunoscând particularităţile limbajului la vârsta
preşcolară, educatoarea, prin activităţile specifice, oferă
copiilor posibilitatea de a-şi însuşi gradat formele
structurii gramaticale a limbii materne, pornind de la
propoziţii simple în care se exersează acordul dintre
subiect şi predicat la forma singulară şi ajungând la
exerciţii care presupun şi alte raporturi gramaticale.

Exemplu: „Săculeţul cu surprize”:

Într-un săculeţ cât mai atractiv se pun, fără să

vadă copilul, obiecte diferite, care aparţin copiilor, dar şi
unele care aparţin adulţilor. Copilul este invitat să
închidă ochii şi să aleagă un obiect din săculeţ, apoi
deschide ochii şi spune ce obiect a luat şi al cui este
obiectul respectiv.

Ex: „Ursuleţul este al meu. Eu am ursuleţ”.

Păpuşa este a mea. Eu am păpuşă”.
Pixul este al mamei. Mama are pix”.

14
 Spre grupa mare, se trece treptat la exprimarea în
propoziţii dezvoltate, corect construite din punct de
vedere gramatical. În acest sens, este foarte important
pentru copil modelul pe care-l are în jurul său şi cu care
relaţionează, mediul în care el trăieşte şi se dezvoltă.

D. Însuşirea vorbirii coerente şi expresive.

La vârsta preşcolară mică, limbajul copiilor este
incoerent, ei întâmpină greutăţi în realizarea legăturii
dintre propoziţii. Limbajul are un caracter situativ.
Copiii nu dispun încă de un limbaj interiorizat, gândirea
fiind concretă, legată indisolubil de acţiune, ei „gândesc
cu voce tare”. Pe măsură ce copiii cresc, în jurul vârstei
de 5 ani, apare vorbirea interioară. Ea se eliberează de
legătura nemijlocită cu acţiunea concretă, devine mai
coerentă, mai închegată, mai logică. Copiii reuşesc să
redea scurte întâmplări, să reproducă fragmente din
poveştile auzite, să creeze şi să reconstituie povestiri
după ilustraţii într-o formă tot mai coerentă, mai
expresivă. În exprimarea verbală a preşcolarilor mari,
observăm un stil mai colorat, precum şi folosirea unor

15
cuvinte de legătură necesare în trecerea de la o idee la
alta, fapt ce conferă expunerii cursivitate, expresivitate.

16
 JOCUL - METODĂ EFICIENTĂ ÎN
EDUCAREA LIMBAJULUI
COPILULUI PREŞCOLAR

Este cunoscut faptul că jocul este tipul de

activitate predominantă la vârsta preşcolară şi reprezintă
pentru copil distracţie, învăţătură, muncă. Pornind de la
această premisă, putem spune că funcţiile şi formele
limbajului sunt mai uşor şi mai bine asimilate când se
încadrează într-o formă ludică.
Activităţile ludice dezvoltă nu numai câmpul
psihologic, ci şi angajarea inteligenţei în situaţii
numeroase şi diverse, mult mai altfel şi totuşi asemenea
celor din viaţa obișnuită, fapt ce dezvoltă toate
dimensiunile activităţilor psihice. Prin joc se dezvoltă nu
numai procesele de cunoaştere (ca de exemplu:
percepţie, memorie, imaginaţie, gândire), ci şi
sentimentele copiilor, interesele, aptitudinile, voinţa lor.
Educarea limbajului copilului preşcolar
reprezintă cheia succesului în activitatea şcolară, ţinând

17
cont de relaţia gândire - limbaj; astfel, este foarte
importantă utilizarea în grădiniţă a unor metode active,
eficiente, între care jocul are rol primordial.
Ed. Claparede afirma că „Jocul este singura
atmosferă în care ființa sa psihologică poate să respire şi,
în consecinţă, poate să acţioneze. A ne întreba de ce se
joacă copilul înseamnă a ne întreba de ce este copil; nu
ne putem imagina copilărie fără râsetele şi jocurile sale”.
Aşa cum îl defineşte J. Huizinga, ”Jocul este o
acţiune specifică, încărcată de sensuri şi tensiuni -
întotdeauna desfăşurată după reguli acceptate de bună
voie şi în afara sferei utilităţii sau necesităţii materiale,
însoţită de simţăminte de înălțare şi încordare, de voioşie
şi destindere”.
Izvorât din trebuinţele interne ale copilului, jocul
este o „spontaneitate originală”, este acţiunea urmărită
prin ea însăși, fără utilitate imediată, generatoare de
distracţie şi reconfortare, de sentimente de plăcere şi
bucurie.
Jocul capătă dimensiunile unei metode didactice,
prin folosirea căreia educatoarea consolidează,

