Ioan Slavici (1848-1925).

Este unul dintre cei mai mari scrii-tori ardeleni si clasic al literaturii romane alaturi de Eminescu, Creanga, Caragiale. S-a nascut la Siria, a studiat la Berlin si Viena fara a-si finaliza studiile . A colaborat la revista Convorbiri literare condusa de Titu Maiorescu si la ziarul Timpul din Bucuresti. Opera : a scris nuvele adunate-n diferite volume (nuvele din popor), amintiri ( Inchisorile mele , Lumea prin care am trecut ), romanul Mara . A infintat revista Vatra impreuna cu George Cosbuc si I.L.Caragiale. O mare valoare literara a reprezentat nuvela Moara cu noroc in care este oglindita societatea ardeleneasca de la sfarsitul secolului al XIX-lea si incepand cu secolul al XX-lea avand ca tema dezumanizarea prin inabutire. Nuvela este creatie epica culta, in proza de intindere medie, mai mica decat romanul dar mai mare decat schita sau povestirea cu un singur fir epic si numar redus de personaje. Accentul este pus pe trasaturile personajului si pe evolutia acestuia. Actiunea poate fii impartita pe momente ale subiectului, perspectiva narativa se caracterizeaza de obicei prin naratiune la persoana a IIIa, naratorul find omniscient si omniprezent. Exista mai multe tipuri de nuvele, acestea se caracterizeaza dupa tematica : istorice, psihologice, naturaliste. In functie de curentul literar caruia le apartin, nuvelele pot fii romantice, realiste, poporaniste, etc. Moara cu noroc este o nuvele realista, psihologica, prezentand aspecte din societatea ardeleneasca de la inceputul secolului al XX-lea, in acelasi timp accentul este pus pe analiza psihologica a personajului principal care se degradeaza sub puterea banului.

Ghita, personajul nuvelei se abate de la norma morala enuntata la inceputul nuvelei (omul sa fie multumit cu saracia sa, caci, daca e vorba, bogatia ci linistea colibei tale te face fericit) si de aceea va evolua inevitabil spre un deznodamant tragic. Personajul identifica saracia cu lipsa demnitatii si prin urmare se hotaraste sa abandoneze linistea colibei din sat si sa ia in arenda carciuma de la Moara cu Noroc, unde se va muta cu intreaga familie. Fostul cizmar parcurge un drum simbolic, lasa in urma sate si locuri bune si se indreapta spre locurile rele; drumul semnifica o coborare in infern ( descensum ad Inferos), intr-un univers malefic, al patimilor care-l agreseaza continuu pe Ghita, depersonalizandu-l. Afacerile carciumarului incep sa prospere si acesta incepe sa guste satisfactia castigului cu multa usurinta a banilor, precum si bucuria ca a scapat de saracie. Dar chiar acum, la carciuma apare un personaj ciudat, Lica Samadaul, stapanul ilegal al locurilor, fire rece, insensibila, stapanita, un om rau si primejdios, asa cum bine intuieste Ana. Ghita insa desi a inteles ca aici la Moara cu noroc, nu putea sa ramana nimeni fara voia lui Lica, nu poate parasi locul pentru ca-i mergea bine. Prin urmare, cei doi vor fi prezentati in ipostaze antitetice: personajul stapanitor (Lica) si cel stapanit de autoritatea invincibila a primului (Ghita). Acesta din urma se simte amenintat de Samadau, de atitudinea sa de stapan necontestat al locurilor: Ori imi vei face pe plac, ori imi fac rand de alt om la Moara cu noroc. Evolutia lui Ghita este dramatica, el traieste o drama psihologica, ce se naste din conflictul interior al personajului dorinta de a ramane cinstit este la fel de puternica precum aceea de a se imbogati. Omul bun, bland, harnic, de la inceputul nuvelei, se transforma intr-o fire ciudata, neizbutind sa-si puna in acord esenta cu aparenta existentiala decat cu pretul vietii. (George Munteanu). Monologul interior ilustreaza gandurile si framantarile personajului (autocaracterizare): Ei! Ce sa-mi fac?Asa m-a lasat Dumnezeu!Ce sa-mi fac daca e in mine ceva mai tare decat vointa mea? Ghita se dezumanizeaza, devine fricos, las, fuge de eul sau real, cauta un alt eu, iluzoriu, ce-l va conduce spre moarte mai mult, incepa sa se supuna (chiar daca nu asta isi doreste) lui Lica , simtind ca are nevoie de bunavointa acestuia. De fapt, personajul simuleaza alianta cu Lica, dar si cu Pintea, iar fata de propriai familie joaca rolul

