Aspecte teoretie si practice privind educarea limbajului la

prescolari
Limbajul ii confera copilului prescolar autonomie si posibilitatea de sa adapta cu
usurinta in mediul inconjurator.
In procesul intructiv-educativ, limbajul reprezinta un mijloc de comuniare dar si un
mijloc de cunoastere,,intrucat prin intermediul lui se transmit informatii care vin sa ofere
copiilor noi reprezentari.
Prin limbaj copilul transmite propriile sale nevoi,cerinte,elaboreaza si comunica
ganduri,ordoneaza activitatile de zi cu zi. Imposibilitatea de a comunica prin limbaj
atrage dupa sine stagnarea personalitatii copilului. In principal vorbirea faciliteaza
educatia copilului sub toate aspectele ei.
Utilizand limbajul,copilul poate sa gandeasca,sa analizeze,sa compare,sa
clasifice,sat raga concluzii asupra unor probleme esentiale. Contextul social actual
permite prescolarului accesul la orice tip de informatii.
Copilul mic recepteaza cu usurinta orice cuvant,motiv pentru care trebuie sa fim
precauti la tipul de limbaj uzitat in famile si in mediul frgventat de acesta (ceea ce
secomunica isi va pune amprnta dezvoltarii ulterioare a copilului).
Procesul de cultivare a limbajului la prescolari urmareste:
-formarea deprinderilor de vorbire corecta(fonetic,lexical,gramatic,semantic si
literar,expresiv,fonetic)
-imbogatirea si activizarea limbajului si a gandirii logice;
-dezvoltarea limbajului dialogat si monologat;
-insusirea simbolurilor verbale(in functie de particularitatile de varsta).
Cea dintai conditie a unei activitati eficiente a nvatatului este cultura sa lingvistica.
Acesta trebuie sa aiba clara notiunea de cuvant,inteles ca o unitate intre forma sa (semnul
lingvistic,alcatuit dintr-un grup de sunete sau litere) si cuvantul sau (intelesul); intre cele
doua componente nefiind o legatura intriseca.
Educarea nu trebuie sa se limitze in actul didactic doar la imbogatirea
vocabularului,care trebuie sa fie un act in sine,mai ales va urmari utilizarea corecta a
diferitelor sensuri si forme ale cuvintelor.
Un text este foarte potrivit pentru a realiza o povestire logica,altul sa preteaza la
exercitiile verbale cat mai expresive. Un altul contine figuri de stil care pot influienta
vocabularul copiilor,dar exista si contexte in care exeplul constituie adevarate mijloace de
imbogatire a limbajului.

Formele limbajului
Din punct de vedere al initiativei de comunicare,limbajul este de doua
feluri:limbaj activ si limbaj pasiv.
Limbajul activ este limbajul in care este prezenta intentia de comunicare.Este
procesul de pronuntare a cuvintelor si de fixare a lor in scris.
Limbajul pasiv este limbajul in care nu este prezenta intentia de comunicare ci
mai degraba intentia de receptionare,ascultare a limbajului aceluia care transmite pe cale

orala sau scrisa. Limbajul pasiv il precede pe cel activ. In schimb limbajul activ
presupune exesare si cultivare sistematica.
Dupa forma sa de exprimare, limbajul este de doua feluri:intern si extern.
Limbajul intern se manifesta in starea launtrica a noastra,mintala-vorbirea cu
sine insusi,este asonor,ascuns,este neinteles pentru ceilalti,dar este inteles de tine si
pentru tine.Are o viteza foarte mare si indeplinese urmatoarele functii:
-de anticipare;
-de proiectare;
-de conducere;
-de coordonare.
Limbajul extern este cel adresat unor destinatari si este de doua tipuri:limbaj
oral si limbaj scris.
Limbajul oral este limbajul vorbit si este structurat dupa reguli logicogramaticale ale sunetelor.Este forma de baza a omului.
Dupa specificul comunicarii,limbajul oral se realizeaza in trei
variante:monolog,dialog, solilogviu.
Solilogviu este vorbirea cu voce tare cu noi insine.Aceasta forma de
comunicare se intalneste la copil pana la varsta de cinci ani.La adult vorbirea cu voce
tare,cu sine insusi,apare doar situational.
Monologul presupune existenta unui destinatar extern care sa recepteze
fluxulmesajelor,fara a da replica dupa fiecare secventa pana la sfarsit.Este centrat pe un
subiect (tema) si are drept obiectiv informrea,instruirea/convingerea/lamurirea.
Dialogul este comunicarea intre doua persoane,relatie in care fiecare partener de
dialog este si (transmitator) emitator dar si receptor.Inseamna schimb reciproc de mesaje.
Indicatorii limbajului oral sunt:
-volumul de cuvinte;
-fluienta de cuvinte;
-diversitatea vocabularului;
-rapiditatea-frcventa cuvintelor in unitatea de timp;
-tempoul-trebuie sa fie regulat sau sincopat;
-taria-forta pronuntiei;
-claritatea dictiei;
-intonatia;
-gradul de melodicitate;
-timbrul.
Libajul scris consta in codarea mesajelor in forma grafica.El apare mult mai
tarziu decat limbajul oral.

Tulburari de limbaj
Dupa profesorul Emil Verza clasificarea tulburarilor de limbaj se face dupa mai
multe criterii:
-anatomo-fiziologic
-lingvistic-probleme de limbaj
-psihologic
-simtomatologic.

