După „Elias şi spioana cărturarilor”, „Regina Roşie” este una dintre cele mai captivante distopii YA.

Cartea atrage încă din sinopsis, copertă, dar din şi multitudinea de colaje cu sexy boys care circulă
pe internet în legătură cu această poveste. Nu ar trebui să ne uimească, aşadar, dacă în curând vom
auzi şi de o ecranizare a acestei serii. Iată aşadar povestea care a urcat rapid în topul preferinţelor
cititorilor.

„ La şcoală am învăţat despre lumea premergătoare acesteia, despre îngerii şi zeii care locuiesc în
ceruri, conducând pământul cu iubire şi bunăvoinţă. Unii spun că sunt doar nişte poveşti, însă eu
nu cred asta.
Zeii încă ne conduc. S-au pogorât din stele. Şi nu mai sunt binevoitori.”

Primul capitol al cărţii ne introduce direct în lumea distopică şi traumatizantă a lui Mare, prin
celebrarea zilei denumită Prima Vineri. Aparent un spectacol menit să destindă, sărbătoarea este de
fapt o demonstraţie a puterii absolute a celor cu sânge argintiu.

„ Doar argintiii pot lupta în arene, întrucât numai un argintiu poate supravieţui în arenă. Ei se
luptă pentru a ne arăta forţa şi puterea lor. Suntem fără egal. Suntem zei. E scris în fiecare lovitură
supraomenească pe care o aplică.”

Satul Pilonii, ca şi celelalte regiuni ale Nortei, este populat de Roşii şi Argintii. În timp ce Roşiii
sunt oameni prin venele cărora curge sânge roşu, Argintiii sunt cei superiori, cu sânge argintiu şi
puteri supraomeneşti. Cei din urmă deţin totul, se bucură de privilegii şi nu ezită niciun moment în
a-şi demonstra puterile speciale şi în a semăna teroare în rândul purtătorilor de sânge comun.

„ Sângele lor e o ameninţare, un avertisment, o promisiune. Nu suntem şi nu vom fi niciodată la

fel.”

În acest univers marcat de teroare , Mare Barrow este o purtătoare de sânge roşu şi încă o
adolescentă menită să fie încorporată pentru a lupta în războiul argintiilor. Facem cunoştinţă cu
dramele fetei care se pregăteşte să plece la luptă imediat ce va împlini 18 ani, cu lipsurile şi
obligaţiile pe care roşiii le îndură zilnic, cu teama şi dezgustul care plutesc deasupra acestei lumi.
Deasemenea asistăm la un episod sângeros oferit de argintii în arena menită să evidenţieze forţa şi
supranaturalul acestora.

„ În timp ce sângele curge şuvoi din Cantos, din arenă încep să răsune icnete. Nimeni n-a mai
văzut niciodată atât de mult sânge aici.”

În fiecare cuvânt al lui Mare se simte un gust amar şi lipsa speranţei. Societatea în care trăieşte şi-a
distrus fiecare vis, iar roşiii, facţiunea căreia îi aparţine, sunt prea slabi pentru a protesta sau pentru
a schimba ceva. În faţa puterilor colosale ale argintiilor, roşiii nu pot decât să se declare înfrânţi şi
să se supună. Obligată să trăiască groaza despărţirii de fraţii ei mai mari care fuseseră încorporaţi în
armată, cu un viitor sumbru în faţă şi cu o familie care a uitat de mult să zâmbească, nu e de mirare
că Mare simte faţă de argintii furie şi ură.

„ Argintiii nu sunt niciodată impresionaţi de ceea ce au, plângându-se întruna de aceste condiţii
deplorabile. Dacă aş avea ocazia, le-aş da eu lor condiţii deplorabile.”

Războaiele dintre regii argintii pentru teritorii şi ape, îi aruncă inevitabil şi pe roşii într-o luptă
interminabilă. Dacă Mare s-a resemnat în faţa ideii că va trebui să plece la război, aflarea veştii că
cel mai bun prieten al ei, Kilorn Warren, a rămas fără serviciu şi va fi înrolat chiar înaintea ei, o
bulversează şi creează panică. Obişnuită să îl tot salveze pe băiatul rămas orfan, Mare riscă şi de
data aceasta pentru Kilorn, căutând disperată o soluţie. Paşii o conduc către Garda Stacojie, o
grupare de rebeli condusă de un lider feminin puţin neobişnuit. Preţul cerut pentru salvarea lor de la
războiul iminent este însă uriaş pentru fata care trăia furând din buzunare, iar Mare trebuie să
găsească rapid o modalitate de plată.

„ De dragul lui, încerc să rămân calmă în timp ce îi explic cum stau lucrurile. Două mii de coroane
ar putea foarte bine să coste tronul regelui, însă eu o fac să pară floare la ureche.”

„ Vocea lui e rece, mai rece decât iarna, însă privirea lui de om înfrânt e cea care îmi dă fiori.”

„ Trebuie să existe ceva ce pot face, şi chiar dacă îmi va lua o noapte întreagă, o să găsesc o
soluţie.”