18
precizează şi verifică cunoştinţele copiilor, le antrenează
capacităţile creatoare.
Ideea corelării jocului cu instrucţia, intrată
demult în tradiţia educării copiilor, este reactivată şi
redimensionată funcţional de didactica actuală.
Un mijloc de educare şi instruire a copiilor,
specific vârstei preşcolare, este jocul didactic. El ocupă
un loc foarte important în activitatea din grădiniţă,
deoarece prin joc, copilul pune în acţiune toate
posibilităţile sale, traduce în fapte potenţele sale
intelectuale, fizice, morale, le dezvoltă, le îmbină; este
un mijloc eficient de cunoaştere a lumii înconjurătoare,
de însuşire şi perfecţionare a limbajului, de învăţare a
culorilor, formelor şi însuşirilor obiectelor cu care
acționează.

19
 ROLUL JOCULUI DIDACTIC ÎN
ACTIVITĂŢILE DE EDUCARE A
LIMBAJULUI LA PREŞCOLARI
ASPECTE METODICE ALE JOCULUI DIDACTIC

Jocul didactic este, aşa cum am mai arătat, o

formă de activitate atractivă şi accesibilă copilului, prin
care se realizează o mare parte din sarcinile instructiv -
educative din grădiniță. Eficienţa lui constă în îmbinarea
armonioasă a elementului instructiv şi exerciţiului cu
elementul distractiv care bucură pe copil. Jocul didactic
este subordonat pedagogului, este creat de el, face parte
din fondul mijloacelor lui pedagogice şi influenţează
conţinutul activităţii intelectuale a copiilor.
Fiecare joc didactic cuprinde următoarele laturi
constitutive prin care se deosebeşte de celelalte jocuri şi
forme ale activităţilor:

a. Conținut
b. Sarcina didactică
c. Regulile jocului

20
 d. Acţiunea de joc

Conţinutul jocurilor didactice este dependent de

sfera cunoştinţelor şi de particularităţile învăţării la
vârsta preşcolară. El poate fi în legătură cu însuşirea
corectă a limbii materne, cu elemente ale cunoaşterii
mediului înconjurător, cu activităţile matematice, cu
comportarea civilizată etc.
După cerinţele instructiv-formative, jocurile
didactice pot viza consolidarea şi verificarea
cunoştinţelor anterioare într-un context nou, dar şi
însuşirea unor cunoştinţe noi, întregirea lor.
În raport cu conţinutul ales, se concretizează
pentru fiecare joc în parte, sarcina didactică. Aceasta se
obiectivizează pentru copii sub forma unor probleme pe
care ei le vor rezolva in mod independent sau în echipă.
Problemele trebuie să fie accesibile copiilor, dar în
acelaşi timp să le solicite eforturi şi investigaţii noi, să le
menţină viu interesul, să le antreneze cât mai mult
gândirea şi operaţiile ei.
Elementul organizatoric principal al unui joc
didactic îl constituie regulile jocului. Ele reprezintă

21
cerinţele pe care trebuie să le îndeplinească copiii,
dirijează şi organizează jocul lor, obligându-i să
acţioneze într-un anumit fel.
Regulile şi sarcinile sunt într-o strânsă corelaţie.
Cu cât regulile sunt însuşite mai bine, cu atât sarcinile
sunt mai uşor de realizat.
Reuşita deplină a unui joc didactic, realizarea
conţinutului şi a sarcinilor didactice sunt determinate de
natura acţiunilor sau elementelor de joc. Acestea
reprezintă mijloacele folosite pentru a-l antrena pe copil
să coopereze în realizarea conţinutului şi a sarcinilor
didactice dintr-un joc, au rolul de a capta şi a menţine
interesul copiilor pe toată perioada desfășurării jocului:

-Surpriza – trezeşte curiozitatea copiilor şi dorinţa de a

cunoaşte şi acţiona
-Elementul de ghicire – face apel la reprezentările şi
cunoştinţele anterioare
-Întrecerea – constituie un mijloc de a educa rapiditatea
gândirii
-Mişcarea – aduce dinamism în acţiune

