Anexa nr. ….. la Ordinul ministrului educaţiei naţionale nr. ……… /…….

2019
MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE

Programa şcolară
pentru disciplina

ACTIVITĂȚI DE AUTONOMIE PERSONALĂ ȘI

SOCIALĂ
Învățământ special preșcolar

2019

Programă școlară ACTIVITĂȚI DE AUTONOMIE PERSONALĂ ȘI SOCIALĂ -Învățământ special preșcolar 1

Notă de prezentare

Programa disciplinei Activități de autonomie personală și socială este elaborată

astfel încât să răspundă nevoilor de formare ale preșcolarilor cu dizabilități senzoriale,
cognitive, comportamentale, printr-o abordare progresivă a nivelurilor competențiale și o
dezvoltare interdisciplinară a lor.
Parte a domeniului socio-emoțional, cu o alocare orară flexibilă conform
Planului-cadru de învățământ pentru învățământul special preșcolar, disciplina Activități
de autonomie personală și socială, alături de disciplinele conexe, Activități ludice și
Activități de formare a comportamentelor adaptative, contribuie decisiv la achiziționarea
de către preșcolar a unor abilități specifice de dezvoltare personală intrânsecă și a unor
deprinderi de autonomie ce îi permit valorizarea timpurie a sinelui în procesul formării
sale ca persoană.
Structura programei şcolare include următoarele elemente:
 Nota de prezentare
 Unități de competențe
 Elemente de competență şi exemple de activităţi de învățare
 Conţinuturi
 Sugestii metodologice
Am optat pentru o organizare a programei într-un model curricular centrat pe
unități de competențe, luând în considerare vârsta mică și necesitatea unei stimulări
timpurii bazată pe interacțiunea dintre potențialul înnăscut și abilitățile dobândite.
Din acest punct de vedere, unitățile se definesc la nivelul disciplinei și se formează
pe durata ciclului preșcolar. Ele descriu, în termeni comportamentali, măsurabili, un set
de abilități, cunoștințe și atitudini necesare pentru evoluția copilului, prin urmare au un
anumit grad de generalitate și complexitate și au rolul de a orienta demersul didactic
către achizițiile copilului la finalul ciclului preșcolar.
Lor li se subordonează elemente de competențe, cu caracter specific, derivate din
unitățile generale de competențe, și care reprezintă, în fapt, etape sau componente
comportamental-atitudinale în dobândirea acestora. Pentru dobândirea abilităților
specifice, în programă sunt propuse exemple de activități de învățare care valorifică
experiența concretă a copilului și integrează strategiile didactice adecvate unor contexte
de învățare formale și non-formale.
Conținuturile, respectiv componenta dinamică a curriculumului, reprezintă
ansamblul valorilor ce sunt selectate și structurate în cunoștinte care duc la formarea
unor deprinderi, capacități, modele de acțiune și trăiri afective, în conformitate cu idealul
educațional al societății.
Sugestiile metodologice aduc în prim-plan un ansamblu de repere pentru o
învățare centrată pe elev. Acestea includ strategii didactice, recomandări privind
proiectarea activității didactice, precum și elemente de evaluare continuă.
Programa școlară Activități de autonomie personală și socială cuprinde totalitatea
activităților care vor duce la formarea unor abilități generale necesare pentru
dezvoltarea personală a copiilor preșcolari, în și prin familie, grădiniță și mediul social
apropiat.
În cadrul disciplinei, aceștia vor dobândi deprinderi și abilități de autonomie
personală și socială, după cum urmează:
 Deprinderi de autonomie personală specifice vârstei: deprinderi de
autoservire, deprinderi de igienă personală și colectivă, deprinderi de
adaptare la mediul familiar, abilități elementare de auto-protecție.
 Abilități de interacțiune socială în mediul familiar, specifice vârstei
preșcolare, în acord cu tipul și gradul de manifestare a dizabilității.