Clasificare:
Tulburari de pronuntie:
-dislalia
-rinolalia
-dizartria
Tulburari de ritm si fluenta a vorbirii:
-balbaiala
-tahilalia
-logonevroza.
Tulburari de voce:
-afonia
-disfonia
-fonastenia.
Tulburari ale limbajului citit si scris:
-dislalia
-disgrafia.
Tulburari polimorfe:
-afazia
-alalia.
Tulburari de dezvoltare a limbajului
-mutismul
Tulburari de limbaj bazat pe disfunctii psihice:
-dislogii
-ecolalii (repetare dupa partener)
-jargonofazii.

Dislalia
Este tulburarea de pronuntie cea mai fragventa.
Tipuri -sferica
-socio-psihica
-organo-functionala.
Este o abatere de la pronunia standard si consta in:
-omisiuni de sunete,silabe,cuvinte
-inversarea sunetelor in cuvant
-substituirea,deformarea sau adaugarea de sunete dupa urmatoarele principii:
1.Sunt mai fragvent afectate sunetele care presupun o modulare mai fina a
aparatului fono-articular-cunsoana r si familia sunetelor suieratoares,t(topait)
2.Tind sa fie afectate sunetele care apar mai tarziu in dezvoltarea ontogenetica la
copii.
3.Fregventa dislaliei depinde de specificul limbii materne.In limba romana 20%
din copiii prescolari au dislalie.
4.In dislalia pura vocalele nu sunt afectate,dar cand aceasta se asociaza cu
rinolalie sau disartrie,apar afectari ale vocalelor..
5.Diagnosticul de dislalie trebuie stability dupa varsta de 4 ani,pana atunci dislalia
este fiziologica,fiind datorata nedezvolarii aparatului fono-articular dar si a sistemelor

cerebrale implicate in vorbire.In cazul in care in familie a existat un baiat,barbat care a

prezentat tulburari de vorbire,atunci se recomanda de timpuriu terapie logopedica pentru
copil.
Clasificarea dislaliilor:
*Dislalii prezente la personae cu handicap de intelect;
*Dislalie la personae cu handicap de auz;
*Dislalie la personae cu handicap de vedere.
Tulburarile de voce care tin de organul functional si care nu pot fi vindicate sau
tratate decat prin anumite interventii chirurgicale.Se recomanda psihoterapie si totoata
terapie logopedica.
Tulburari de ritm si fluenta vorbirii.Este o tulburare de vorbire care perturba
relatiile copiilor cu cei din jur.
Balbaiala consta in repetarea unor sunete sau silabe la inceputul sau la mijlocul
cuvantului cu prezenta unor pause intre acestea.In cazul in care avem repetarea cuvintelor
intregi,atunci avem o forma de balbaiala cronica.
Daca exisa spasme la nivelul aparatului fono-articulator care impiedica vorbirea
ritmica si cursive,atunci avem balbaiala tonica.Avem nevoie de psihoterapie,inlaturarea
factorilor stresanti.

Continuturile prevazue in curriculum-ul prescolar pentru activitatile de educare a

limbajului conduc la activizarea si stimularea comunicarii su a potentialului creative al
prescolarului.El va avea urmatoarele conduite(comportamente)cognitive sau abilitati
cognitive:
*deprinderea de formare a unor cuvinte pe baza unor cuvinte si silabe date;
*deprindera de formulare a propozitiilor pornind de la cuvinte sau imagini care
ilustreaza o povestire sau un basmspecific varstei scolare;
*imbogatirea vocabularului cu verbe,substantive commune si proprii,adverbe si
locutiuni adverbiale,conjunctii;
*deprinderi de formulare nuantata a raspunsurilor la intrebarile receptate;
*deprinderi de a formula intrebari;
*deprinderea de a formula conversatii pe o tema aleasa sau impusa din literatura
pentru copii;
*deprinderea de a discuta despre mesajul transmis de un text literar;
*deprinderea de a creea povesti sau povestiri dupa imagini sau un model.

Povestirea ca metoda de invatamant este un instrument cognitive de

comunicare si expresie cu statut de activitate obligatorie in gradinita,cu valoare etica si
estetica.

Povestirea educatoarei
Importanta povestirii realizate de educatoare:
*Furnizeaza copiilor cunostinte cu privire la cele mai variate aspecte de viata si
domenii de activitate.
*Il familiarizeaza cu natura inconjuratoare (animala,vegetala,a fenomenelor
fizice).
*In acest process al povestirii,prin ascultarea ei,se dezvolta prescolarului
activitatea psihica,atentia,memoria,imaginatia,gandirea.
*Povestirea contribuie in mod substantial la exersarea vorbirii si la educarea
libajului.
*Povestirile au o reala valoare etica.Ele contribuie la formarea constiintei
morale.
*Au rolul de a scoate in evidenta calitatile eroilor pozitivi.
Pin intermediul povestilor copiii deprind:
-necesitatea deprinderilor igienice si de comportament civilizat;
-consecintele neascultarii (Scufita rosie,Turtita);
-frumusetea prieteniei,a ajutorului reciproc (Ridichea uriasa);
-dragostea si grija de aproape,de parinti,copii;

-bunastare,sacrificiu (Lebedele);
-dragostea de munca (harnicia),(Cenusareasa).
Tema centrala a povestirilor realiste este copilul si copilaria.Pentru a realiza pe
deplin obiectivele operationale,educatorul va avea in vedere urmatoarele:
*cunoasterea reala a speciei literare specifice prescolarului;
*alegerea momentului potrivit pentru integrarea materialului didactic;
*calitatea exprimarii;
*intelegerea mesajului de catre prescolar;
*capacitatea de a captiva copiii;
*accesibilizarea cuvintelor si a expresiilor (noi);
*crearea unui climat (expozitii,fond muzical,video,marionette etc.);
*selectarea celor mai semnificative momente care redau mesajul textului.