V

a
Ce rol indeplineste autoeducatia in formarea si dezvoltarea individului?Cum se
realizeaza optimal, in ce conditii, cu ce consecinte?

l
Valul schimbărilor şi al noutăţilor care asaltează viaţa umanităţii şi a fiecărei colecivităţi
umane a făcut necesară extinderea actului educativ de-a lungul întregii vieţi. Educaţia
dată de şcoală nu mai este suficientă pentru întreaga viaţă a omului. In încercarea de a
face faţă provocărilor lumii contemporane, una din direcţiile de restructurare a realităţii
educaţionale este: extinderea actului educativ la nivelul întregii vieţi a individului.
A învăţa să înveţi şi a te perfecţiona continuu sunt condiţiile educaţiei permanente.
Ideea autoeducației nu este nouă, necesitatea permanenţei educaţiei în plan individual şi

u
istoric fiind intuită de mult timp, în primul rând de la clasicii pedagogiei tradiţionale. Incă
din secolul al XVII-lea, Jan Amos Comenius (1592-1670) afirma în lucrările sale că „tota
vita schola est”-reflecţie teoretică, pe care realitatea obiectivă, practica, specialiştii şi
ştiinţa, aveau să o valideze ulterior. S-a afirmat că „pentru fiecare om, viaţa sa este o
şcoală, de la leagăn până la mormânt” (J. A. Comenius).
Pentru a face faţă situaţiile multiple de provocare a lumii contemporane este

l
firesc să ne punem următoarea întrebare: Dacă, astăzi,educaţia dată în şcoală este
suficientă a face faţă avalanşei de probleme cu care se confruntă omenirea ?Răspunsul
este clar, educaţia dată în şcoală nu mai este suficientă pentru întreaga viaţă a omului, de
aceea reprezentanţii pedagogiei moderne au emis teza educaţiei prelungite sau a
autoeducației care străbate întreaga viaţă personală a omului, astfel încât nevoia de
educaţie şi perfecţionare devine permanentă, pentru toată viaţa.

Autoeducația se defineste ca fiind activitatea constienta si complexa a fiintei umane

desfasurata in scopul desavarsirii propriei personalitati.Cuvantul,,autoeducatie", provenit
din grecescul ,,autos" (,,insusi") si latinescul ,,educatio"(,,educatie") este o activitate pe
care orice individ o desfasoara constient pentru formarea sau desavarsirea propriei
persoane.
Rolul autoeducatiei omului este de a îşi forma personalitatea echilibrat, de a putea
identifica şi folosi sursele de informaţie, a participa la dezvoltarea societăţii şi la educarea

s
celorlalţi membrii ai colectivităţii din care face parte.
Nicolae Iorga susţinea că: ,,Învăţat e omul care se învaţă necontenit pe sine şi învaţă
necontenit pe alţii.”
În absenţa autoeducaţiei, procesul de învăţământ s-ar reduce la simpla transmitere a
cunoştinţelor iar obiectivul general al sistemului de învăţământ nu ar putea fi atins.
Autoeducaţia se poate realiza şi oferă informaţii celor apropiaţi despre gradul de

c
autocunoaştere, autoevaluare, autoînvăţare, autoformare şi autoinstruire. Obiectivele
specifice autoeducaţiei constau în echilibrarea atitudinilor, înţelegerea propriilor
probleme afective şi orientarea acţiunilor spre un scop.
Datorită faptului că educaţia nu are un punct în care se termină, datorită faptului că
omul se perfecţionează pe tot parcursul vieţii sale, autoeducaţia devine din rezultat scop
al educaţiei.
Autoeducaţia are consecinte deosebit de importante pentru procesul de învăţare
deoarece ea face ca educaţia să se realizeze pe deplin, asigură succesul şcolar al elevului
şi pregătirea acestuia pentru a continua autoinstruirea şi autoformarea pe tot parcursul
vieţii.