Programă școlară ACTIVITĂȚI DE AUTONOMIE PERSONALĂ ȘI SOCIALĂ -Învățământ special preșcolar 2

 Abilitatea unui copil de a se autoservi, autoîngriji și de a deveni independent de
adult în activitățile rutiniere specifice vârstei este considerata o bază importantă pentru
dezvoltarea celorlalte abilități (cognitive, sociale) și pentru formarea încrederii în sine.
Cu cât nivelul autonomiei sale este mai ridicat, cu atât mai capabil va deveni să își
asume inițiative, să își afirme preferințe, să accepte provocări și să găsească singur
strategii de rezolvare a problemelor situaționale cu care se confruntă. Din punctul de
vedere al educatorului și al părinților nu vorbim, desigur, de neglijarea nevoilor esențiale
ale copilului, menită să îl forțeze să se „descurce singur”, ci de un proces comun, dirijat
și interactiv de învățare, de crearea de ocazii pentru exersare, de o anumită atitudine
încurajatoare a acestora pentru a-l ajuta pe copil să devină, treptat, independent. De
fapt, esența autonomiei personale și sociale stă în conștientizarea faptului de a ști că se
poate descurca singur. Când copilul știe că poate, el este motivat să încerce, este
deschis la încercări repetate și este bucuros să reușească. Rolul educatorului este de a
îi facilita încercarea și a îi confirma și sărbători reușita.
Reperul fundamental în elaborarea programei disciplinei a constat în formularea
abilităților și a activitățior de sprijin ce îî permit copilului atingerea, la finalul ciclului
preșcolar, a unui nivel optim de funcționare cognitivă, socio-emoțională și a
comportamentelor adaptative în raport cu potențialul psihoindividual și cu nivelul de
manifestare a dizabilității sale. Programa este un răspuns la nevoile educaționale ale
preșcolarilor cu dizabilități înscriși în unitățile de învățământ preșcolar special,
facilitându-le acestora dezvoltarea biopsihosocială, în vederea unei cât mai bune
integrări sociale care să le asigure o viață autonomă și demnă. Ea se bazează pe
fundamentul teoretic potrivit căruia profilul de evoluție al copilului cu dizabilități este
unic, oferind un cadru de referință pentru atingerea scopurilor educaționale și de
reabilitare.
În contextul heterogenității extreme a categoriei de dizabilități căreia ne adresăm,
suprapusă peste unicitatea psihoindividuală, considerăm că programa propusă oferă
cadrului didactic posibilitatea să respecte ritmul copilului și să aleagă activitățile
acccesibile în funcție de potențialul acestuia, raportându-se permanent la zona proximei
dezvoltări. Cadrul didactic trebuie să abordeze conținuturile prin învățare diferențiată,
individualizată în forma Programelor de intervenție personalizate. Acest lucru este
posibil datorita structurării programei după principiul pașilor mici, al autonomiei
secvențiale în învățare cu posibilități de revenire și reluare, integrare și transfer. În acest
mod se asigură cuprinderea în program a tuturor preșcolarilor, dar și exersarea,
transformarea și întrepătrunderea interdisciplinară a conținuturilor, precum și
dezvoltarea abilităților cognitive, motrice, afective și sociale ale preșcolarilor cu
dizabilități.

Programă școlară ACTIVITĂȚI DE AUTONOMIE PERSONALĂ ȘI SOCIALĂ -Învățământ special preșcolar 3

Unități de competență:

1. Manifestarea unor deprinderi de autonomie personală

specifice vârstei

2. Manifestarea abilităților de interacțiune socială în

mediul familiar

Programă școlară ACTIVITĂȚI DE AUTONOMIE PERSONALĂ ȘI SOCIALĂ -Învățământ special preșcolar 4