22
 Strânsa unitate dintre cele patru laturi ale jocului
didactic conferă acestei activităţi o particularitate
specifică. Jocul didactic se încheie şi cu un anumit
rezultat. El ne arată gradul în care copilul şi-a format
priceperea de a găsi răspunsul potrivit, de a face
descrieri, reconstituiri, comparaţii, de a da răspunsuri
verbale prompte.
Jocul didactic împreună cu celelalte mijloace de
educare a limbajului pot aduce o contribuţie de seamă
sub următoarele aspecte deosebit de importante pregătirii
copilului pentru viaţă, pentru şcoală:
- pronunţarea clară şi corectă a tuturor sunetelor ce intră
în componenţa cuvintelor;
- corectarea pronunţiei greşite a unor sunete şi cuvinte;
- îmbogăţirea vocabularului cu noi noţiuni şi îndeosebi
cu termeni specifici învăţării scris-cititului;
- activizarea vocabularului cu noţiunile nou introduse în
limbajul copiilor;
Educatoarea are un rol foarte important în
desfăşurarea jocurilor didactice. Reuşita deplină a jocului
didactic, prin realizarea obiectivelor propuse de
curriculum pe niveluri de vârstă, depinde în cea mai

23
mare măsură de modul de pregătire prealabilă a acestuia
care constă în: cunoaşterea jocului sub toate aspectele,
alegerea şi planificarea lui corectă, atât în succesiunea
activităţilor, cât şi din punct de vedere al conceperii
proiectului didactic propriu-zis, procurarea materialului
didactic necesar. Alegerea şi planificarea jocului didactic
impune selectarea celui mai potrivit joc în raport cu
obiectivele instructive-educative şi plasarea lui în
succesiunea activităţilor în funcţie de scopul principal pe
care educatoarea îl urmăreşte şi anume:
- transmiterea de cunoştinţe – ca activitate de predare, se
planifică la începutul grupului de activităţi cu conţinut
similar;
- consolidarea, precizarea sau completarea cunoştinţelor
- jocul se planifică după activităţile în care au fost
predate cunoştinţele;
- sistematizarea şi verificarea cunoştinţelor - jocul va fi
introdus la încheierea ciclului de activităţi cu temă
asemănătoare.
Educatoarea trebuie să contribuie activ, creativ la
îmbogăţirea şi îmbunătăţirea structurii acestuia, la
adaptarea lui la particularităţile grupei cu care lucrează,

24
ea poate aduce modificări jocului didactic, făcându-l mai
interesant pentru copii şi totodată sporindu-i eficienţa.
Materialul didactic trebuie să fie variat, accesibil,
clar, atractiv, cu valoare artistică.
Cunoscând faptul că majoritatea jocurilor se
sprijină pe anumite cunoştinţe însuşite de copii, este
important ca toţi copiii să fie familiarizaţi cu acestea. O
cerinţă semnificativă în pregătirea copiilor este
asigurarea unei legături cu activităţile care constituie
rezerva de cunoştinţe necesare jocului didactic.
Pentru reuşita oricărui joc didactic, măsurile de
natură organizatorică trebuie luate înainte de începerea
propriu-zisă a acestuia şi vizează atât pregătirea cadrului
de desfăşurare a activităţii, modul de distribuire a
materialului didactic, precum şi aranjarea copiilor în
spaţiul de joc.
Desfăşurarea propriu-zisă a jocului didactic
presupune în primul rând o prezentare şi o familiarizare a
copiilor cu jocul didactic ce urmează a se realiza, precum
şi antrenarea cât mai activă a copiilor în joc.
Familiarizarea copiilor cu jocul didactic urmăreşte:
trezirea interesului pentru joc, crearea unei atmosfere

25
propice, cunoaşterea materialului didactic, înţelegerea
sarcinii didactice şi a regulilor de joc.
Introducerea în joc se poate realiza prin diferite
procedee, cu scopul de a crea o atmosferă cât mai
prielnică desfăşurării jocului: un text literar, un cântec
potrivit, o scurtă convorbire, o simplă prezentare a
materialului didactic sau efectuarea unor diferite acţiuni-
surpriză. De asemenea, introducerea în joc mai are
scopul de a prefigura sarcina pe care o implică jocul
didactic, astfel încât să se creeze premisele unui „fond
problematizant” pe care să se desfăşoare jocul didactic şi
de a-i familiariza pe copii cu tema respectivă.
Cunoaşterea materialului didactic de către copii
contribuie, prin valoarea lui şi modul de prezentare, la
crearea unei atmosfere plăcute care îndeamnă la acţiune.
Acest lucru se realizează fie în introducerea în joc, ori
odată cu explicarea jocului sau ca moment distinct când
materialul este mai complex.
O sarcină importantă a educatoarei o constituie
asigurarea înţelegerii jocului de către copii, a cerinţelor
şi succesiunii acţiunilor.