Goana contra-cronometru pentru strângerea celor două mii de coroane o face pe Mare să apeleze la
sora ei, Gisa, care o ajută să pătrundă în Cetatea Soarelui pentru a fura de la argintii suma necesară
libertăţii ei şi a lui Kilorn. Lucrurile se precipită însă din cauza unor ştiri neaşteptate, iar Mare şi
Gisa nimeresc în mijlocul furiei argintiilor scăpând doar printr-un miracol. Încercând să îşi ajute
sora, Gisa sfârşeşte cu mâna zdrobită şi cu locul de muncă pierdut. Sentimentul că i-a distrus viaţa
surorii sale, neputinţa în faţa destinului, vinovăţia şi durerea o fac pe Mare să nu îşi dorească să fie
acasă.

„ Astăzi am provocat multe rele şi multă suferinţă celor din jur. Ar trebui să fac cale-ntoarsă şi să
mă duc acasă, pentru a da piept cu oamenii dragi, cât încă mai am un dram de curaj. Dar, în
schimb mă aşez la umbra hanului, bucuroasă să rămân pe întuneric.”

„ Acum nu am nimic altceva decât un prieten încorporat şi oasele zdrobite ale unei surori.”

După o zi în care se pare că toate coşmarurile devin realitate, după ce în sufletul lui Mare se adună
laolaltă disperarea înrolării iminente a lui Kilorn, durerea Gisei, spulberarea speranţei de a face rost
de banii ceruţi de Garda Stacojie şi înfrângerea umilitoare suferită în faţa vieţii, fata are parte de
surpriza vieţii ei.

Seara vine ca o umbră întunecată menită să amplifice durerea şi să le dea forţă demonilor interiori.
Mare face ce ştie ea mai bine: fură din buzunarele oamenilor într-o ultimă încercare disperată de a
compune suma necesară pentru salvarea lui Kilorn de la război. Mintea răvăşită şi sufletul cuprins
de remuşcări nu o ajută însă şi este prinsă de unul dintre băieţii care ieşeau din han. Spre mirarea ei,
acesta nu doar o eliberează, dar îi oferă şi bani pentru a supravieţui şi, în plus, are rabdare să îi
asculte relatarea dezastruoasă despre ziua mizerabilă avută. Deşi la început se revoltă împotriva
străinului care îi întinde mâna, acesta pare să fie singurul lucru bun dintr-o întreagă zi marcată de
groază.

„ Nu pot să-ţi permit să laşi pe străzi jumătate din bar, nu-i aşa? Apropo, pe mine mă cheamă Cal,
adăugă el, întinzându-mi mâna.”

„ Vreau să-i arunc cu moneda aia în cap, să-i spun că pot să am grijă de mine, însă o parte din
mine ştie că nu ar fi tocmai un lucru înţelept. „
A doua zi viaţa lui Mare se schimbă brusc, neînţeles, ciudat.
„ - Mare Barrow, ai fost convocată în Cetatea Soarelui.”

Această chemare este o surpriză colosală deoarece fata condamnată la război, se trezeşte peste
noapte în slujba regelui şi, având un serviciu stabil, este astfel scutită de încorporare. Bănuielile ei
pentru această binefacere neaşteptată se îndreaptă către Cal, tânărul pe care l-a cunoscut cu o noapte
în urmă, dar niciodată nu i-ar fi putut trece prin cap că acel Cal poate fi chiar prinţul moştenitor al
Nortei, cel care avea să ducă mai departe teroarea instaurată de argintii, ceea ce Mare detesta cel
mai tare, ceea ce ...

„ Nu pot să privesc înapoi, să-l văd cum stă acolo, îmbrăcat în hainele lui elegante, pline de
decoraţii şi medalii, arborând acea înfumurare de suveran pe care o urăsc.”

Suprizele zilei nu se opresc însă aici. Ceea ce se voia a fi un simplu job de servitoare la curtea
regală se transformă într-un fiasco atunci când Mare descoperă accidental că deţine, asemeni
argintiilor, puteri supranaturale.

„ Eşti un miracol, Mare Barrow, o imposibilitate. Ceva ce nu pot înţelege.Şi ţine cont că am văzut
totul.”

„ Ce mi se întâmplă? Ce anume sunt?”

„ Eşti şi roşie, dar şi argintie, o curiozitate cu nişte consecinţe mortale pe care nu le poţi înţelege.”

Puterile speciale ale lui Mare de a crea fulgere atrag atenţia casei regale care o include pe Mare într-
un plan diabolic pentru a scăpa de Garda Stacojie şi a înnăbuşi revoltele rebelilor împotriva
argintiilor. Neputând să se opună, Mare încheie un târg cu regele prin care fraţii ei şi Kilorn vor fi
scutiţi de ororile războiului.

„ Te vei căsători cu fiul meu, Maven, şi nu vei face niciun pas greşit.”