onorabilitatii . Stralucirea din ochii fostului cizmar, bucuria vietii se sting; Ghita nu mai zambea ca mai inainte, ci radea cu hohot, incat iti venea sa te sperii de el , devine de tot ursuz (caracterizare directa). Pe Ana o impinge incet incet spre Lica, fara sa anticipeze ca nu ar putea suporta sa isi vada sotia in bratele Samadaului, iar pe sine se inpinge pe fagasul unei tot mai depline si tot mai urate ambiguitati de comportare (George Munteanu) Carciumarul isi dezvaluie trasaturile in deosebi in momentele de maxima incordare si in relatia cu celelalte personaje (caracterizare indirecta) cand naratorul consemneaza cu atentie gesturile, gandurile si framantarile personajului. Asadar imaginea lui Ghita de om onest, bland si cumsecade se destrama ireversibil; acesta devine, fara voie, complice in jefuirea arendasului si in uciderea unei femei, la process jura stramb, devine complicele Samadaului prin implicarea voluntara sau involuntara in afacerile oneroase si in crimele porcarului. Carciumarul isi constientizeaza drama, are remuscari: Iarta-ma, Ano! [] dar nu este capabil sa opteze durabil. Ghita aluneca definitiv pe panta dezumanizarii, se indeparteaza de familie, o pierde definitive pe Ana, care nu-l mai considera om carciumarul nu e decat o muiere imbracata in haine barbatesti. Aciunea se desfoar pe parcursul unui an, ntre dou repere temporale cu valoare religioas: de la Sfntul Gheorghe pn la Pate, iar n final, apa i focul purific locul. Alctuit din 17 capitole, nuvela are un subiect concentrat, cu deschideri bogate. Nuvela debuteaz cu un precept moral izvort din nelepciunea btrneasc rostit de mama-soacr, ce are n nuvel rolul corului din tragedia antic greac: -Omul s fie mulumit cu srcia sa, cci, dac-i vorba, nu bogia, ci linitea colibei tale te face fericit". Btrna este adepta pstrrii tradiiei, n timp ce Ghi, capul familiei, dorete schimbarea, bunstarea material. Cizmar srac, dar onest, harnic i muncitor, Ghi ia n arend crciuma de la Moara cu noroc, pentru a ctiga rapid bani. Iniial, crciumarul nu este un om slab, ci dimpotriv, i asum responsabilitatea destinului celorlali. EXPOZIIUNEA Crciuma de la Moara cu noroc este aezat la rscruce de drumuri, izolat de restul lumii, nconjurat de pustieti ntunecoase. n expoziiune, descrierea drumului care merge laMoara cu noroc i a locului n care se afl, fixeaz un peisaj - cadru obiectiv al aciunii: De la Ineu drumul de ar o ia printre pduri i peste arini, lsnd la dreapta i la stnga satele aezate prin colurile vilor. Timp de un ceas i jumtate drumul e bun; vine apoi unpripor, pe care l urci, i dup ce ai cobort iar n vale, trebuie s faci popas, s adapi calul ori vita din jug i s le mai lai timp de rsuflare, fiindc drumul a fost cam greu iar mai departe locurile sunt rele". Semnele prsirii anticipeaz destinul tragic al familiei: vechea moar cu lopeile rupte i cu acopermntul ciuruit de vremurile ce trecuser peste dnsul!", cele cinci cruci care vestesc pe drume c aici locul e binecuvntat, deoarece acolo unde vezi o cruce de aceste a aflat un om o bucurie ori a scpat altul de o primejdie". Simetria incipitului cu finalul se realizeaz, prin descrierea drumului. Simbolistica iniial a drumului se completeaz, n final, cu sugestia drumului vieii care continu i dup tragedia de la Moara cu noroc: Apoi ea lu copiii i plec mai departe". Subiectul nuvelei l constituie etapele i efectele nfruntrii dintre protagonist, Ghi, i antagonist, Lic. Ghi se dovedete la nceput harnic i priceput, iar primele semne ale bunstrii i ale armoniei n care triete familia nu ntrzie s apar: Smbt de cu sear locul se deerta i Ghi, ajungnd s mai rsufle, se punea cu Ana i cu btrna s numere banii, i atunci el privea la Ana, Ana privea la el, amndoi priveau la cei doi copilai, cci doi erau acum, iar btrna privea la cteipatru i se simea ntinerit, cci avea un ginere harnic, o fat norocoas, doi nepoi sprinteni, iar sporul era dat de la

Dumnezeu, dintr-un ctig fcut cu bine".