26
 Explicaţia şi demonstraţia se pot îmbina diferit
după nivelul grupei şi complexitatea jocului didactic.
Didactica actuală susţine ideea ca explicaţia şi
demonstraţia să favorizeze participarea activă a copiilor
la deducerea regulilor jocului, la reconstituirea şi
elaborarea lui, ca şi cum nu ar fi fost creat.
În acest mod, jocul didactic s-ar apropia foarte
mult de jocul de creaţie, dar indiferent de calea preferată,
aleasă a se urma, sarcina didactică trebuie să rămână
stabilă.
O cerinţă importantă este verificarea gradului de
înţelegere a regulilor de joc. În acest scop, educatoarea
desfăşoară „jocul de probă”, acesta având un caracter de
încercare, de verificare a modului în care jocul a fost
înţeles de către copii sau adresează copiilor întrebări
selective care vizează cele mai semnificative acţiuni şi
reguli ale jocului.
Principala etapă a activităţii o constituie
executarea jocului didactic de către copii. Acesta este
momentul de participare efectivă a copiilor la realizarea
celor propuse.

27
 Educatoarea trebuie să urmărească aici
următoarele aspecte:
- îndeplinirea acţiunilor în succesiunea logică
- respectarea regulilor jocului
- îndeplinirea corectă a sarcinilor didactice
- antrenarea tuturor copiilor în joc
- sprijinirea copiilor care nu reuşesc să îndeplinească
corect sarcina didactică
- îmbinarea armonioasă a elementelor de joc cu cele
instructive
- asigurarea unui ritm vioi şi a unei atmosfere plăcute,
antrenante, destinse
- introducerea unor noi variante în joc, complicarea lui.
Pentru o reuşită deplină a oricărui joc didactic,
rămâne la latitudinea educatoarei alegerea celor mai
eficiente metode de îndrumare, ţinând seama de eficienţa
fiecăreia.
Didactica modernă propune găsirea unor forme
variate de trecere de la îndrumarea directă, la îndrumarea
indirectă, educând copiii în direcţia relaţiilor de
colaborare între ei şi de supunere faţă de conducerea din
interiorul grupului lor.

28
 Folosirea metodelor interactive de grup asigură
atât rezolvarea cu succes a sarcinii didactice, cât şi
evaluarea rezultatelor.
În scopul menţinerii permanente a interesului
pentru joc şi a atenţiei, se vor utiliza procedee diferite:
- introducerea unor elemente de întrecere
- schimbarea materialului între copii, pentru a le crea
posibilitatea rezolvării unor probleme cât mai diferite în
cadrul aceluiaşi joc
- introducerea unor noi materiale
- complicarea sarcinilor jocului
- rezolvarea sarcinilor fără suport intuitiv
- introducerea unor reguli noi
- antrenarea tuturor copiilor în conducerea jocului
- organizarea unor întreceri pe grupe
- utilizarea fişelor de muncă independentă cu scop de
evaluare.
Încheierea jocului didactic presupune aprecierea
rezultatelor tuturor copiilor, stabilirea câștigătorilor
jocului, evidenţierea copiilor care au înregistrat progrese
vizibile.

29
 Pentru a aduce un plus de intensitate pe planul
participării active şi pentru a oferi satisfacţie tuturor
copiilor în funcţie de modul cum au rezolvat sarcina
didactică, în încheierea jocului se folosesc diferite
procedee:
- jocul liber al copiilor cu jucăriile folosite în joc
- mişcări imitative executate cu jucării sau fără jucării
- reproducerea unor onomatopee
- premierea câştigătorilor jocului
- folosirea unei ghicitori, poezii, cântec
- îndeplinirea unor acţiuni cu caracter finalizator în
raport cu acţiunile anterior efectuate.
Aşadar, educatoarea, ca organizator şi conducător
al jocului didactic, trebuie să creeze cele mai bune
condiţii de desfăşurare a lui, astfel încât jocul didactic
să-şi păstreze specificitatea şi să-şi mărească eficienţa,
acesta fiind mijlocul cel mai eficient de dezvoltare şi
corectare a vorbirii copiilor preşcolari.
În concluzie, vârsta preşcolară este etapa
hotărâtoare în însuşirea corectă a limbajului sub toate
aspectele, intervenţiile fiind mult mai eficiente în
procesul formării însăşi, decât ulterior când s-au
stabilizat unele structuri eronate, când deficienţele s-au

30
consolidat şi au început să frâneze nu numai procesele
dezvoltării gândirii, dar şi să-şi pună amprenta asupra
întregii personalităţi.

