TEORIA ȘI METODOLOGIA FORMĂRII REPREZENTĂRILOR

ELEMENTARE MATEMATICE LA PREȘCOLARI

СURS TEORETIC UNIVERSITAR

VERONICA CLICHICI,
DOCTOR ÎN ȘTIINȚE PEDAGOGICE
 PREZENTARE GENERALĂ A CURSULUI

I. Bazele teoretice şi
psihopedagogice ale
metodicii formării
reprezentărilor elementare
matematice la preşcolari
II. Bazele didactice ale
metodiciii formării
reprezentărilor elementare
matematice la preşcolari
III. Particularităţile,
conţinutul şi metodica
formării reprezentărilor
elementare matematice la
preşcolari
DOCUMENTE CURRICULARE IMPORTANTE ÎN REALIZAREA CU
SUCCES A ACTIVITĂȚILOR EDUCATIVE ÎN FRM LA PREȘCOLARI
 Figura 1. Intercorelarea domeniului de Dezvoltare cognitivă și
domeniului de activitate Științe și tehnologii
În cadrul activitaților instructiv-
educative în gră dinița de copii,
Conceptul de activitățile matematice au
dezvoltare cognitivă un rol deosebit în dezvoltarea
abordează achiziția proceselor cognitive și afectiv
cunoașterii, motivaționale. Prin însușirea
dobâ ndită cu ajutorul noțiunilor matematice, copilul își
unor procese psihice formează deprinderi de lucru,
precum gândirea, deprinderi de a rezolva
• Dezvoltarea gândirii logice şi a capacității de rezolvare a
situații-problemă în contexte
memoria, atenția și problemelor;
variate, deprinderi care devin
limbajul – prin care • Formarea și dezvoltarea reprezentărilor elementare matematice;
utile în activitatea lor practică și
conferim sens • Cunoașterea și înțelegerea mediului înconjurător
pot influența copilul în plan
realită ții și ne atitudinal și social. Activitatea
adaptă m mediului în matematică favorizează copilului
care tră im. Domeniul DEZVOLTAREA COGNITIVĂ medierea cu lumea științelor,
prin intermediul operațiilor
intelectuale.
 I. BAZELE TEORETICE ŞI PSIHOPEDAGOGICE ALE METODICII FORMĂRII
REPREZENTĂRILOR ELEMENTARE MATEMATICE LA PREŞCOLARI

Competențe:
 Evidențierea scopului și a obiectivelor generale ale metodicii formării reprezentărilor elementare
matematice la preșolari;
 Argumentarea importanței cunoștințelor matematice în dezvoltarea intelectuală a preșcolarilor;
 Identificarea noțiunilor de mulțime, elemente ale mulțimii, submulțime, incluziune și egalitate a
mulțimilor;
 Determinarea noțiunii de număr și șir natural al numerelor;
 Specificarea aspectelor de constituire a conceptului de formare a reprezentărilor elementare matematice
la preșcolari.
 individuale, a specificului formării noţiunilor matematice la această
vârstă.

Metodica activităţilor matematice analizează în spiritul logicii

SCOPUL
ştiinţelor Scopulobiectivele,
1. ȘImoderne și obiectivele
OBIECTIVELE GENERALEgenerale
conţinuturile, ALE ale metodicii
METODICII
strategiile formării reprezentărilor
didactice, FORMĂRII
REPREZENTĂRILOR
mijloacele de învăţământ, elementare
ELEMENTARE
formele de activitatematematice
MATEMATICE LA
şi de organizarelaa preșcolari
PREȘCOLARI;
copiilor, modalităţile de evaluare a progresului, bazele cultivării unor
repertorii motivaţionale favorabile învăţării. Oferă alternative
teoretico-metodologice, norme şi modele de activităţi care asigură
optimizarea procesului didactic.

Cunoscând bine proiectarea didactică, integrarea resurselor în

activitatea la grupa de preşcolari şi evaluarea rezultatelor şi a
progreselor copiilor prin raportarea la obiectivele propuse, cadrul
didactic nu este un simplu practician care aplică reţete metodice, ci un
investigator care studiază atent fenomenele şi îşi perfecţionează
continuu propria activitate, contribuind la ridicarea calităţii
învăţământului.
 2. Importanța cunoștințelor matematice în dezvoltarea intelectuală a
preșcolarilor
Activitatea matematică favorizează copilului medierea cu lumea
științelor, prin intermediul operațiilor intelectuale.

