Sunteți pe pagina 1din 3

LIMBAJUL COPIILOR SI MEDIUL SOCIAL

Limbajul si achizitia limbajului reprezinta unul din punctele cele mai importante in dezvoltarea
copilului. Desi exista etape de dezvoltare ale limbajului in functie de varsta fiecarui copil, experienta
ne arata insa ca ritmul de achizitie este foarte diferit pentru fiecare copil in parte.
Comunicarea cu copilul si stimularea permanenta a lui inca de cand este in burtica si apoi inca din
primele luni de viata contribuie la cresterea capacitatii sale de a asimila si mai tarziu de a incepe sa
vorbeasca, sa se exprime in diferite forme.
Limbajul se dezvolta numai prin interactiunea cu celalalt si prin accesul la modul in care se
manifesta si se exprima cei din jur. Asa cum spuneam, este importanta comunicarea permanenta chiar
si atunci cand copilul inca nu se poate exprima verbal, ci doar poate reactiona non-verbal (zambeste,
plange, se incrunta, se mira etc).
Un rol esential in dezvoltarea limbajului il are imitatia, care este primul proces de invatare
informala a copilului. Foarte multe lucruri reuseste sa le invete fara ca macar sa-si propuna si apoi le
stie pur si simplu. Parintii insa au rolul de a asigura o delimitare a ceea ce ii este folositor si ceea ce nu
trebuie pastrat.
Mediul familial si mediul social sunt cele care asigura contextual pentru aparitia si dezvoltarea
limbajului. Parintii, fratii, bunicii sunt cei care interactioneaza cu copilul in diferite momente, se joaca
cu el, ii arata diverse lucruri, ii spun povesti, ii canta.
Cu toate acestea, uneori datorita faptului ca in familie sunt intelese nevoile sale si cererile sale in mod
implicit (anumite gesturi, anumite sunete), cuvintele si frazele intarzie sa apara. Ceea ce determina si
incurajeaza aparitia lor este interactiunea copilului cu alti copii in parc, in anumite activitati, la cresa
sau la gradinita.
In general limbajul pasiv precede limbajul activ. Adica copilul mai intai primeste informatiile
care vin inspre el, le asimileaza, invata foarte multe lucruri si de abia mai tarziu ajunge sa le si spuna.
De aceea, unii copii, desi incep sa vorbeasca mai tarziu, au o coerenta si o fluenta foarte buna, ca si
cum pana atunci ar fi ascultat cu atentie si cand s-au simtit pregatiti au inceput sa participe si ei verbal.
Alti copii incep sa vorbeasca de timpuriu, dar intervine un moment cand fie apare un regres, fie se
opresc si nu mai vorbesc. Este important sa aflam ce a determinat copilul sa se opreasca din evolutia sa
si cum a aparut nevoia sa de a se retrage dintr-o interactiune activa intr-una pasiva.
Nicio schimbare nu se petrece brusc si nicio oscilatie in ceea ce priveste dezvoltarea copilului nu apare
fara motiv. Dezvoltarea limbajului este intr-o stransa legatura atat cu resursele intelectuale ale
copilului, cat si cu cele afective. De multe ori, desi copilul este suficient de pregatit din punct de
vedere intelectual, manifesta dificultati legate fie de o lipsa de incredere in sine, fie de o inhibitie din
punct de vedere emotional.
La fel de importanta este si atitudinea parintilor care pot insoti si incuraja aparitia si
dezvoltarea limbajului oferind sprijin si incredere copilului. Uneori grijile, preocuparile lor, desi nu
sunt exprimate in mod direct, ajung sa fie transmise si copiilor.
Dumneavoastră, în calitate de părinţi, sunteţi modelele principale pentru copilul
dumneavoastră, pentru că dumneavoastră sunteţi persoanele care petrec cel mai mult timp cu acesta în
timpul zilei și sunteţi, de asemenea, persoanele cu care copilul are cele mai strânse legături
emoţionale. Dumneavoastră aveţi posibilitatea de a discuta cu copilul dumneavoastră în multe și
variate situaţii în fiecare zi.
Conversaţia are o importanţă crucială, oferind copilului posibilitatea de a-și dezvolta un
vocabular variat și de a-și forma experienţe sociale prin intermediul limbii.
A asculta ceea ce spun copiii ne ajuta sa cunoastem lumea lor interioara, sa aflam sub ce forma ajung
la noi trairile lor, care sunt curiozitatile sau temerile lor. Asa cum spuneam si in articolul anterior,