PROIECT DIDACTIC

GRUPA: Mare
TEMA ANUALĂ: „Când, cum şi de ce se întâmplă?”
TEMA PROIECTULUI: „Coșul Toamnei”
SUBTEMA: „De la Toamnă adunate!”
TEMA ACTIVITĂŢII: „Povestea Zânei Toamna”
FORMA DE REALIZARE: Activitate integrată
TIPUL ACTIVITĂŢII: activitate mixtă (transmitere şi
consolidare de cunoștințe, priceperi și deprinderi.
COMPONENŢA ACTIVITĂŢII
1. ACTIVITĂŢI DE DEZVOLTARE PERSONALĂ:
Întâlnirea de dimineaţă: „Pe urmele toamnei!”
Tranziţii: Joc muzical – „Bat din palme”; „Vine ploaia”
2. JOCURI ŞI ACTIVITĂŢI DIDACTICE ALESE
(etapa I)
- Știință:

31
 „În grădina toamnei”- amprentare cu palma și
degetele în nisip colorat şi seminţe – activitate la
masa luminoasă pentru evidenţierea efectelor luminii
şi a contrastelor.
- Nisip şi apă:

 „Farmecul toamnei”- să creeze un tablou de toamnă –

alei din pietre, copăcei, frunze uscate, flori
parfumate, ghinde şi nuci, furnici hărnicuţe, arici
zglobii.
- Joc de rol:
 „De-a vânzătorii / De-a cumpărătorii”- interpretare
de roluri din viaţa cotidiană
3. ACTIVITĂŢI PE DOMENII EXPERENŢIALE:
1. Domeniul Limbă și Comunicare: „Săculeţul
fermecat”- joc didactic
Sarcina didactică: formularea corectă a propoziţiilor
din punct de vedere gramatical.
Regula jocului. Fiecare preşcolar:
 va extrage din săculeţul fermecat câte un jeton;
 va identifica fructul/ leguma/ floarea/ aspectul de
toamnă/ obiectul vestimentar de toamnă;

32
  va forma propoziţii despre caracteristicile
acestora, corecte din punct de vedere gramatical;
 va aşeza fructul/ leguma/ floarea/ aspectul
caracteristic/ obiectul vestimentar la locul
potrivit pe planşă;
 va fi aplaudat şi recompensat.
Desfăşurarea jocului propriu-zis: fiecare preşcolar va
extrage din săculeţul fermecat câte un jeton, va identifica
fructul/ leguma/ floarea/ aspectul de toamnă/ obiectul
vestimentar de toamnă, va forma propoziţii despre
caracteristicile acestora, corecte din punct de vedere
gramatical, va aşeza fructul/ leguma/ floarea/ aspectul
caracteristic/ obiectul vestimentar la locul potrivit pe
planşă, după care va fi aplaudat şi recompensat.
Complicarea jocului: se va realiza prin tehnica
Blazonului.
Elemente de joc: săculeţul fermecat, jetoane, Blazonul,
întrecere, aplauze, recompense.
2. Domeniul Om și Societate (Activitate practică):
„Tablou de toamnă” – lucrare colectivă (ruperea,

33
 lipirea, asamblarea obiectelor într-un spaţiu
stabilit).

SCOPUL ACTIVITĂŢII:
 Dezvoltarea exprimării, a expresivităţii şi
creativităţii limbajului oral;
 Înţelegerea şi utilizarea corectă a semnificaţiilor
structurilor verbale orale;
 Formarea şi dezvoltarea capacităţii de a stabili şi
menţine interacţiuni cu alţi copii prin jocuri,
mijloace artistice şi activităţi practice.
OBIECTIVE OPERAȚIONALE - la sfârșitul
activității, copiii vor fi capabili:
O1- Să denumească corect obiectul scos din săculeţ,
precum şi caracteristici ale acestuia, formulând propoziţii
simple/ dezvoltate, corecte din punct de vedere
gramatical;
O2- Să manifeste spirit cooperant în realizarea
Blazonului;

34
O3-Să utilizeze diferite tehnici (asamblare, rupere, lipire)
în vederea realizării unei lucrări colective, folosind
materiale din natură;
O4- Să utilizeze creativ materialele descoperite în centrele
de activitate.

