Particularitățile dezvoltării limbajului la copiii cu deficiență de vedere

Deficiența de vedere este inclusă în cadrul deficiențelor senzoriale și constă în

diminuarea în grade diferite (până la pierderea totală) a acuității vizuale. Prin consecinţele asupra
vieţii psihice şi sociale a individului, această categorie de deficienţe are o puternică influenţă
asupra calităţii şi specificităţii relaţiilor pe care persoana deficientă le stabileşte cu factorii din
mediu, în condiţiile afectării parţiale sau totale a aportului informaţional de la nivelul
analizatorului vizual, principalul furnizor de informaţii de la nivelul structurilor cerebrale
superioare.Copiii cu dizabilități vizuale, au anumite particularități în dezvoltarea limbajului,
datorate faptului că nu pot percepe și nu pot vedea expresiile faciale, gesturile sau obiectele în
mod normal. Aceste particularități pot varia în funcție de vârstă, nivelul de afectare și de tipul de
dizabilitate vizuală.

Mai mulți cercetători au abordat în studiile lor problema cu privire la particularităţile

dezvoltării limbajului la acești copiii, cum ar fi autorii ruşi Л.С. Волкова, В.П. Ермаков, Г.А.
Якунин, Л.И. Солнцева. Autorii evidențiază următoarele tulburări de limbaj la copiii cu
dizabilităţi vizuale, comparativ cu cei cu dezvoltarea tipică, și anume:

tempou încetinit în dezvoltarea limbajului, tulburări lexico-semantice, “verbalism” (apariţia

unui şir de cuvinte care nu sunt legate de imaginea obiectelor) şi ecolalii.
Particularitățile dezvoltării definițiilor și trecerea de la un nivel de generalizare la altul,
procesul dezvoltării semnificațiilor cuvintelor la copiii cu dizabilitatea vizuală a fost cercetată
de către Т.Н. Головинa, М.В. Журавлевa, Т.Н. Назаровa. Autorii au menționat următoarele:
- afectarea perceperii vizuale în cazul lipsei vederii se reflectă asupra dezvoltării definițiilor,
conceptelor și aplicarea lor;
- copiii slabvăzători întâmpină dificultăți în identificarea trăsăturilor principale și formarea
legăturilor dintre ele;
- la copiii cu dizabilitatea vizuală formarea noțiunilor noi se realizează cu dificultate, sunt
limitate cunoștințele în activitatea casnică, reprezentările imaginative sunt sărace;
- cautarea cuvântului de generalizare prezintă dificultăți. Copiii mai ușor se ispravesc cu
noțiuni de generalizare simple decât generalizare trasăturilor, calităților, măsurilor.
Una din trăsăturile specifice ale limbajului la copiii cu dizabilitatea vizuală este aplicarea
mimicei și pantomimei deaceia intonația aproape lipsește (Л.С. Волкова, Л.И. Солнцева).
Impactul negativ al dizabilității vizuale asupra limbajului impresiv și expresiv este
constatat de către З.A. Репина şi O.И. Криницкая. Paralel autorii au menționat despre
imperfecția perceperii auditive: diferenţierea insuficientă a sunetelor emise de către obiecte,
dificultăţi de orientare şi diferenţiere la tempoul sunetelor emise de către instrumentele muzicale,
diferenţierea cuvintelor asemănătoare după sonoritate.
Tulburările vizuale facilitează apariția dificultăților majore în înțelegerea mediului înconjurator,
limitarea informației pentru prelucrare, limitarea contactelor cu cei din mediul înconjurator duce
la imposibilitatea realizării diferitor tipuri de activități.
La copiii cu dizabilitate vizuală tutlburările de limbaj se manifestă sub următoarele
aspecte: lexical, fonetic și gramatical. În dependenţă de vârsta copilului, nivelul dezvoltării
limbajului poate avea trăsături specifice.