Viaţa fetei se schimbă dramatic de pe o zi pe alta. Din Mare Barrow, ea devine Mareena Titanos, o
argintie cu o poveste inventată pentru a ţine curioşii departe. Acum logodnica fratelui lui Cal, ea
trebuie să înveţe nu doar regulile traiului la curte ci şi să acţioneze la fel de nemilos ca o argintie.
Cu toate acestea, anii de suferinţă, deziluziile şi visele sfărâmate nu pot fi uitate. Aflarea veştii că
fratele său, Shade, a fost ucis în război, este picătura care umple paharul, iar Mare decide să îşi ia
soarta în propriile mâini şi să se alăture rebelilor pentru a lupta împotriva celor care distrugeau
suflete şi vieţi.

„ Durerea de a-l pierde pe Shade, de a şti că părinţii mei au pierdut un copil, nu va face decât să se
amplifice.”

În afară de războiul care bate la uşă, Mare se mai confruntă însă şi cu confuzia generată de propriile
sentimente. Aceste sentimente par să nu prea îşi aibă locul pe fundalul de sânge, minciuni şi
comploturi, dar ele apar totuşi ca un deliciu destinat să condimenteze şi să aciduleze încă şi mai
mult povestea Victoriei Aveyard. Numai că, de data aceasta, nu este doar un singur EL, ci trei tineri
deopotrivă de impresionanţi, iar alegerea eroinei devine una incredibil de dificilă.

Kilorn este prietenul pe care Mare îl ştie dintotdeauna, băiatul neajutorat alături de care a fost
mereu şi care, la rândul lui, a fost lângă ea în cele mai importante momente fie ele bune sau rele.
Personal, l-am văzut pe Kilorn drept băiatul de treabă pe care te poţi baza, care nu dezamăgeşte şi în
acelaşi timp dă dovadă de curaj şi loialitate.
„ Mâinile îi sunt aspre pe pielea mea, dar au un efect calmant. Mă aduce din nou cu picioarele pe
pămant, într-o lume unde fratele meu e mort.”

„ Mint din ce în ce mai bine şi se pare că ei mă cred. Însă nu şi Kilorn.”

Cal este prinţul moştenitor, viitorul rege al Nortei, cel care întinzându-i o monedă într-o noapte,
reuşeşte nu doar să-i schimbe destinul lui Mare, ci să îşi transforme şi propria viaţă radical. Am
admirat la Cal curajul împins dincolo de orice limită, forţa cu care face faţă unei vieţi pe care nu a
dorit-o, inteligenţa şi faptul că a reuşit să îşi păstreze sufletul într-o lume total amorţită aflată sub
semnul obligaţiilor şi al puterii.

„ Orice aş simţi sau gândi, Cal nu e prinţul căruia i-am fost promisă. Ba mai mult, el se află de
partea greşită a baricadei. El e duşmanul meu. Cal e interzis.”

„ El m-a salvat, m-a adus acasă, a încălcat regulile pentru mine. Şi e un soldat nemilos,
moştenitorul unui tron sângeros.”

Maven este fratele lui Cal, prinţul din umbră mereu eclipsat de puterea şi strălucirea fratelui mai
mare. Ajutorul necondiţionat pe care i-l oferă logodnicei sale neaşteptate este admirabil şi îl face să
pară băiatul bun din poveste. Deşi mie mi s-a părut genul de caracter modelabil, lovitura de graţie
pe care o dă în final, m-a făcut să îi aplaud puterea de disimulare care atinge perfecţiunea.
Personajul lui Maven se transformă cu uşurinţă din dulce în acid şi toxic.

„ - N-am să le permit să-ţi facă rău. Ai cuvântul meu.”

„ - Mare, n-am să te pierd. N-am s-o fac.”

Vă las să descoperiţi pe cont propriu dacă Mare va alege liniştea pe un teren familiar alături de
Kilorn, riscul de a înfrunta pericolul alături de Cal sau dacă se va aventura să descopere latura
pozitivă a lui Maven.

Aş putea caracteriza „ Regina Roşie” drept un roman în care imprevizibilul te ţine cu sufletul la
gură, iar răsturnările de situaţie te împiedică să abandonezi lectura. Pe mine finalul m-a făcut să
exclam „ Vaaaai! Doar atât??? Nu se poate!” aşa că, acum sunt bine ancorată în volumul doi
urmărind aventura personajelor .

Citate:

„ Cal e o faleză şi eu mă arunc de pe marginea ei, fără să mă îngrijorez ce anume ar putea să ne

facă asta amândurora. Într-o bună zi, el îşi va da seama că sunt duşmanul lui, iar toate acestea vor
fi doar o amintire de mult uitată. Dar nu încă.”

„ E un spectacol de o frumuseţe artificială, aşa cum sunt toate celelalte lucruri din lumea
argintiilor.”

„- Vreme de sute de ani, argintiii au mers pe acest pământ ca nişte zei, iar roşiii au fost sclavii lor,
până ce ai apărut tu. Dacă asta nu e o schimbare, atunci nu ştiu ce e.”

„ Oricine poate trăda pe oricine.”