STRATEGII DIDACTICE:
Metode și procedee: conversaţia, explicaţia,
demonstraţia, jocul, exerciţiul, tehnica Blazonului, Turul
galeriei, Amestecă-Îngheaţă-Formează Perechi.
Material didactic: Calendarul naturii, calendarul
prezenţei, Zâna toamna, jetoane, sacul fermecat, hârtie
creponată, aracet, gândăcei (mulaje), flori, materiale din
natură (pietricele, diverse semințe, crenguţe uscate,
frunze uscate), siluete, cartoane, flipchart, case de
marcat, fructe, legume, masa luminoasă, piatră colorată,
diverse seminţe, Blazonul, șervețele umede/ uscate, masă
luminoasă, frunze, CD, DVD, recompense.
Formă de organizare: frontal, individual, pe
grupe, în perechi.
Durata: o zi

35
Bibliografie:

 MECTS - „Curriculum pentru învăţământul

preşcolar”, Editura Didactica Publishing House,
2009;
 Breben S., Goncea E., Ruiu G., Fulga M., -
„Metode interactive de grup”, Editura Arves,
Bucureşti, 2006;
 Conferinţa Educatoarelor/ 2013 (propunere
structură proiect didactic) - material diseminat
de către inspector învăţământul preşcolar:
Victoria Tomescu;
 Jocuri pentru preşcolari, Aramis – 1988,
Bucureşti;
 Revista Învăţământul Preşcolar - Nr. 3-4/ 2011,
Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării, anul
2009.

36
 SCENARIUL ZILEI

Rutină şi tranziţie: Ne pregătim pentru activităţi. Copiii

se aşază pe perniţe în cerc.
Rutină: Întâlnirea de dimineaţă:
Salutul: „Bună dimineaţa!”Salutul se realizează prin
cântecelul „Bună dimineaţa, dragă grădiniţă”
Prezenţa se realizează prin întrebarea educatoarei: Cine
lipseşte astăzi? Un preşcolar va merge la panoul prezenţei şi
va urmări fotografiile preşcolarilor. Cei prezenţi vor striga
„Prezent”, iar celorlalţi absenţi li se vor scoate fotografiile şi
vor fi puse în coşuleţ. Apoi se completează Calendarul
naturii, ajutaţi de întrebările : ”În ce anotimp suntem?”,”În ce
zi a săptămânii suntem?”,”Cum este vremea astăzi?”. Se
poartă o discuţie despre caracteristicile anotimpului,aceasta
direcţionându-se spre tema Întâlnirii de dimineaţă „Pe
urmele toamnei”.
Împărtăşirea cu ceilalţi se realizează prin întrebările
„Cum te simţi astăzi”, „De ce?”
Noutatea zilei. Atenţia tuturor este captată de apariţia
Zânei Toamna
„Eu sunt Toamna cea bogată

37
 Şi-am venit aici îndată.
Astăzi vreau să-mi arătaţi
Dacă ştiţi să vă jucaţi,
Bine toţi să vă gândiţi
Şi să spuneţi tot ce ştiţi!
Eu tare am obosit
Şi aici am poposit
Sora Iarna stă să vină
De îndată pe la mine.
Ce ziceţi,mă ajutaţi,
Marele bagaj să-l fac?
Că sunt tare singurică
Şi puterile-mi sunt seci
Tare mult eu v-aş ruga
Ajutor să-mi daţi de vreţi!”

Zâna Toamna se simţea tare obosită din cauza faptului

că puterile îi erau slăbite şi sora mai mare, Iarna, îşi aştepta
rândul. Zâna le-a cerut ajutor copiilor, spunându-le că fiecare
sarcină pe care ei o vor rezolva îi va da un gram de putere
pentru a-şi face bagajul şi pentru a lăsa o ultimă urmă a
bogăţiei sale. Discuţia „aluneca” uşor, uşor spre tema zilei:
„Povestea Zânei Toamna” - temă care are în centrul ei
bogăţiile toamnei. Pentru a o putea ajuta pe Zâna Toamna,