Cel mai adesea, au fost observate parafaziile verbale și, în principal, pe o bază semantică:
- înlocuirea unui cuvant generalizator cu un cuvant cu un sens mai specific (pasăre - rândunica,
cioara, vrabie; platan, plop, dud)
- înlocuirea unui cuvânt generalizator cu o apartenență funcțională, o metodă de mișcare (o
farfurie, un leagăn, un castron de mâncat; o albină, o cioară, un fluture - zboară).
Vocabular limitat
La copiii cu deficiențe de vedere, vocabularul activ este mai sărac sau limitat decât norma de
vârstă, deoarece ei nu pot vedea obiectele și nu au experiențe vizuale care să le permită să învețe
cuvinte noi. Însă, în general, acești copii pot dezvolta un vocabular bogat prin intermediul
celorlalte simțuri, precum auzul sau atingerea.

Alte particularități a limbajului copiilor cu dizabilități vizuale:

 Folosirea cuvintelor abstracte: Copiii cu dizabilități vizuale pot folosi cuvinte abstracte
într-un mod mai frecvent și mai timpuriu decât ceilalți copii. De exemplu, ei pot utiliza
cuvinte precum "iubire" sau "frica" încă de la o vârstă fragedă, deoarece acestea sunt
concepte care pot fi înțelese prin intermediul celorlalte simțuri (sunet, miros, atingere).
 Folosirea cuvintelor descriptive: Pentru a compensa absența viziunii, copiii cu dizabilități
vizuale pot folosi cuvinte descriptive pentru a descrie obiectele sau evenimentele din
jurul lor. Acești copii pot fi foarte buni în a găsi cuvinte care să descrie caracteristicile
obiectelor sau animalelor pe care le simt sau le aud.
 Limbajul nearticulat: Unii copii cu dizabilități vizuale pot folosi un limbaj nearticulat,
care poate fi dificil de înțeles pentru cei din jur. Aceasta poate fi cauzată de faptul că nu
au un model vizual pentru sunetele limbajului, astfel încât să fie mai dificil să le pronunțe
corect.
 Comunicarea prin intermediul mișcărilor: Deoarece nu pot vedea gesturile și expresiile
faciale ale celorlalți, copiii cu dizabilități vizuale pot să comunice prin intermediul
mișcărilor, cum ar fi mișcările capului sau ale mâinilor. De exemplu, pot învăța să arate
cu degetul în direcția în care se află obiectul pe care doresc să îl ia.
 La copiii cu dizabilitățile vizuale severe avem nedezvoltarea precoce a limbajului: greșeli
în recepționarea limbajului care nu se corelează cu imaginea vizuală a obiectelor, lexicul sărac,
ecolalie.

Copiii cu deficiențe de vedere au nevoie de sprijin permanent din partea familiei, școlii și
societății. Astfel, dezvoltarea laturilor limbajului cu ajutorul familiei și a specialiștilor vor
conduce incluziunea socială și pedagogică a copilului cu dizabilități vizuale optimală.
Pentru a ajuta copiii cu dizabilități vizuale să își dezvolte limbajul, este important să li se ofere
experiențe tactile și auditive bogate și variate, să li se citească povești și să li se vorbească
deschis și într-un mod clar și simplu. De asemenea, este important să li se permită să exploreze
lumea.

Bibliografie:
1. MAXIMCIUC, Victoria; VOITIC (CORCEVOI), Nadejda. Particularitățile dezvoltării
limbajului la copiii cu dizabilități vizuale. In: Asistența psihologică la etapa contemporană:
realități și perspective, 21-22 octombrie 2021, Chişinău. Chisinau, Republic of Moldova: Lexon-
Prim, 2021, Ediția XXXII, pp. 187-190. ISBN 978-9975-50-269-6.
2. Тарасенко, Л.М. Игры и упражнения для развития микроориентировки и ориентировки
в пространстве для детей с нарушением зрения. p 126 психология, педагогика,
образование: актуальные и приоритетные направления исследований Сборник статей
Международной научно - практической конференции 23 ноября 2017 г. Часть 2 Омск
МЦИИ ОМЕГА САЙНС 2017
3. Best, B. A. Teaching children with Visual Impairments, Open University Press, Buckingham
4. Ghergut, A. Managementul asistenţei psihopedagogice şi sociale. Ghid Practic, editura
Polirom, Iasi, 2003
5. Preda, V. Explorarea vizuală. Cercetari fundamentale şi aplicative.