DEZVOLTAREA

LIMBAJULUI ÎN
PERIOADA 1-
6/7 ANI
• Cu mult inainte sa vorbeasca, copiii isi asculta parintii
si pe cei care ii ingrijesc. Incep sa scoata mici sunete si
zgomote, fara a stii ce este limbajul. Daca
parintii imita aceste sunete, este ca si cum ar vorbi cu
copilul. Acesta este momentul in care copilul invata
sa vorbeasca. Raspunzand la plansetele copilului, ii
arati ca l-ai auzit si ca el conteaza; acesta
este inceputul comunicarii.

• Copiii inteleg limbajul cu mult inainte de a vorbi pur si

simplu, la fel ca si mai tarziu cand va intelege mai
multe cuvinte decat va folosi in vorbirea curenta (ceea
ce se cheama ca micutul are un limbaj receptiv bogat) .
Cand vorbesti cu copilul tau, il ajuti sa-si dezvolte
limbajul receptiv si sa-si stimuleze intregul proces de
vorbire. Chiar daca nu este capabil sa-ti vorbeasca,
absoarbe informatiile furnizate si isi mareste
vocabularul doar ascultandu-te.
 Dezvoltarea limbajului 1-3 ani
• La incheierea primului an de viata, copilul poate sa pronunte doar cateva cuvinte. Urmeaza o perioada de cateva luni in
care se face o pauza, in sensul ca mai achizitioneaza doar cateva cuvinte. Apoi marea majoritate, incepand cu 1 an si
jumatate, 1 an si 8 luni, ajung usor la 200-300 si catre 3 ani dispun de 1000-1100 de cuvinte. Totodata este evident si un
progres calitativ.
• Daca la inceput cuvantul este mai mult un semnal, o componenta a unei situatii in care trebuintele copilului au cea mai
mare importanta, acum el devine cu adevarat un semnificant pentru stimulii concreti, incepand sa-i inlocuiasca in relatiile
de comunicare cu adultul. Trebuie sa observam si faptul ca inainte de a pronunta el insusi cuvintele, copilul realizeaza
semnificatia lor chiar daca aceasta este difuza si globala si atasata situatiilor concrete.
• Insusirea limbajului este terminata de progresele functionale ale aparatului fonator care urmeaza un program ereditar. In
acelasi timp procesul este conditionat de relatia afectiva cu mama, cea mai puternica din existenta fiecaruia. Prin urmare,
activitatea directa cu obiectele si comunicarea cu mama constituie sursa continutului semantic al cuvintelor asimilate de
prescolari.
• Structura gramaticala este cu preponderenta asimilata in dialogul cu adultul. Prima jumatate a celui de-al doilea an de
viata este a cuvantului fraza. De la circa 1 an si 6 luni putem spune ca se intra intr-o a 2-a etapa a ceea a prefrazei, adica
anteprescolarul foloseste 2-3 cuvinte, dar care nu sunt flexionate conform normelor limbii, iar prepozitiile, conjunctiile
lipsesc. Acestea din urma nu au pentru copil inca nici o semnificatie si desi sunt simple ca structura sonora el nu le poate
pronunta. De aceea persoanele straine nu-l inteleg pe copil si cei apropiati acestuia, parintii sau fratii, devin un fel de
translatori. Cei din afara familiei pun frecvent o astfel de intrebare: 'Ce spune?
• Acest fel de comunicare a copilului a fost numit limbajul mic dar se face adesea o greseala in legatura cu acest limbaj
mic. Parintii si cei apropiati copilului cred ca se fac mai bine intelesi de catre acesta daca vorbesc in maniera lui. In aceste
conditii poate aparea pericolul stabilizarii pentru un timp nejustificat de mare a unor structuri verbale gresite, intarziind
procesul vorbirii.
• Se recomanda, in mod special, ca sa se vorbeasca mult cu copilul, insa corect, rar si clar. Este, deocamdata, mai
important sa receptioneze pronuntia corecta a adultului, decat sa-l sacaim cu pronuntia lui, care poate fi doar pe moment o
problema si dupa ce se produc perfectionari functionale corespunzatoare, pot disparea de la sine.
• In al 2-lea an de viata copilul dobandeste in legatura cu limbajul, 2 feluri de experiente: tot ce-l inconjoara poarta un nume si
el va dori sa-l afle si va pune frecvent intrebarea 'Asta ce este?' si daca se exprima in cuvinte dorintele lui sunt mai repede
indeplinite, iar cei din jur il iubesc mai mult. La aceasta varsta se pare ca tind sa domine cuvintele care desemneaza actiuni
pentru ca obiectele pot fi aratate. Referirea la propria persoana este, de asemenea, caracteristica acestei faze. Copilul isi spune
numele cand isi manifesta o dorinta, preluand felul in care i se adreseaza adultul. De exemplu, spune: 'Ana nani!
• Dupa 2 ani apare fraza gramaticala si copilul treptat utilizeaza mai corect modelele adultilor, cu flexionarea cuvinteleor si a
determinativelor cum ar fi adjectivele si adverbele. Copilul face eforturi de a se adapta verbal situatiilor diverse. Un caz
interesant este al unei fetite de 2 ani si 4 luni care este servita cu portocale si de fiecare data este intrebata: 'Mai vrei? Cand
termina si mai doreste sa i se dea ea spune: 'Mai vrei portocala! In jurul a 3 ani copilul reuseste sa foloseasca corect
pronumele eu, ceea ce exprima o generalizare a relatiei cu tu si el.
• Insusit din ce in ce mai bine, catre 3 ani limbajul este folosit de copil in 3 situatii: prima este verbalizarea a ceea ce face adica
pe copilul nu-l intereseaza daca este ascultat sau inteles. In a doua situatie, cuvantul este utilizat in comunicarea cu ceilalti si
in a treia situatie este material pentru un joc specific copilariei si anume jocul verbal, adica copilului ii place sa se joace cu
cuvintele, sa le repete si sa le transforme.
• Spre 2 ani unii copii vorbesc din ce in ce mai bine, sunt intelesi de ceilalalti si ii pot surprinde pe ceilalti chiar prin
corectitudinea si complexitatea unor cuvinte. Toate progresele realizate in legatura cu achizitonarea cuvintelor si a structurilor
gramaticale elementare ii permit copilului sa comunice din ce in ce mai bine, sa redea verbal ceea ce a auzit si a vazut.
 • Dezvoltarea exprimarii verbale face importante progrese. In aceasta
etapa se exprima aproximativ valorile existente ale vocabularului:
• - la 3 ani, vocabularul maxim - aproximativ de 1000 de cuvinte, minim
de 400, mediu de 700-800 cuvinte
• - la 6 ani vocabularul maxim sa fie de 2500 cuvinte, cel minim de 1500,
iar cel mediu de 2000 cuvinte.