ÎNVĂȚĂMÂNT SPECIAL PREȘCOLAR
Elemente de competență şi exemple de activităţi de învăţare
1. Manifestarea unor deprinderi de autonomie personală specifice vârstei
Elemente de competență Nivel I
1.1. Manifestarea - Exerciţii-joc de conștientizare a
deprinderilor de propriului corp şi a părţilor
autoservire componente
- Jocuri de percepere a pozițiilor
propriului corp în raport cu spațiul
înconjurător
- Exerciţii de asociere parte
corporală – funcţie fiziologică
- Acţiuni de conştientizare,
discriminare și exprimare a
trebuinţelor fiziologice primare
(foame, sete, somn, micţiune,
defecaţie, durere, disconfort) prin
metode de comunicare eficiente
(inclusiv TAC)
- Activități repetate de formare a
deprinderilor sfincteriene
- Exerciții-joc de dezvoltare a
motricității manuale grosiere și fine
(explorare cu degetele în procesul
de hrănire, umplere / golire /
turnare / aruncare / apucare etc.)
- Activităţi de formare a deprinderii
de masticaţie şi deglutiţie ƒ
Programă școlară ACTIVITĂȚI DE AUTONOMIE PERSONALĂ ȘI SOCIALĂ -Învățământ special preșcolar
Nivel II
Pe lângă activitățile menționate
la nivelul I, se vor realiza și:
- Identificarea și diferențierea
sinelui în raport cu altul,
diferențierea pe sexe
- Activități pentru încurajarea
exprimării
preferințelor,nevoilor,
dorințelor
- Activități rutiniere de
automatizare a depinderilor
sfincteriene, de alimentație,
confort fizic
- Activități de formare a
deprinderii de folosire a
veselei si tacâmurilor
(progresiv)
- Jocuri de exersare a
abilităților manuale
fundamentale implicate în
procesul de autoservire
- Jocuri de formare a
constructelor perceptiv-
motrice implicate în
autoservire, igiena personală,
5
Nivel III
Pe lângă activitățile
menționate anterior (nivel I și
II) sau dacă automatizările
au fost dobândite, se mai pot
realiza și:
- Jocuri de rol, jocuri cu
subiect din viața cotidiană
(servirea mesei, prepararea
unor gustări, la cumpărături,
etc.)
- Exerciţii-joc de acceptare a
diferențelor individuale
(preferințe)
- Diferențierea și sortarea
obiectelor vestimentare după
criterii date (sezon, sex,
utilitate, activitate)
 Elemente de competență Nivel I
- Activități repetate, cu caracter
progresiv, de formare, dezvoltare a
deprinderilor alimentare (utilizarea
paharului – cu două mâini, apoi cu
una -, a lingurii, etc.)
- Asociere segmente corporale –
obiecte vestimentare (prin acțiuni
de îmbrăcat/ dezbrăcat, încălţat/
descălţat)
1.2. Manifestarea unor - Activităţi de formare a deprinderilor
deprinderi de igienă de spălare a mâinilor şi feţei corect
personală și colectivă și la momentul potrivit, pieptănat,
spălarea dinţilor, folosirea
săpunului, prosopului, a batistei,
șervețelului, igiena folosirii toaletei
etc.
- Exerciții de recunoaștere a
obiectelor personale de igienă
- Jocuri de rol, jocuri cu subiect din
Programă școlară ACTIVITĂȚI DE AUTONOMIE PERSONALĂ ȘI SOCIALĂ -Învățământ special preșcolar
Nivel II Nivel III
îmbrăcat-dezbrăcat
- Activități repetate pentru
formarea, dezvoltarea și
automatizarea rutinelor de
somn și odihnă
- Recunoașterea obiectelor
vestimentare proprii, a
dulapului, a obiectelor
personale
- Exercitii-joc pentru formarea,
dezvoltarea și dobândirea
autonomiei la îmbrăcare
/dezbrăcare și
încălțare/descălțare (progresiv
- tragerea fermoarului, a
benzilor velcro, manipularea
capselor, a cataramelor,
legarea șiretului, încheierea și
descheierea la nasturi, poziția
corectă a hainelor, ținuta
îngrijită etc.)ƒ
Pe lângă activitățile Pe lângă activitățile
menționate la nivelul I, se vor menționate anterior (nivelul I
realiza și: și II) se mai pot realiza și:
- Activități rutiniere de igienă - Activități-joc pentru învățarea
personală pentru modului de păstrare a igienei
automatizarea deprinderilor obiectelor personale, a
- Exerciţii și jocuri pentru echipamentelor protetice
învățarea succesiunii pieselor (dacă este posibil)
vestimentare în îmbrăcare- - Activităţi rutiniere pentru
dezbrăcare automatizarea deprinderilor
6
 Elemente de competență Nivel I
viața cotidiană („La coafor”, „Baia
păpușilor”, etc)
1.3. Manifestarea unor - Exerciții-joc și materiale intuitive
deprinderi de adaptare la pentru formarea rutinelor
spațiul cunoscut (programul zilnic al grupei, rutinele
familiei, elemente de orientare
temporală și anticipație în raport cu
acestea)
- Exerciții-joc de încurajare a
alegerii (exprimarea opțiunii pentru
diverse alimente, jucării, activități
etc.)
- Exerciții-joc de formare a
autonomiei în orientarea spațială
(trasee în interiorul și curtea
grădiniței)
Programă școlară ACTIVITĂȚI DE AUTONOMIE PERSONALĂ ȘI SOCIALĂ -Învățământ special preșcolar