INTRIGA Apariia lui Lic Smdul la Moara cu noroc, un personaj ciudat, carismatic, eful porcarilor i al turmelor de porci din mprejurimi, tulbur echilibrul familiei. Personajul este portretizat de narator: Lic, un om ca de treizeci i ase de ani, nalt, usciv i supt la fa, cu mustaa lung, cu ochii mici i verzi i cu sprncenele dese mpreunate la mijloc. Lic era porcar, ns dintre cei care poart cma subire i alb ca floricelele, pieptar cu bumbi de argint i bici de carmajin [...]". Orgoliul lui Lic e unul de stpn care nu doar i subordoneaz oamenii, dar se substituie destinului lor. Lic i impune nc de la nceput regulile: Eu sunt Lic Smdul... Multe se zic despre mine, multe vor fi adevrate i multe scornite. [...] Eu voiesc s tiu totdeauna cine umbl pe drum, cine trece pe aici, cine ce zice i cine ce face, i voiesc ca nimeni n afar de mine s nu tie. Cred c ne-am neles!". Ana, nevasta lui Ghi, intuiete c Lic este un om ru i primejdios". Cu toate c i d seama c Lic reprezint un pericol pentru el i familia lui, Ghi nu se poate sustrage influenei malefice pe care acesta o exercit asupra lui, i nici tentaiei mbogirii.

DESFURAREA ACIUNII Mai nti, Ghi i ia toate msurile de aprare mpotriva lui Lic: merge la Arad s-i cumpere dou pistoale, i ia doi cini pe care i asmute mpotriva turmelor de porci i angajeaz nc o slug, pe Mari, un ungur nalt ca un brad". ns din momentul apariiei lui Lic, ncepe procesul iremediabil de nstrinare a lui Ghi fa de familie, proces analizat cu miestrie de Slavici. Devine de tot ursuz", se aprindea pentru oriice lucru de nimic", nu mai zmbea ca mai nainte, ci rdea cu hohot, nct i venea s te sperii de el, iar cnd se mai juca, rar, cu Ana, i pierdea repede cumptul i-i lsa urme vinete pe bra. Devine mohort, violent, i plac jocurile crude, primejdioase, are gesturi de brutalitate neneleas fa de Ana pe care o ocrotise pn atunci, se poart brutal cu cei mici. La un moment dat, Ghi ajunge s regrete c are familie i copii, pentru c nu-i poate asuma total riscul mbogirii alturi de Lic. Prin intermediul monologului interior sunt redate frmntrile personajului: Ei! Ce smi fac?... Aa m-a lsat Dumnezeul.. Ce s-mi fac dac e n mine ceva mai tare dect voina mea? Nici cocoatul nu e nsui vinovat c are cocoae n spinare". Datorit generozitii Smdului, starea material a lui Ghi devine tot mai nfloritoare, numai c omul ncepe s-i piard ncrederea n sine. Tocmai de aceea devine tot mai atent la imaginea pe care lumea o are despre el. Cu toate acestea, nelegerea dintre el i Lic, marcheaz pentru Ghi nceputul obinuirii cu rul. i ndeamn soia s joace cu Lic, aruncnd-o definitiv n braele acestuia, distruge imaginea pe care ceilali o aveau despre el, ajungnd s fie implicat n furtul de la arenda i n uciderea unei femei i a unui copil. Reinut de poliie, lui Ghi i se d drumul acas numai pe chezie". Axa vieii lui morale se frnge i, ntr-o scen de un patetism sfietor, i cere iertare Anei: - Iart-m,Ano! i zise el. Iart-m cel puin tu, cci eu n-am s m iert ct voi tri pe faa pmntului...". n alt rnd, srutnd pe unul dintre copii, le spune: Srmanilor mei copii,voi nu mai avei, cum avuseser prinii votri, un tat om cinstit. Tatl vostru e un ticlos". Prin faptul c jura strmb la proces, acoperindu-i nelegiuirile lui Lic, Ghi devine complice la crim. Hotrte totui s-l dea n vileag pe Lic, cu ajutorul lui Pintea. Nu este sincer ns nici cu Pintea i acest lucru i va aduce pieirea. i va oferi dovezi jandarmului despre vinovia lui Lic, numai dup ce i va putea opri jumtate din sumele aduse de acesta. De fapt, greeala lui Ghi este c nu reuete s fie onest pn la capt nici fa de Lic, nici fa de Pintea.