1.Dezvoltarea senzațiilor și percepțiilor prin acțiuni directe cu

obiectele
Prin acțiunea directă a copiilor cu obiectele concrete se formează
priceperi, deprinderi,
capacități specifice activitaților matematice:
- de recunoaștere a obiectelor;
- de clasificare, triere, sortare și grupare a obiectelor, de ordonare,
clasare, seriere a obiectelor;
- de apreciere globală a cantității,
- de asociere a obiectelor în perechi;
- de comparare a mulțimilor folosind corespondența de unu la unu,
- de asociere a numărului natural la mulțimile cu ”tot atâtea” elemente;
- de a asocia cifra la numărul corespunzător.
2. Recunoașterea și denumirea însușirilor: formă, culoare, mărime
Activitățile organizate în vederea sesizării formei obiectelor implică parcurgerea unor etape,
ca:
- prezentarea obiectelor de o anumită formă;
- denumirea formei unui obiect;
- gruparea la un loc a obiectelor (imaginilor) care au o anumită formă (toate cercurile, toate
pătratele).
La grupa mică, prin activități sub formă de joc, sun percepute jucăriile sub formă rotundă,
de cerc sau de disc. Pătratul se identifică prin discriminare cu cercul, recunoscând în grupă
obiectele care au formă de pătrat.
La grupa mijlocie se introduce și triunghiul pe baza experienței anterioare a copiilor și
folosind material didactic adecvat.
Recunoașterea și denumirea culorilor se realizează mai ușor, încă de la grupa mică.
Culorile care se învață sunt: roșu, galben și albastru.
Pentru învățarea culorilor se impune parcurgerea unor etape, ca:
- prezentarea obiectelor colorate diferit;
- înlocuirea obiectelor colorate cu imagini ale obiectelor colorate;
- colorarea unor contururi, imagini, reprezentări grafice și denumirea culorilor folosite;
- gruparea obiectelor după culoare (obiecte roșii, obiecte galbene, obiecte albastre).
În sesizarea însușirii de mărime a obiectelor se impune parcurgerea unor etape, ca:
- prezentarea unor obiecte mari și a unor obiecte mici la care diferențele să fie vizibile;
- compararea obiectelor de aceeași categorie, dar de mărimi diferite;
- compararea unor obiecte diferite, dar de aceeași mărime (pătrate mici, cercuri mari);
- folosirea corectă a termenilor mare/mic, gros/subțire.
3. Perceperea și sesizarea unor poziții spațiale
Perceperea corectă a relațiilor spațiale implică
organizarea unor activități, ca:
- așezarea obiectelor în diferite poziții verbalizând
acțiunea;
- așezarea grupelor de obiecte în pozițiile indicate sau
potrivit unei anumite situații de joc.
În orientarea spațială a unui obiect trebuie să se fixeze,
obligatoriu, un reper de referință. La
grădiniță se urmărește ca preșcolarii să perceapă
relațiile spațiale, să plaseze diferite obiecte
într-un spațiu și să se plaseze ei în raport cu un reper
dat utilizănd termeni, ca: sus, jos, sub,
pe, în, peste, deasupra, departe, afară, aproape, mai
aproape, mai departe, cel mai aproape,
cel mai departe, aici, acolo ș. a.
4.Formarea deprinderii de triere, seriere, clasificare
după însușiri comune
În formarea conceptului de număr natural, operațiile de
triere, seriere, clasificare sunt fundamentale. Alcătuirea
grupelor de obiecte după anumite criterii, compararea
grupelor de obiecte, aprecierea globală prin punerea în
corespondență, stabilirea mulțimilor cu ”tot atâtea”
obiecte, asocierea numărului la mulțimile echivalente
constituie etape pe care le relevă teoria mulțimilor în
introducerea conceptului de număr natural ca fiind
cardinalul mulțimii finite.
Exercițiile de formare a grupelor de obiecte după o
însușire, apoi treptat după una sau mai multe însușiri
(culoare, formă, mărime, grosime) reprezintă de fapt
exerciții de formare a
deprinderilor de triere, seriere, clasificare după un
anumit criteriu dat. Ordonarea obiectelor unei mulțimi
conduce treptat la pregătirea copiilor pentru compararea