Nivel II
- Activități de igienă alimentară
elementară (ex.: spălatul
fructelor, folosirea șervețelului
etc.)
- Formarea abilităților de igienă
colectivă (duce mâna la gură
când tușește, strănută,
folosește batista, hârtia
igienică, aruncă la coșul de
gunoi, folosește doar
obiectele de igienă personale
etc.)
Pe lângă activitățile menționate
la nivelul I, se vor realiza și:
- Exerciții-joc de ordonare a
spațiului personal și colectiv
(strângerea jucăriilor,
aranajrea lor, împerecherea
șosetelor, a pantofilor, etc)
- Exerciții-joc pentru
automatizarea regulilor de
disciplină ale grupei (privind
comportamente dezirabile în
timpul activităților)
7
Nivel III
de igienă personală și
colectivă
- Jocuri de rol sau cu subiect
cotidian pentru formarea
unor abilități de igienă a
spațiului personal și al grupei
Pe lângă activitățile
menționate anterior (nivelul I
și II) se mai pot realiza și:
- Exerciții de ordonare și
aranjare a spațiului personal
și colectiv (ordonarea
camerei, aranjarea mesei,
sortarea jucăriilor, a cărților,
aranjarea patului, implicarea
copiilor în mici proiecte de
amenajare a spațiului etc.)
- Jocuri de rol și cu subiect
cotidian din activitățile
casnice
- Exerciții-joc pentru
automatizarea regulilor de
disciplină ale grupei (privind
deplasarea în spații formale,
grija față de persoane și
 Elemente de competență Nivel I
1.4. Manifestarea unor - Activități de formare a
abilități de auto-protecție independenței în deplasare (mers,
față de obiecte / situații alergare, oprire, urcarea /
periculoase coborârea scărilor etc.)
- Exerciții-joc de orientare în spațiul
cunoscut și evitare a situațiilor
posibil periculoase (balustrade,
ferestre, încuietori uși, etc.)
- Exerciții-joc de asigurare a
siguranței personale în deplasări
cu grupul
- Exerciții de învățare a unor
strategii de securitate personală
(recunoașterea pașaportului
personal, utilizarea lui, identificarea
și semnalizarea către adult a
evenimentelor conflictuale /
agresive din jur, etc.)
2. Manifestarea abilităților de interacțiune socială în mediul familiar
Elemente de competență Nivel I
2.1. Manifestarea - Activităţi compensatorii de
capacității de interacțiune identificare și diferențiere a
cu adultul persoanelor pe baza unor semne
specifice ale acestora (elemente
de identificare – pot fi indici
auditivi, tactili, olfactivi, gestuali,
etc.) – e.g. pentru preșcolarii cu
Programă școlară ACTIVITĂȚI DE AUTONOMIE PERSONALĂ ȘI SOCIALĂ -Învățământ special preșcolar
Nivel II
Pe lângă activitățile
menționate la nivelul I se vor
realiza și:
- Exerciții-joc de învățare a
alimentelor, de diferențiere a
obiectelor necomestibile de
cele comestibile
- Activități de cunoaștere a unor
aspecte din viața cotidiană
(programul grădiniței, rutina
familială) și de adaptare la ele
- Activități de automatizare a
siguranței personale în
orientarea și deplasarea în
spatiul grădiniței (interior și
exterior)
Nivel II
- Activităţi compensatorii de
identificare și diferențiere a
persoanelor pe baza unor
semne specifice ale acestora
(elemente de identificare – pot
fi indici auditivi, tactili, olfactivi,
gestuali, etc.) – e.g. pentru
8
Nivel III
obiecte, stil de viață, etc.)
Pe lângă activitățile
menționate anterior (nivell I
și II) se mai pot realiza și:
- Exerciții-joc de învățare a
alimentelor, de diferențiere a
obiectelor necomestibile de
cele comestibile
- Activități de deplasare și
cunoaștere a comunității
(numai sub supraveghere) și
învățare a unor strategii de
orientare în siguranță (reguli
de circulație elementare,
solicitarea ajutorului în
diferite situații, utilizarea
pașaportului personal, etc.)
Nivel III
- Activităţi compensatorii de
identificare și diferențiere a
persoanelor pe baza unor
semne specifice ale acestora
(elemente de identificare – pot
fi indici auditivi, tactili, olfactivi,
gestuali, etc.) – e.g. pentru
 Elemente de competență Nivel I
surdocecitate, TSA, anxietate
socială
- Jocuri cu oglinda, jocuri cu
obiecte, imagini, marionete
- Activități pentru cunoașterea
propriei persoane (nume, vărstă,
sex, obiect de referință sau
element de identificare)
- Activitați pentru cunoașterea și
identificarea familiei (componența,
numele părinților, fraților)
- Activități pentru cunoașterea și
identificarea personalului
grădiniței (nume sau element de
identificare)
- Activităţi de iniţiere a unor
interacţiuni copil-adult în
activitățile rutiniere
- Activități pentru încurajarea
inițiativei în interacțiunea copil-
adult
- Jocuri simbolice
- Jocuri de rol, jocuri cu subiect
cotidian, jocuri ce implică
așteptarea rândului etc.