PUNCTUL CULMINANT Ghi ajunge pe ultima treapt a degradrii morale n momentul n care, orbit de furie i dispus s fac orice pentru a se rzbuna pe Lic, i arunc soia, la srbtorile Patelui, drept momeal, n braele Smdului. Sper pn n ultimul moment ca se va produce o minune i c soia va rezista influenei malefice a acestuia. Dezgustat ns de laitatea lui Ghi, care se nstrinase de ea i de ntreaga familie, ntr-un gest de rzbunare, Ana i se druiete lui Lic deoarece, n ciuda nelegiuirilor comise, Lic e om", pe cnd Ghi nu e dect muiere mbrcat n haine brbteti". Dndu-i seama c soia l-a nelat, Ghi o ucide pe Ana. La rndul lui, Ghi este ucis de Ru, din ordinul lui Lic. Iar Lic, pentru a nu cdea viu n minile lui Pintea, se sinucide izbindu-se cu capul de un copac.Sancionarea drastic a protagonitilor e pe msura faptelor svrite"(Pompiliu Mareea,Ioan Slavici, Editura pentru Literatur, Bucureti, 1968) DEZNODMNTUL Un incendiu teribil mistuie crciuma de la Moara cu noroc n noaptea de Pati i singurele personaje care supravieuiesc sunt btrna i copiii, fiinele cu adevrat morale i inocente din carte. Nuvela se ncheie n mod simetric cu nceputul, prin vorbele btrnei care pune ntmplrile pe seama destinului necrutor: Simeam eu c nu are s ias bine; dar aa le-afost dat Titlul nuvelei este mai degrab ironic. Toposul ales, crciuma numit Moara cu noroc nseamn de fapt Moara cu ghinion, Moara care aduce nenorocirea, pentru c uurina ctigurilor de aici ascunde abateri etice grave (nelegiuirea i crima).

Tema o constituie consecintele nefaste pe care lacomia pentru bani o exercita asupra individului, hotarandu-i destinul pe masura abaterilor de la principile etice fundamentale ale sufletului omenesc. La baza ei se afla convingerea autorului ca goana dupa bani zdruncina tihna si amaraste viata omului, genereaza numeroase rele, iar in cele din urma duce la pierzanie. Incipitul nuvelei il constituie faptul ce se va dovedi providential, rostit de batrana soacra a lui Ghita, atunci cand afla de intentia ginerului de a lua in arenda hanul Moara cu noroc : - Omul sa fie multumit cu saracia sa, caci, daca e vorba, nu bogatia, ci linistea colibei tale te face fericit

Actiunea nuvelei se defineste printr-o constructie epica riguroasa, un singur plan narativ, care se refera la dezumanizarea lui Ghita din cauza lacomiei pentru bani, o intriga bine evidentiata bazata pe valorile morale si setea nestapanita de imbogatire, in cadrul careia se manifesta un conflict interior (psihologic) si unul exterior (social).

Nuvela este realista, de factura clasica, avand o structura viguroasa unde fiecare episod aduce elemente esentiale si absolut necesare pentru firul epic, conflictul se desfasoara liniar si ascendent, faptele fiind distribuite in cele 17 capitole respectandu-se ordinea cronologica a desfasuririi actiunii si sunt integrate de cuvintele rostite de batrana la inceputul si finalul operei : omul sa fie multumit cu saracia sa, caci, daca e vorba, nu bogatia ci linistea colibei tale te face fericit si -Se vede c-au lasat ferestrele deschise [] Simteam eu ca nu are sa iasa bine; dar asa le-a fost dat . Conflictul social si psihologic se desfasoara intre aceste doua planuri etice, reliefand un destin tragic previzibil aflat in chiar profunzimile sufletului omenesc.