Conversie PIPP , Anul II, Pitesti

Cursant: Ungureanu Daniela

Didactica activitatilor matematice - invatamantul prescolar

STIMULAREA ABILITATILOR MATEMATICE LA VARSTA TIMPURIE

In perioada preşcolară, informaţia ştiinţifică este permanent subordonată dezvoltării, copilului nu

i se predau cunoştinţe, ci i se facilitează acomodarea cu diferitele domenii ale vieţii. Numerele,
operaţiile simple cu acestea constituie pentru preşcolar instrumentul pentru rezolvarea unor
situaţii zilnice concrete, legate de propria persoană. În această viziune, activităţile matematice nu
trebuie privite ca o disciplină de studiu aparte, aşa cum este de exemplu matematica în
învăţământul primar, ci corelate, îmbinate şi integrate cu activităţi din alte domenii.

Scopul principal al acestor activităţi este dezvoltarea gândirii logice a copilului, înzestrarea lui
cu instrumente practice pentru rezolvarea unor probleme concrete, pregătirea pentru studiul
matematicii în şcoală.

Strategiile de stimulare a abilităților matematice la vârsta timpurie urmăresc pregătirea cadrului

didactic în vederea atingerii obiectivelor propuse de curriculă prin metode şi mijloace adecvate,
prin strategii specifice acestor activităţi. Desfăşurarea optimă a activităţilor matematice se
bazează pe cunoaşterea psihologiei copilului preşcolar, a particularităţilor individuale, a
specificului formării noţiunilor matematice la această vârstă.

Strategiile de stimulare a abilităților matematice la vârsta timpurie analizează în spiritul logicii

ştiinţelor moderne obiectivele, conţinuturile, strategiile didactice, mijloacele de învăţământ,
formele de activitate şi de organizare a copiilor, modalităţile de evaluare a progresului, bazele
cultivării unor repertorii motivaţionale favorabile învăţării.

Metodica predării matematicii pentru învăţământul preşcolar trebuie să indice cum să se

organizeze predarea-învăţarea eficientă a conceptelor matematice. Matematica constituie
conţinutul asupra căruia metodica predării îşi exersează metodele. Ea se adaptează şi devine
specifică acestui conţinut. Prin acest fapt devine o disciplină matematică. Se încetăţeneşte tot mai
mult şi termenul de metodologie didactică, înţeleasă ca ştiinţă a metodelor utilizate în procesul
de învăţământ, ca teorie a naturii, locului şi a strategiilor, metodelor, tehnicilor şi procedeelor
întrebuinţate în predare şi învăţare. Ea îşi propune totodată, să ofere alternative teoretico-
metodologice, norme şi modele posibile de lucru, care să asigure optimizarea învăţământului
matematic în ciclul preşcolar. Însuşirea cunoştinţelor şi formarea abilităţilor, deprinderilor şi
priceperilor vizate prin activităţile matematice, au o deosebită importanţă în dezvoltarea generală
intelectuală a copiilor, ca şi în pregătirea în vederea intrării în şcoală. Familiarizarea cu mulţimile
de obiecte ale căror elemente, întâlnite în mediul înconjurător, au o natură variată, contribuie la
lărgirea sferei de cunoştinţe, precum cele referitoare la cantitate, mărime, culoare, numărul de
elemente.

În procesul formării reprezentărilor matematice, copiii îşi exercită vorbirea, îşi însuşesc
terminologia adecvată, care îi ajută să exprime corect şi cu uşurinţă ceea ce gândesc şi rezolvă
practic diferite sarcini. Activităţile desfăşurate în scopul formării reprezentărilor matematice
permit realizarea unei permanente corelaţii între toate cunoştinţele însuşite de copii în cadrul
altor activităţi (observări, lecturi după imagini, desen, jocuri didactice). Exerciţiul individual
efectuat sistematic, în conformitate cu cerinţele educatoarei, contribuie la formarea deprinderilor
de muncă intelectuală şi practică, a simţului de ordine şi disciplină.

Specificul formării abilităților matematice la vârsta timpurie

Activităţile matematice urmăresc formarea prin acţiune a unor reprezentări, concepte şi noţiuni –
structuri cognitive – puse în evidenţă prin dobândirea de deprinderi, priceperi şi abilităţi –
structuri operatorii. Strctura cognitivă influenţează semnificativ învăţarea şi reflectă conţinutul şi
organizarea ansamblului de cunoştinţe relevante din domeniul matematic. Dezvoltarea cognitivă
în stadiul preoperatorial este determinată de capacitatea copilului de a dobândi şi utiliza abstracţii
elementare. Conceptele elementare premergătoare numărului sunt însuşite de copil în cadrul
experienţei sale concrete. Ca rezultat al acestei experienţe, copilul este 11 capabil să extragă
însuşirile esenţiale care formează imaginea reprezentativă, semnificaţia conceptului.

