Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
6
Grigoriu, Dumitru, „Copilul şi jocul”, 1975, pag. 61
denumirea unor profesii, materiale, unelte, produse ale muncii
(jocul „Stop”),
denumirea unor mijloace de transport şi a mediului de deplasare
(jocul „Cu ce plecăm în vacanţă?”),
denumirea unor fructe, legume, alimente (jocul „Ghiceşte ce a
cumpărat vecina”),
denumirea diferitelor animale, a hranei lor (jocul „Caută-ţi hrana).
Toata cunoştinţele de limbă sunt date într-o organizare concentric –
cantitativă, adăugându-se pe niveluri de vârstă, componente ale aceleiaşi
probleme abordate la grupele următoare, se reiau şi se aprofundează într-o
prezentare concentric superioară, prin sporirea gradului de generalizare şi
abstractizare a cunoştinţelor, fiecare parte de vorbire este reluată şi însoţită de
precizări şi recomandări clare cu privire la cunoştinţele şi jocurile care se
recomandă, pe grupe de vârstă.
Dar jocul didactic contribuie la îmbogăţirea lexicului copiilor preşcolari
şi cu diferite adjective; la grupa mică accentul cade pe însuşiri privind culoarea
(roşu, galben, albastru, alb, negru), pe raporturi dimensionale (mare, mică);
însuşiri gustative (dulce, acru), olfactive, termice sau anumite calităţi morale
(leneş, harnic, mincinos).
La grupa mijlocie se are în vedere îmbogăţirea vocabularului cu adjective
şi adverbe care se referă la însuşiri privind culoarea, raporturi dimensionale,
raporturi cantitative, trăsături de caracter, însuşiri gustative, olfactive, termice.
La jocurile didactice, se are în vedere formarea deprinderii de a folosi
corect gradele de comparaţie pozitiv şi comparativ ale adjectivelor, formulând
propoziţii scurte în urma sesizării relaţiilor ce se pot stabili între două obiecte
„Cum este?”.
Jocurile didactice ce se organizează la grupele mari şi pregătitoare au
sarcini didactice mai complicate:
recunoaşterea şi denumirea diferitelor culori şi nuanţe, raportarea
acestora la obiecte cunoscute („Ce culoare se potriveşte?”),
descoperirea numelui colegului după descrierea unor însuşiri fizice
şi morale („Recunoaşte colegul de grupă”),
recunoaşterea unor personaje din poveştile cunoscute, precizând
trăsăturile fizice şi morale ale acestora („Recunoaşte personajul”).
Jocurile didactice contribuie din plin la îmbogăţirea lexicului sub aspectul
achiziţionării de noi cuvinte, al consolidării şi activizării lor, sarcină deosebit de
importanţă la această vârstă a marilor acumulări. Se pot organiza diferite focuri
care pot să opereze cu diferite antonime, ştiut faptul că preşcolarul îşi precizează
mai uşor sensurile cuvintelor pe care le diferenţiază prin contrast „Răspunde
repede şi bine” (precizarea şi activizarea vocabularului cu unele cuvinte –
adjective – substantive – cu sens contrar, găsirea antonimelor unor cuvinte,
formularea unor propoziţii cu acestea).
Pentru precizarea sensului unor cuvinte – omonime, se pot desfăşura
diferite jocuri cum ar fi: „La televizor”, (se denumesc obiectele expuse şi se
alcătuiesc propoziţii cu ele: toc – broască; cocoş; căţel; ochi etc.).
Îmbogăţirea vocabularului cu cuvinte sinonime se poate realiza cu mare
eficienţă tot prin intermediul jocului didactic: „Cum este?” (expunerea unor
scurte poveşti despre anumite animale cunoscute prin observarea directă, şi din
poveşti, fabule, în care să se folosească în fraze succesive diferite sinonime:
vulpe hoaţă, şireată, vicleană, precizând sensul lipsit de sinceritate.
Ştiind că numărul sinonimelor ca şi al cuvintelor polisemantice în limba
română este foarte mare şi sunt mai greu sesizabile la vârsta preşcolară, este
necesar un bogat material concret, intuitiv în desfăşurarea unor astfel de jocuri
didactice.
În ceea ce priveşte folosirea corectă a pronumelui, la grupa mică sunt
recomandate jocuri – exerciţii destinate pronumelui personal şi a celui de
politeţe: „Cine a primit mingea?” (înlocuirea numelui colegului din grupă şi al
educatoarei cu pronumele personale şi de politeţe).
La grupa mijlocie se adaugă însuşirea pronumelor posesive şi a celor
demonstrative. Jocul didactic „Cine ţi-a dat jucăria?” contribuie la formarea
deprinderii copiilor de a folosi corect diferitele pronume personale şi
demonstrative în funcţie de relaţiile ce se stabilesc între membrii jocului, aceştia
nu au voie să folosească numele copilului care oferă jucării, ci să-l desemneze
folosind pronumele personal sau demonstrativ corespunzător.