numerelor și înțelegerea șirului crescător sau
descrescător al numerelor.
5. Formarea deprinderilor de a ordona obiectele după mărime
Procesul de ordonare a obiectelor după mărime începe de la
grupa mică datorită rolului pe
care îl are în înțelegerea aspectului ordinal al numărului natural.
Activitățile de ordonare și seriere urmăresc:
- stabilirea deosebirilor (asemănărilor);
- sortarea și ordonarea obiectelor;
- clasificarea și serierea obiectelor;
- sinteza și transferul.
Pentru ordonarea obiectelor după mărime în șir crescător se
procedează astfel:
- se alege cel mai mic obiect din grupa de obiecte;
- se așează la locul indicat (stânga);
5.Formarea deprinderilor de apreciere globală prin punere în perechi
În formarea conceptului de număr natural un rol important îl are compararea
mulțimilor prin așezarea în perechi a elementelor lor (corespondența biunivocă).
Punerea în perechi și aprecierea globală se bazează pe capacitățile de grupare a
obiectelor după anumite criterii și pe înțelegerea relației dintre grupele de obiecte.
Aprecierea globală prin punere în corespondență este posibilă fără a număra
obiectele celor două mulțimi.
Așezarea în perechi se face de jos în sus și de la stânga la dreapta, elementele
fiind așezate cu mâna dreaptă. În urma așezării în perechi copiii constată că există
două posibilități:
a) fiecare element are pereche;
b) rămân elemente fără pereche.
Dacă fiecare element intră în corespondență, are pereche, atunci cele două
mulțimi au ”tot atâtea elemente. Dacă rămân elemente fără pereche, pentru
compararea mulțimilor se folosesc termeni, ca: mulțimea A are mai multe
elemente decât mulțimea B sau mulțimea B are mai puține elemente decât
mulțimea A.
6.Formarea deprinderilor de a ordona obiectele după
mărime
Procesul de ordonare a obiectelor după mărime începe de
la grupa mică datorită rolului pe
care îl are în înțelegerea aspectului ordinal al numărului
natural.
Activitățile de ordonare și seriere urmăresc:
- stabilirea deosebirilor (asemănărilor);
- sortarea și ordonarea obiectelor;
- clasificarea și serierea obiectelor;
- sinteza și transferul.
Pentru ordonarea obiectelor după mărime în șir crescător
se procedează astfel:
- se alege cel mai mic obiect din grupa de obiecte;
- se așează la locul indicat (stânga);
- se alege cel mai mic obiect din abiectele rămase;
- se așază la locul indicat în poziția cerută;
- se coninuă trierea, sortarea și ordonarea până se
ordonează toate obiectele.
7. Formarea reprezentărilor matematice
Formarea reprezentărilor matematice este un proces complex și
de durată.
Formarea reprezentărilor despre formele geometrice se bazează
pe acțiunea concretă a copilului asupra obiectelor.
În formarea reprezentărilor matematice despre mulțime trebuie
să se țină seama de atât aspectele din punct de vedere teoretic al
noțiunii de număr natural cât și aspectele psihopedagogice.
În procesul formării reprezentărilor matematice copiii răspund
mai repede prin acțiuni, deci planul verbal rămâne în urma
acțiunii.
De aceea în practică trebuie să se insiste ca fiecare copil să-și
însușească limbajul matematic adecvat și să se exprime corect și
logic.
Teoria stadalității dezvoltării cognitive, concepută de
J. Piaget prevede că „toţi copiii trec printr-o serie
de perioade în dezvoltarea lor cognitivă”, acestea
sunt:
0-2 ani (aproximativ) perioada senzorio-motorie;
2-7 ani (aproximativ) perioada preoperaţională;
7-11 ani (aproximativ) perioada operaţiilor concrete;
11 ani – maturitate, perioada operaţiilor formale.
Exemplu de gândire preoperațională: „o sârmă rămâne
aceiași chiar și după ce a fost îndoietă, căpătând o formă
diferită sau că apa rămâne aceiași chiar dacă arată
altfel după ce a fost vărsată într-un pahar”.
  Noțiune de mulțime, elementele mulțimii, submulțimii, incluziunea și
egalitatea mulțimilor