În acest stadiu se constituie operaţiile de seriere (ordonare) şi cele de clasificare (grupare după
anumite criterii). În finalul acestui stadiu apare conceptul de număr, ca urmare a asocierii
cantităţii la număr, a serierii, clasificării, etc. La vârsta de 6-7 ani apare posibilitatea însuşirii
operaţiei logice de determinare a apartenenţei la o clasă şi de raportare a subclaselor la clase.
Condiţia esenţială a însuşirii conceptelor elementare este organizarea unor experienţe de
învăţare, care să favorizeze accesul copilului la exemple concrete, care evidenţiază ansamblul de
însuşiri esenţiale ale conceptului.

Procesul de formare şi dezvoltare a abilităţilor se desfăşoară treptat, pe grade de dificultate, de la

simplu la complex. Dezvoltarea capacităţilor se produce atât în sens cantitativ, cât şi calitativ,
prin evoluţia şi întărirea abilităţilor formate anterior, generalizarea capacităţilor însuşite prin
aplicarea acestora în situaţii multiple şi variate, precum şi prin producerea unui transfer optim al
capacităţilor însuşite pe baza repetării, întreţinerii şi extensiei lor.
Z. P. Dienes identifică trei stadii în formarea conceptelor matematice la vârsta preşcolară, stadii
cărora le sunt specifice diferite tipuri de jocuri:

1. Stadiul preliminar – în care copilul manipulează şi cunoaşte obiecte, culori, forme, în cadrul
unor jocuri preliminare fără un scop aparent.

2. Stadiul jocului dirijat – în scopul evidenţierii constantelor şi variabilelor mulţimii prin jocuri
structurate.

3. Stadiul de fixare şi aplicare a conceptelor – asigură asimilarea şi explicitarea conceptelor

matematice în aşa numitele jocuri practice sau analitice.

Z. P. Dienes stabileşte principiile care stau la baza oricărui model de instruire centrat pe
formarea unui concept matematic:

• Principiul constructivităţii - orientează învăţarea conceptelor într-o succesiune logică, de la

nestructurat la structurat.

• Principiul dinamic – experienţele pe care le realizează copilul în contactul nemijlocit cu

material adecvat şi sub formă de joc conduc la formarea unui concept. Astfel, învăţarea
progresează de la un stadiu nestructurat de joc, la un stadiu mai structurat, de construcţie, în care
se asigură înţelegerea şi care apoi se integrează într-o structură matematică.

• Principiul variabilităţii matematice - asigură formarea gândirii matematice ce are la bază

procesul de abstractizare şi generalizare.

• Principiul variabilităţii perceptuale - presupune ca formarea unei structuri matematice să se

realizeze sub forme perceptuale variate. Respectarea acestui principiu conduce la operaţia de
abstractizare ce va sprijini formarea unei gândiri matematice.

Integrarea în practică a acestor principii conduce la dobândirea unor reprezentări matematice şi

concepte sub forma concretizărilor pe materiale structurate ce transmit aceeaşi structură
matematică prin acţiune dirijată, imagine şi simbol verbal sau nonverbal. Pentru a-şi forma
reprezentări conceptuale corecte, copilul trebuie să-şi însuşească procedee de activitate mentală
cu ajutorul cărora se realizează sinteza caracteristicilor unei anumite clase de obiecte. Operaţiile
mentale corespunzătoare şi structurile cognitive (reprezentările şi conceptele) rezultă din
acţiunile practice, se fixează în cuvinte şi în operaţiile cu cuvinte şi sunt orientate prin scopul şi
condiţiile activităţii practice.

Z. P. Diènes valorifică implicaţiile matematice ale teoriei lui Piaget în elaborarea unui sistem de
învăţare a conceptelor matematice cu accent pe învăţarea prin acţiune şi experienţă proprie a
copilului şi folosirea materialelor structurate (piese logice, riglete). În acest sistem, structurile
matematice sunt dobândite sub forma acţiunii, imaginii sau simbolului, materialele structurate
constituind mijloace de construcţie prin acţiune a structurilor. Valoarea materialului structurat
creşte în măsura în care el reuşeşte să evidenţieze atributele esenţiale ale noţiunii iar jocul capătă
o poziţie privilegiată, în sensul că, prin joc şi îndeosebi prin jocul logic, se înlesneşte dobândirea
noţiunii de mulţime, a noţiunii de relaţie şi a elementelor de logică.

Bibliografie

1.Bulboacă, M., Perta, D.L., Chiţu, L.E., Gabor, L.D., Stârciogeanu, D.F., Metodica predării matematicii/
activităţilor matematice, Editura Nedion, Bucureşti, 2007
2 Dienes, Z.P., Abstraction and Generalization: Examples Using Finite Geometries J. Higgins (Ed.)
Cognitive Psychology and the Mathematics Laboratory, Columbus, OH. ERIC/SMEAC, 1975
Sursa: http://dspace.usarb.md:8080/jspui/bitstream/123456789/3716/1/strategii_curs.pdf