La grupa mare se completează pronumele demonstrativ „celălalt,
cealaltă” şi se recomandă folosirea unor pronume relativ-interogative: care,
cine ce şi nehotărâte: cineva, ceva, unul altul, fiecare, oricine. Acestea se pot
însuşi numai prin exerciţii în cadrul jocurilor didactice („Cine este?”, „Cine
sunt?”).
Prin anumite jocuri didactice se urmăreşte îmbogăţirea vocabularului cu
numerale cardinale şi ordinale; la grupa mică se însuşesc numeralele cardinale:
unu, doi, trei şi ordinale corespunzătoare: primul, al doilea, al treilea.
La grupele mare şi pregătitoare copii se familiarizează şi cu numeralele
distributive: câte doi, câte zece, în cadrul jocurilor didactice utilizându-se şi
versuri care au un accentuat caracter ludic, fiind atractive prin umorul lor, prin
ritmicitate şi muzicalitate.
Jocul didactic contribuie şi la îmbogăţirea vocabularului cu cuvinte ce
denumesc acţiuni (verbe): la grupa mică accentul cade pe acţiunile copilului în
familie, pe stradă, pe acţiunile adultului şi ale animalelor cunoscute. Astfel jocul
didactic „Cine este şi ce face?” pune accent pe activizarea vocabularului cu
cuvinte ce denumesc fiinţe cunoscute şi acţiunile acestora („câinele latră,
câinele roade un os, câinele muşcă, câinele fuge, stă la pândă”).
La grupa mijlocie se continuă procesul de îmbogăţire şi activizare a
vocabularului copiilor cu verbe care denumesc atribuţii ale membrilor familiei,
ale altor adulţi, iar al grupa mare elementul de noutate este legat de denumirea
efectelor unor fenomene ale naturii („Găseşte cuvântul potrivit”).
Se pot folosi exerciţii-joc pentru precizarea înţelesului unor antonime,
sinonime şi folosirea lor corectă în propoziţii şi fraze.
Anumite jocuri didactice contribuie la îmbogăţirea vocabularului copiilor
cu cuvinte – adverbe referitoare la locul unde se petrece acţiunea, la timpul când
se desfăşoară şi la modul cum aceasta se realizează.
Exerciţiile de vorbire raţional dozate judicios îmbinate cu elemente de
joc, contribuie din plin la îmbogăţirea vocabularului, dar şi la realizarea corectă
a acordului între diferite părţi de vorbire, exprimarea corectă a gradelor de
comparaţie, folosirea corectă a timpului verbelor.
Jocul didactic contribuie atât la îmbogăţirea vocabularului, activizarea şi
exersarea lui; cât şi la însuşirea unei exprimări clare, coerente, corecte din punct
de vedere gramatical, la cultivarea independenţei în vorbire şi stimularea
creativităţii în exprimarea orală.
Deci, prin jocul didactic se asigură înţelegerea, fixarea sau repetarea
anumitor cunoştinţe în mod plăcut, fără ca interesul celor care comunică să
scadă. Jocul se constituie ca activitate fundamentală la vârsta preşcolară. J.
Piaget denumeşte jocul ca fiind un anumit tip de activitate, înţeleasă ca un
exerciţiu funcţional.
Bibliografie :
1. ANDREESCU, FLORICA, Jocul didactic şi activitatea pe bază de exerciţii în
culegere metodică editată de revista de pedagogie „Copilul şi mediul
înconjurător”, Bucureşti, 1976;
2. ANTONIVICI, ŞTEFANIA, MITU, FLORICA, Metodica activităţilor de
educare a limbajului în învăţământul preşcolar, Bucureşti, Humanitas
Educaţional, 2005;
3. BOCA, E., MIRON, E., CHICHISAN ŞI COLABORATORII, Documentar
metodic pentru activităţile de educare a limbajului la preşcolari, Bucureşti,
Editura V& Integral, 2001;
4. DOGARU, ZOE, Jocuri didactice pentru educarea limbajului, învăţământ
preprimar, Bucureşti, Editura Aramis, 2001;
5. DUMITRANA, MAGDALENA, Educarea limbajului în învăţământul
preşcolar, volumul I, Bucureşti, Editura Compania, 1999;
6. DOBROGEANU, GEORGETA, Comunicarea oralăşi formarea deprinderilor
corecte de vorbire, în Revista Învăţământului Preşcolar nr. 1-2, Bucureşti, 1999;
7. GHERGHINA, DUMITRU, Didactica activităţilor instructiv-educative
pentru învăţământul preprimar, Craiova, Editura Didactica Nova, 2005.