38
pentru a-i da putere,aceasta le-a lăsat un săculeţ fermecat,
rugându-i să îndeplinească sarcinile, însă nu doar cele din
cadrul joculeţului, ci sarcinile din întreaga zi, promițându-le
că la final le va fi recunoscătoare şi îi va recompensa cu ceva
dulce. Educatoarea le propune copiilor un moment de
înviorare care se realizează prin tranziţia 1- Bat din palme -
joc muzical
Educatoarea şi preşcolarii se aşază în semicerc, unde
se desfăşoară ADE – Domeniul limbă și comunicare - aici
preşcolarii o vor ajuta pe Zâna Toamna să-şi recapete puterile
prin desfăşurarea jocului didactic”Săculeţul fermecat”-
activitatea va fi desfășurată frontal, cu toți copiii.
Sarcina didactică: alegerea jetonului din săculeţul
fermecat,denumirea acestuia şi a câtorva caracteristici
specifice prin formularea corectă a propoziţiilor din punct de
vedere gramatical
Regula jocului. Fiecare preşcolar:
 va extrage din săculeţul fermecat câte un jeton;
 va identifica fructul/ leguma/ floarea/ aspectul de
toamnă/ obiectul vestimentar de toamnă;
 va forma propoziţii despre caracteristicile
acestora,corecte din punct de vedere gramatical;

39
  va aşeza fructul/ leguma/ floarea/ aspectul
caracteristic/ obiectul vestimentar la locul potrivit pe
planşă;
 va fi aplaudat şi recompensat.
Desfăşurarea jocului propriu-zis: fiecare preşcolar
va extrage din săculeţul fermecat câte un jeton, va identifica
fructul/ leguma/ floarea/ aspectul de toamnă/ obiectul
vestimentar de toamnă, va forma propoziţii despre
caracteristicile acestora, corecte din punct de vedere
gramatical, vor aşeza fructul/ leguma/ floarea/ aspectul
caracteristic/ obiectul vestimentar la locul potrivit pe planşă,
după care va fi aplaudat şi recompensat.
Complicarea jocului: se va realiza prin tehnica
Blazonului. În funcţie de jetonul din piept primit în urma
răspunsului dat la Săculeţul fermecat, educatoarea va împărţi
preşcolarii în 4 echipe: echipa fructelor, echipa legumelor,
echipa florilor de toamnă, echipa fenomenelor şi a obiectelor
vestimentare de toamnă. Prezint copiilor 4 cartoane
inscripţionate conform jetoanelor din pieptul lor, pe care ei le
vor completa cu elemente specifice. La final, cele 4 cartoane
vor fi unite şi se va forma Blazonul cu tema Toamna. Fiecare
grup va avea un reprezentant, care va vorbi despre sarcina
echipei sale. Dacă sarcina a fost realizată corect, copiii vor

40
aplauda, dacă nu este rezolvata corect, copiii vor tropăi şi
sarcina va trebui corectată.
Elemente de joc: săculeţul fermecat, jetoane,
Blazonul, întrecere, aplauze, recompense.
După desfăşurarea jocului didactic, copiii vor recita
„Toamnă bună şi bogată”, fiind recompensaţi cu aplauze şi
feţe zâmbitoare.
Rutină şi tranziţie: Copiii se încolonează şi părăsesc
sala de grupă pentru servirea mesei.
Tranziţie: ”Vine ploaia”
ALA1+ADE: DOS(Activitate practică). În continuare,
copiii se încolonează în şir câte unul şi pornesc prin sala de
grupă către locul în care sunt pregătite cele patru centre de
activitate deschise.
Voi anunţa jocurile şi activităţile ce urmează a fi
desfăşurate în fiecare centru, invitând grupa de copii să le
viziteze, intuind materialele puse la dispoziţie şi alegând
centrul preferat. Se aminteşte copiilor comportamentul
dezirabil în cazul acestor activităţi – să vorbim în şoaptă
pentru a nu-i deranja pe ceilalţi, să lucrăm curat, îngrijit,să nu
pătăm, să utilizăm cu grijă materialele, să apreciem şi să
protejam lucrările făcute de colegi şi sa cooperam pentru
realizarea acestora.

41
 Tranziţie: Recitativă: „Ne-nvârtim,ne răsucim/ Şi la
centre noi pornim.
Jocuri și activități didactice alese 1. La centrul Știință
copiii vor găsi piatră colorată, seminţe pentru a realiza tema
„În grădina toamnei” prin amprentare cu palma şi degetele
pentru a evidenţia efectele luminii .
La centrul Nisip şi apă: copiii vor găsi nisip, multe
materiale din natură (crenguţe, flori, pietre, ghinde, castane,
conuri de brad, frunze etc. ) din care ei va trebui să redea
„Farmecul toamnei” prin realizarea unei grădini.
La centrul Joc de rol: copiii vor găsi o tarabă, fructe,
legume, flori, case de marcat, bani de jucărie,şorţuri. În acest
centru ei vor interpreta roluri de vânzători/ cumpărători.
La centrul Artă se desfăşoară ADE – Domeniul Om şi
Societate – Activitate practică unde copiii realizează prin
asamblarea,ruperea şi lipirea diverselor materiale puse la
dispoziţie, o lucrare colectivă numită „ Tablou de toamnă”
Copiii îşi aleg centrul de activitate la care vor să lucreze.
Prezentarea şi intuirea materialelor.
Copiii vor intui materialele şi le vor denumi, precizând
utilitatea lor.
Explicarea modului de lucru:
Se va purta o discuţie cu copiii despre elementele care
vor face parte din componența tabloului.