2.2. Manifestarea - Activități pentru acceptarea și
capacității de interacțiune cunoașterea colegilor de la grupă
Programă școlară ACTIVITĂȚI DE AUTONOMIE PERSONALĂ ȘI SOCIALĂ -Învățământ special preșcolar
Nivel II
preșcolarii cu surdocecitate,
TSA, anxietate socială
- Activități pentru cunoașterea
propriei persoane (nume,
vărstă, sex, obiect de referință
sau element de identificare)
- Activitați pentru cunoașterea
și identificarea familiei
(componența, numele
părinților, fraților)
- Activități pentru cunoașterea
și identificarea personalului
grădiniței (nume sau element
de identificare)
- Activităţi de dezvoltare a unor
interacţiuni copil-adult în
activitățile rutiniere
- Jocuri simbolice, de rol, cu
subiect cotidian pentru
intuirea rolurilor și statusurilor
sociale (:familia, grădinița,
meserii, în vizită, etc.)
- Activități pentru încurajarea
inițiativei în interacțiunea
copil-adult
- Jocuri pentru învățarea
formulelor de salut, politețe și
adresare
- Activități pentru cunoașterea
copiilor de la grupă și de la
9
Nivel III
preșcolarii cu surdocecitate,
TSA, anxietate socială
- Activități pentru cunoașterea
propriei persoane,
autoapreciere pozitivă
- Activitați pentru cunoașterea
și identificarea familiei
(componența, numele
părinților, fraților)
- Activități pentru cunoașterea
și identificarea personalului
grădiniței (nume sau element
de identificare)
- Activităţi de dezvoltare a unor
interacţiuni copil-adult în
activitățile rutiniere
- Jocuri de rol, cu subiect
cotidian, jocuri sportive,
povești terapeutice, povești
„cu tâlc” etc.
- Activități pentru încurajarea
inițiativei în interacțiunea
copil-adult
- Activități repetate pentru
automatizarea utilizării
formulelor de salut, politețe și
adresare
Activități pentru întărirea
interacțiunilor sociale și a
 Elemente de competență Nivel I
cu copiii (nume, semn specific / obiect de
referință)
- Activităţi de identificare şi
diferenţiere a unor copii pe baza
unor semne specifice ale acestora
(semn specific / obiect de
referinţă)
- Activităţi de încurajare a
interacţiunii copil-copil în
activitățile educative (activități
interdisciplinare cu cele de
dezvoltarea comportamentelor
adaptative și ludice)
- Jocuri pentru învățarea formelor
de adresare (activități
interdisciplinare cu cele de
dezvoltarea comportamentelor
adaptative)
2.3. Manifestarea - Activități libere de socializare
capacității de interacțiune (plimbări, excursii, ateliere, sesiuni
cu mediul social familiar de joacă cu voluntari, ONG-uri,
etc., vizite tematice, acțiuni
comunitare – serbări, spectacole,
evenimente artistice și/sau
sportive cu comunitatea etc.)
- Jocuri de rol
- Jocuri cu subiect din viața
cotidiană
- Prezentarea unor modele
comportamentale pozitive (eroi
animați, personaje, dramatizări
Programă școlară ACTIVITĂȚI DE AUTONOMIE PERSONALĂ ȘI SOCIALĂ -Învățământ special preșcolar
Nivel II
celelalte grupe (nume, sex,
semn specific / obiect de
referință)
- Jocuri de recunoaștere
- Activităţi de încurajare a
interacţiunii și cooperării copil-
copil în activitățile educative
(activități interdisciplinare cu
cele de dezvoltarea
comportamentelor adaptative
și ludice)
- Jocuri pentru învățarea
formelor de adresare și a unor
strategii de relaționare
(activități interdisciplinare cu
cele de dezvoltarea
comportamentelor adaptative)
Pe lângă activitățile
menționate la nivelul anterior, anterior (nivelul I și II) se mai pot
se vor realiza și:
- Activităţi de învățare a rolurilor - Jocuri de rol, cu subiect
și statusurilor sociale (meserii,
roluri în grup în jocul frontal,
roluri în familie, grădiniță, etc.)
- Jocuri pentru promovarea
unor atitudini pro-ecologice
10
Nivel III
cooperării copiilor în grupul
restrâns și extins (activități
interdisciplinare cu cele de
dezvoltarea
comportamentelor adaptative)
- Jocuri pentru automatizarea
formelor de adresare și a
strategiilor de relaționare
(activități interdisciplinare cu
cele de dezvoltarea
comportamentelor adaptative
și ludice)
- Jocuri de rol, cu subiect
cotidian, jocuri sportive,
povești terapeutice, povești
„cu tâlc” etc.
Pe lângă activitățile menționate
realiza și:
cotidian, jocuri sportive,
povești terapeutice, povești
„cu tâlc” etc.
- Jocuri pentru acceptarea și
promovarea toleranței, a
respectului pentru diversitate,
a incluziunii sociale a tuturor
categoriilor de dizabilități,
- Jocuri și activități antibullying
 Elemente de competență Nivel I Nivel II Nivel III
etc.) pentru preșcolari
- Activități de socializare în
cadrul grupurilor de voluntari
(„prietenul mai mare”,
confecționare de produse și
participare la evenimente cu
scop caritabil, donare de
jucării etc.)