• Raportul dintre limbajul activ si cel pasiv se modifica similar, limbajul

pasiv apropiindu-se de cel activ ca valoare de comunicare. Se dezvolta
cerinta interna de folosire de cuvinte noi, creatii verbale si fantezii
verbale. Constructia propozitiilor se complica. Expresivitatea vorbirii se
amplifica, la fel nuantarea ei, intonatiile. Limbajul copiilor conserva

Dezvoltarea
aspecte dialectale din familie, fapt ce evidentiaza rolul foarte mare al
acesteia in dezvoltarea vorbirii.

limbajului 3-6/7 ani

• In vorbire incep sa fie folosite numeroase adjective, structuri
comparative si de evaluare dar si acordari de sensuri aproximative sau
incorecte.

• In general, limbajul fixeaza experienta cognitiva si organizeaza

activitatea. Aceasta functie a vorbirii se pune in evidenta cand copilul
intocmeste un colaj sau deseneaza. Activitatea este marcata de ex-
clamatii, evaluari exprimari de intentii etc
•
Dezvoltarea vorbirii se realizeaza si in directia alcatuirii contextului.
Propozitiile devin mai lungi si, mai complexe. Dezvoltarea vorbirii
confirma punctul de vedere generativ. Se observa faptul ca un cuvant
nou insusit de copil se implica in foarte scurt timp intr-un anumit numar
de combinatii, fara o invatare organizata a acestora, evidentiindu-se
astfel structura generativa a limbajului.
• Exista diferenta sesizabila intre vorbirea (comunicarea) dintre copii, dintre
copii si adulti, copii si comunicarea cu mama. Spre 6 ani se manifesta
diferente de comunicare intre acestia si copiii mici. In acest caz diferentele
apar ca reducere a lungimii propozitiei, evitare a cuvintelor dificil de
pronuntat, inlocuiri pe alocuri ale acestora cu cuvinte din limbajul mic. In
cazul comunicarii cu copii mai mari, se manifesta reticente, ceva mai
reduse decat in cazul comunicarii cu adultii mai putin cunoscuti.