În grã diniţã , copilul învaţã sã formeze mulţimi de obiecte,

descoperã proprietã ţile lor caracteristice, stabileşte relaţii,
efectueazã operaţii cu ele. Mulțime. Prin mulțime îınțelegem o colecție de obiecte bine determinate și
distincte.
Elementele mulțimii. Obiectele din care este constituită mulțimea se numesc
elementele mulțimii.
Egalitatea mulțimilor. Două mulțimi sunt egale dacă ele sunt formate din
exact aceleași elemente.
Definiții
Dacă x este un obiect și A este o mulțime, vom nota
- x ∈ A dacă x este element al lui A;
- x /∈ A dacă x nu este element al lui A.

Ce observăm? Două mulțimi A și B sunt egale dacă și numai dacă are loc
echivalența (x ∈ A ⇔ x ∈ B).
Incluziunea mulțimilor. Dacă A și B sunt mulțimi, spunem că A este
submulțime a mulțimii B dacă toate elementele lui A sunt și elemente ale lui B.
  Noțiune de număr și șir natural al numerelor. Filogeneza dezvoltării noțiunii
de număr. Apariția și dezvoltarea sistemelor de calcul
Copilul fãcând operaţii de gândire logicã pe mulţimi concrete
ei dobândesc pregãtirea necesarã pentru înţelegerea numãrului
natural şi a operaţiilor cu numere naturale (adunarea şi
scãderea).
În formarea noţiunilor de numãr natural şi operaţii cu numere
naturale se considerã cã trebuie parcurse urmãtoarele etape:
 Sesizarea mulţimilor şi a relaţiilor dintre mulţimi (mulţimi
de obiecte din mediul ambian, experienţa de viaţã a copiilor,
imagini ale mulţimilor de obiecte concrete);
 Operaţii cu mulţimi de obiecte (cu mulţimi de obiecte reale,
cu mulţimi de obiecte cu putere de simbolizare a relaţiilor
matematice, cu piesele jocurilor logico-matematice);
 Operaţii cu simboluri ale mulţimilor de obiecte (reprezentãri
grafice)
 Operaţii cu simboluri numerice.
Premisele psiho-pedagogice ale formării conceptului de număr natural sunt:

 în jurul vârstei de 3-4 ani copiii devin capabili să localizeze un set de obiecte
într-un sistem de relaţii spaţiale;

 la vârsta de 4-5 ani se formează intuitiv noţiunile figurative de

interior/exterior, închis/deschis;

 după vârsta de 5 ani copiii devin capabili să reproducă o anumită ordine

spaţială simplă;
 începând cu vârsta de 6-7 ani copiii pot organiza în mod concret
spaţiul fizic: înţeleg şi pot explica anumite proprietăţi ale figurilor
geometrice, sunt capabili să noteze grafic deplasările unui corp, să
construiască mulţimi de obiecte după anumite proprietăţi ale
elementelor sale, apar primele semne ale formării noţiunii de
măsură.
 la începutul vârstei şcolare mici se dezvoltă primele operaţii logice
elementare: conjuncţia, disjuncţia şi negaţia;
 - la vârsta de 6-7 ani apar primele reprezentări despre invarianţa
cantităţii: copii sunt capabili să stabilească corespondenţa între
elementele a două mulţimi şi să exprime rezultatul acestei activităţi
prin cuvintele mai puţin/tot atât/mai mult.
 Evoluția și constituirea conceptului de formare a reprezentărilor elementare matematice
la preșcolari.

Cerințe psihopedagogice de care trebuie sã se ţinã seama cadrul didactic în conceperea şi

desfãţurarea actului didactic:
 Orice acţiune matematicã trebuie sã fie dobânditã de copil prin acţiune însoţitã de cuvânt;
 Asimilarea unei structuri matematice sã fie rezultatul unor acţiuni directe cu obiectele;
 Situaţiile de învãţare sã favorizeze operaţiile mentale, copilul îmbogãţindu-şi experienţa cognitivã ;
 Învãţarea sã respecte caracterul integrativ al structurilor, urmãrindu-se transferul vertical între nivelele
de vârstã şi logica formãrii noţiunilor matematice;
 Copilul sã beneficieze de o experienţã concretã variatã, bogatã şi ordonatã în sensul implicaţiilor
matematice.
 Acţiunile de manipulare şi cele ludice sã conducã spre abstractizareere.
 Activități de învățare și (auto)evaluare:
Argumentați importanța cunoștințelor matematice în dezvoltarea
intelectuală a preșcolarului.
Identificați prin exemple noțiunile fundamentale matematice
(mulțime, elemente ale mulțimii, submulțime, incluziunea, egalitatea
de mulțimi; număr, șir natural al numerelor).
Creați un tablou privind evoluția și constituirea conceptului de FREM
la preșcolari (utilizând Standardele de învățare și devoltare a copilului
de la naștere până la 7 ani).