limbajul se constituie in interactiunea cu mediul social.
De aceea, impactul pe care il are acest mediu asupra copilului se va reflecta in modul in care se
exprima si in ceea ce spune. Uneori copilul are capacitatea de a reda direct, povestind ceea ce s-a
intamplat, alteori reda indirect preluand fragmente propriu-zise din evenimentele respective.
* Imitatia - joaca un rol important in imbogatirea vocabularului, copiii preluand multe cuvinte sau
expresii de la alti copii sau de la adulti. Primele modele si cele care isi pun amprenta asupra limbajului
copilului sunt parintii.
Adesea copiii se exprima folosind cuvinte si gesturi specifice adultilor, si aceasta este incercarea lor de
a se simti mai aproape de ei, de a-i intelege, de a se pune in locul lor.
* Repetitia - copiii inca de foarte micuti sunt extrem de atenti la ceea ce vorbeste in jurul lor.
Inregistreaza toate aceste cuvinte, care insa cel mai adesea sunt insotite de trairi, de afecte. Ei preiau o
data cu cuvintele si aceste afecte pe care insa nu le pot traduce, nu le pot face intotdeauna sa capete un
sens, mai ales cand sunt foarte intense.
In dorinta de a intelege modul in care s-au comportat cei din jurul lor, de a da o semnificatie reactiilor
lor, de a elabora impactul pe care l-au avut asupra lor cuvintele, copiii aleg sa le repete si sa le asculte
iar si iar, de data aceasta fiind chiar ei cei care le rostesc in fata altora. Este ca o inversare de roluri, ca
o punere in act a ceea ce a vazut sau a auzit.
* Stereotipiile - utilizarea mereu a acelorasi cuvinte sau expresii ne pune intrebarea daca este vorba
despre un vocabular sarac al copilului, o dificultate in dezvoltarea sa intelectuala sau daca este vorba
despre un blocaj, o inhibitie afectiva care impiedica accesul la o exprimare complexa.
In timp ce in prima situatie, poate fi o intarziere in dezvoltare sau de o lipsa a activitatilor necesare
stimularii limbajului, in cea de-a doua situatie copilul s-a confruntat cu o situatie incarcata emotional
care a condus la aparitia blocajului.
* Cuvintele goale - sunt acele cuvinte pe care copiii le folosesc fara ca ele sa insemne ceva pentru ei,
fara sa le cunoasca sensul sau contextual in care pot fi folosite. Putem spune ca sunt invatate pe
dinafara si ca sunt redate automat, de multe ori in situatii in care nu se potrivesc.
Este important ca parintii sa reuseasca sa creeze legatura intre cuvantul in sine si ceea ce semnifica el.
Capacitatea de a intelege cuvintele abstracte se dezvolta in apropierea scolaritatii si pentru cei mici
este necesara o asociere cu elemente concrete, din experienta lor, pe care le cunosc si despre care au o
reprezentare.
* Cuvintele urate - iata unul din aspectele delicate legate de limbajul copilului.
Parintii sunt pusi in situatia stanjenitoare si uneori surprinzatoare de a-si auzi copilul reproducand
cuvinte urate pe care ei nu le-au spus sau nu au fost auzite pana acum.
Aparitia acestor cuvinte este un motiv de ingrijorare pentru ca in general modul in care un copil
vorbeste este asociat cu educatia pe care a primit-o. Mai mult, e vorba de "obraznicie", de "golanie",
de vulgaritate. Insa copiii preiau aceste cuvinte de alti copii sau de la alti adulti fara ca ei sa stie cel
mai adesea ce inseamna ele.
Continutul lor semantic le ramane indiferent si necunoscut pana mai tarziu, dar ceea ce ii determina sa
le preia este continutul lor afectiv. Ele sunt asociate descarcarii unei trairi intense si devin o modalitate
pentru copil de a exprima o stare emotionala (furie, neputinta, tristete, confuzie).
De multe ori atunci cand aceste cuvinte sunt adresate unui alt copil sau unui adult, ele nu reflecta doar
expresia unei dificultati legate de acea relatie, ci copilul le spune chiar despre el, isi atribuie acele
trasaturi negative, proiectandu-le insa asupra celuilalt.
Este importanta comunicarea cu copilul, indiferent de situatia in care se afla sau de ce limbaj foloseste,
pentru a reusi sa aflam cum a auzit, unde, la ce ii foloseste, ce exprima de fapt despre el.

Psiholog Cristina Calarasanu


Data:10.10.2014