42
 Se amintesc tehnicile de lucru învățate și se explică cum
vor folosi instrumentele de lucru, pentru a realiza lucrări
originale.
Enunțarea criteriilor de evaluare – se comunica copiilor care
sunt criteriile după care vor fi evaluate lucrările:
1. respectarea etapelor de lucru;
2. decorarea tabloului în mod personal şi creativ;
3. finalizarea lucrării.
Exerciţii pentru încălzirea muşchilor mici ai mâinilor
Degeţelele dansează, Cântăm la pian, Prindem mingea/
Îi dăm drumul; Şerpişorul, Aplauze, Scuturăm mânuţele.
Realizarea temei de către copii
Se supraveghează copiii în timp ce lucrează, (poziția
corpului în timpul lucrului), se oferă explicații suplimentare și
sprijin celor care necesită, se stimulează verbal copiii, în
vederea realizării lucrărilor în timpul propus.
Toate elementele realizate vor fi lipite pe un carton
duplex în vederea redării „Tabloului de toamnă”.
Prin tranziţia 3: „Spune-mi iubite copilaş... se
realizează vizitarea centrelor în vederea evaluării lucrărilor
folosind metoda Turul galeriei.
Se vor face aprecieri la fiecare centru de activitate. Vom
utiliza tehnica „Amestecă-Îngheaţă-Formează perechi!”,
copiii împărtăşindu-şi impresii din centrele de activitate.

43
 Lucrările finalizate vor fi expuse la panou, iar celelalte
produse ale activităţii vor fi fotografiate în vederea
diseminării (avizierul părinţilor, comisia metodică, blogul
grădiniţei etc.)
În încheierea activităţii,educatoarea le propune copiilor
sa desfăşoare dansul tematic „Simfonia toamnei” (Jocuri și
activități didactice alese2 – ALA2).
Se fac aprecieri asupra modului de desfăşurare a întregii
activităţi, implicând cât se poate de mult copiii.
Copiii părăsesc sala de grupă, interpretând jocul cu text
și cânt: „Toamnă harnică. ” şi se pregătesc pentru plecarea
acasă...

44
 BIBLIOGRAFIE:
- Pantelimon Golu, Mielu Zlate, Emil Verza-
„Psihologia copilului”- E. D. P, R. A. - Bucureşti, 1998
-Mircea Ionel(coordonatorul colecţiei)- „Cunoaşterea
copilului preşcolar”, Colecţia „Cathedra”, editată de
„Revista de pedagogie”
- Ed. Claparede- „Psihologia copilului şi pedagogia
experimentală”- E. D. P. - Bucureşti
- Johan Huizinga- Homo ludens, „Încercare de
determinare a elementului ludic al culturii”- traducere
din limba olandeză de H. R. Radian, Ed. Univers,1977,
Bucureşti
- Bădică Tatiana, Marinescu Eugenia, Varzari Elena-
„Jocuri didactice pentru cunoaşterea mediului şi
dezvoltarea vorbirii(copii de 5-6 ani),E. D. P. -
București,1974
- Elena Gheorghian, Maria Taiban- „Metodica jocului şi
a altor activităţi cu copiii preşcolari”- Manual pentru
licee pedagogice de educatoare, clasele a XI-a şi a XII-a-
E. D. P. - Bucureşti
- „Curriculum pentru educaţia timpurie a copiilor de la
3-6\7 ani”
- Revista Învăţământului preşcolar 1-2\2009
- Ghid metodic ”Metode interactive de grup”
- Didactica preşcolară, Ediţia a III-a, Bucureşti 2008

45
 CUPRINS

Importanţa educării limbajului la vârsta preşcolară........3

Particularităţi ale limbajului la vârsta preşcolară............6
Jocul - metodă eficientă în educarea limbajului copilului
preşcolar.........................................................................17
Rolul jocului didactic în activităţile de educare a
limbajului la preşcolari..................................................20
Proiect didactic..............................................................31
Bibliografie: ..................................................................35

46