• In comunicarea cu educatoarea din gradinita, eforturile principale ale

copilului se orienteaza spre alcatuirea de propozitii complete si usor
stereotipe. In comunicarea cu mama se manifesta cea mai libera forma de
exprimare ca topica si cea mai mare deschidere spre largirea
"performantei".

• Defectele de vorbire in perioada prescolara cer o activitate pedagogica

adecvata. Ele sunt dislalii, defecte de articulare, tulburari de debit si de
ritm al vorbirii si distonii ca defecte de emisie, rezonanta si motricitate
verbala. Se mai manifesta si forme de mutism electiv, logofobii, afonii
(vorbiri cu voce foarte slaba sau in soapta, fara voce), disfrazii (tulburari
de frazare ce pot pune in evidenta si intarzieri de dezvoltare intelectuala)
si logonevroze sau balbaieli. Dintre dislalii (defecte de pronuntare de
sunete) au o oarecare incidenta polilaliile (sunetele s, s, r, b si t) ori
dislaliile partiale.
• Comunicarea nonverbala devine mai discreta la prescolari si insoteste
comunicarea verbala, integrand-o sau anihilandu-i, in parte, mesajul.
In recitarea de poezii, prescolarul foloseste insa o gestica pregnanta.
Atunci cand prescolarul comunica, avand partener un copil mai mic
decat el, gestica este mai pregnanta decat in comunicarea cu adultii.
Cu cat este mai mic partenerul, cu atat este mai incarcata comunicarea
ce i se adreseaza cu elemente de gestica si mimica accentuate.
Gesturile si mimica sunt folosite in diferite prilejuri pe langa limbajul
vorbit uneori substituindu-l.
• Exista o gestica sociala care devine parte constitutiva a comunicarii in
diferite arii culturale. Se considera ca mimica se consolideaza prima si
poate fi dezordonata, fapt evident in perioada prescolara. Miscarile
mainii sunt mai spontane si incarcate de energie, iar ale corpului mai
proiective si mai dense in structura totala a comunicarii la acest nivel.
 D E O S E B I R I I N T R E
C E L E D O U A
P E R I O A D E P R I N
E X E M P L E D E
C O M P O R T A M E N T S I
D E A C T I V I T A T I D E
I N V A T A R E
 Perioada 1-3 ani
Exemple de comportamente
• Recunoaște vocile persoanelor
cunoscute și se întoarce spre vorbitori.
• Preferă sunetele vocilor cunoscute
(mama, tata), față de alte voci sau
înregistrări.
• Acționează adecvat la comenzi care
includ verbe (vino, deschide/ închide...).
• Repetă un mesaj verbal simplu atunci
când îl aude.
• Participă la jocuri/cântece/poezii
însoțite, inițial, de gesturi.
Exemple de activități de învățare
• joc de atenție pentru receptarea
mesajului audiții
• jocuri de mișcare exerciții de pronunție,
• joc de rol
• jocuri de mișcare
• jocuri cu text și cântec
• povestirea joc-exercițiu
• joc de recunoaștere
• joc de manipulare exerciții de vocabular
 Perioada 3-6/7 ani

Exemple de comportamente Exemple de activități de învățare

• Participă la discuțiile unui grup, ascultând • lectură după imagini
interlocutorii pentru un timp scurt.
• joc didactic
• Demonstrează înțelegerea vocabularului • audiție
uzual/de bază, prin adecvarea răspunsului.
• Utilizează, în contexte adecvate, informații • povestire
dobândite prin ascultare • Repovestire
• Ascultă cu plăcere povești înregistrate pe • convorbire joc
diferite suporturi magnetice (casetă audio,
CD), înregistrări radio sau povești citite de • de rol joc-exercițiu
adulți. • memorizare
• Demonstrează un grad înalt de înțelegere și
participare în conversații alături de copii sau
adulți
R E A L I Z A T D E :

L U N G U M I R U N A

G E O R G E S C U
M A G D A L E N A

M I T R E A E L E N A

M I H A I A I D A

S T O I A N A N A

M O S O I U
A L E X A N D R A