Cum se face emiterea sunetului “G”?

La fel ca la emisia lui „C”, în cazul sunetului „G” curentul de aer expirat trece prin dosul
încovoiat al limbii şi cerul gurii. Diferenţa este dată de vibrarea coardelor vocale.
Cum se face emiterea sunetului “C”?
Pentru emisia sunetului „C” curentul de aer expirat trece prin dosul încovoiat al limbii şi
cerul gurii. La acest sunet, buzele şi dinţii se deschid cât o cere vocala care urmează după „C”.
Vârful limbii atinge palatul. Învăţarea acestui sunet se poate face pornind de la sunetul „T”, prin
împingerea limbii spre cerul gurii, în timpul pronunţiei acestuia.
Cum se face emiterea sunetului “Ş”?
Consoana surdă "Ş" se emite corect prin rotunjirea buzelor; limba capătă o formă de cupă,
fiind puţin încordată; vârful ei este uşor ridicat, dar fără să acopere spaţiul dintre dinţi; la
expulzarea aerului se produce o rezonanţă zgomotoasă; colţurile buzelor sunt strânse în faţă. Jetul
de aer care este expulzat este cald, comparativ cu pronunţia lui „S”. Tineţi dosul mâinii în dreptul
gurii, fără a o atinge, pentru a simţi aerul cald. Puneţi copilul să ţină mâna în dreptul gurii dvs.
când îl emiteţi pe „Ş” şi apoi în dreptul propriei lui guri.
Cum se face emiterea sunetului “J”?
Sunetul “J” se obţine în aceeaşi manieră ca sunetul “Ş”, cu conştientizarea vibraţiei
laringiene. El se emite corect prin rotunjirea buzelor; limba capătă o formă de cupă, fiind puţin
încordată; vârful ei este uşor ridicat, dar fără să acopere spaţiul dintre dinţi. Puneţi copilul să ţină
mâna pe gâtul dvs. şi apoi pe al lui pentru a simţi vibraţia.
Cum se face emiterea sunetului “R”?
La articularea corectă a sunetului „R” participă intens doar vârful limbii. Buzele şi dinţii
sunt întredeschişi. Partea posterioară a limbii, în formă de lopată, atinge cu marginile laterale dinţii
de sus, până la canini, iar partea anterioară este ridicată spre alveolele dinţilor incisivi de sus.
Limba este fixată, cu excepţia vârfului ei, iar la expulzarea aerului, ea vibrează rapid între alveole
şi dinţii superiori. Este, prin urmare, foarte important ca vibraţia să fie localizată la nivelul
vârfului limbii. Dacă vibraţia este localizată la nivelul coardelor vocale, ca în limba franceză, sau
dacă emiterea se face fără vibrare, ca în limba engleză, sunetul se emite incorect. Mare atenţie la
localizarea vibraţiei!
Cum se face emiterea sunetului “L”?
Vârful limbii se ridică spre alveolele dinţilor incisivi superiori după care se desprinde.
Marginile laterale ale limbii se sprijină pe vălul palatului, lăsând un orificiu îngust prin care se
scurge aerul.
Cum se face emiterea sunetului “Ţ”?
Sunetul „Ţ” se pronunţă corect prin deschiderea uşoară a gurii, în timp ce colţurile buzelor
sunt retrase în părţi, iar vârful limbii este apropiat de incisivii superiori. La expulzarea aerului,
vârful limbii se îndepărtează spre incisivii inferiori. Atenţie: a nu lăsa să scoată vârful limbii
printre dinţi! (amintiţi-i mereu că limba trebuie să stea dincolo de dinţi).
Cum se face emiterea sunetului “Z”?
Buzele trebuie să fie deschise, cu colţurile retrase în părţi, ca la un zâmbet. Dinţii sunt uşor
întredeschişi. Astfel, sunetul "Z" se pronunţă având o poziţie a aparatului fonoarticulator
asemănătoare cu aceea a pronunţării lui "S", numai că vocea se aude. Este un "S" sonor. Pentru
diferenţierea celor două, se duce mâna copilului la gâtul dvs. pentru perceperea vibraţiei coardelor
vocale şi apoi la propriul său gât. Atenţie: a nu lăsa să scoată vârful limbii printre dinţi! (amintiţi-i
mereu că limba trebuie să stea dincolo de dinţi).
Cum se face emiterea sunetului “V”?
Emiterea lui „V” este similară celei lui „F”, cu diferenţa că acum coardele vocale vibrează.
Buza de sus e puţin ridicată şi nu o atinge pe cea de jos. Maxilarul de jos e puţin lăsat. Buza de jos e
ridicată şi cu marginea de sus atinge uşor dinţii de sus. Limba stă liberă în cavitatea de jos a gurii.
Sunetul „V” se mai poate obţine şi din „F” pronunţat cu voce.
Cum se face emiterea sunetului “F”?
 Buza de sus e puţin ridicată şi nu o atinge pe cea de jos. Maxilarul de jos e puţin lăsat. Buza
de jos e ridicată şi cu marginea de sus atinge uşor dinţii de sus. Limba stă liberă în cavitatea de jos
a gurii. Aerul suflat printre dinţii de sus şi buza de jos produce sunetul „F”.
Cum se face emiterea sunetului “S”?
Buzele trebuie să fie deschise, cu colţurile retrase în părţi, ca la un zâmbet. Dinţii sunt uşor
întredeschişi. Odată cu emiterea sunetului se emite un suflu de aer rece. Tineţi dosul mâinii în
dreptul gurii, fără a o atinge, pentru a simţi aerul rece. Puneţi copilul să ţină mâna în dreptul gurii
dvs. când îl emiteţi pe S şi apoi în dreptul propriei lui guri. Atenţie: a nu lăsa să scoată vârful limbii
printre dinţi! (amintiţi-i mereu că limba trebuie să stea dincolo de dinţi).
Cum se face emiterea sunetelor “CE”, “CI” ?
Sunetele „CE” şi „CI” se pronunţă corect prin atingerea limbii de palatul dur, iar marginile
laterale ating arcadele dentare superioare. La ieşirea aerului, limba se desprinde brusc de palat,
ocupând poziţia relaxată în planşeul bucal. Atenţie: a nu lăsa să scoată vârful limbii printre
dinţi! (amintiţi-i mereu că limba trebuie să stea dincolo de dinţi).
Cum se face emiterea sunetelor “GE”, “GI” ?
Sunetele „GE” şi „GI” necesită aceeaşi poziţie a organelor vorbirii ca şi la „CE”, „CI”.
Diferenţa este dată de vibraţia coardelor vocale. Limba atinge palatul dur, iar marginile laterale
ating arcadele dentare superioare. La ieşirea aerului, limba se desprinde brusc de palat, ocupând
poziţia relaxată în planşeul bucal. Atenţie: a nu lăsa să scoată vârful limbii printre dinţi! (amintiţi-i
mereu că limba trebuie să stea dincolo de dinţi).