11
Programă școlară ACTIVITĂȚI DE AUTONOMIE PERSONALĂ ȘI SOCIALĂ -Învățământ special preșcolar
Conţinuturi

Domenii de conţinut Învățământ special preșcolar

Deprinderi de 1. Trebuințe fiziologice – conștientizare și exprimare (orice
autoservire modalitate de comunicare eficientă, inclusiv TAC – v.
Sugestii metodologice)
Schemă corporală
Imagine de sine
Structuri perceptiv-motrice
Abilități manuale fundamentale
Conduite motrice de bază
(conținuturi interdisciplinare cu domeniile Psihomotric, Limbaj
și comunicare, Cognitiv-experiențial)

2. Trebuințe fiziologice – satisfacere

Deprinderi sfincteriene
Deprinderi de alimentaţie:
• masticaţie și deglutiție;
• folosirea corectă a veselei și tacâmurilor (progresiv);
• servirea corectă a alimentelor (îndepărtarea ambalajelor, a
părților necomestibile, verificarea temperaturii alimentelor,
adaptarea la textura lor, etc.);
• folosirea şerveţelului.
Rutine de somn
Starea de sănătate și confort fizic (durere, oboseală,
disconfort senzorial, disconfort postural etc.)

3. Îmbrăcare/dezbrăcare și încălțare/descălțare
Asocierea obiect vestimentar – segment corporal
Cunoașterea obiectelor vestimentare
Ordinea corectă a îmbrăcării
Poziția hainelor (pe față / pe dos, față / spate, stâng / drept)
Îmbrăcare / dezbrăcare (progresiv): punerea / scoaterea
hainelor, manipularea fermoarelor, a benzilor velcro, a
cataramelor, capselor, legarea/dezlegarea nodului simplu,
încheierea/descheierea nasturilor mari etc.
Sortarea obiectelor vestimentare în funcție de:
- sezon
- sex
- activitate

Deprinderi de igienă Deprinderi de igienă personală și autoîngrijire:

personală și colectivă • spălarea mâinilor şi feţei;
• folosirea prosopului;
• perierea dinţilor;
• pieptănatul;
• folosirea corectă a toaletei;
• folosirea batistei;
• colaborare cu adultul la igiena obiectelor personale și a
dispozitivelor de protezare (ochelari, proteze auditive,
inhalatoare, dispozitive ortopedice etc.);
• colaborare cu adultul la îmbăiere;

12
Programă școlară ACTIVITĂȚI DE AUTONOMIE PERSONALĂ ȘI SOCIALĂ -Învățământ special preșcolar
 Domenii de conţinut Învățământ special preșcolar
• folosirea servețelelor igienice, etc.

Deprinderi de igienă colectivă:

• folosirea adecvată a coșului de gunoi
• igiena spațiului personal și al grupei
• igienă alimentară elementară
Deprinderi de adaptare Deprinderi de:
la spațiul cunoscut, • ordine a spațiului personal
familiar • ordine a spațiului colectiv
Aranjarea hainelor
Respectarea regulilor de disciplină ale grupei
Rutine / Orarul grupei:
• orientare temporală (zi / noapte, dimineață / prânz / seară,
calendar etc.) (conținut interdisciplinar)
• succesiunea evenimentelor
• capacități de anticipare în succesiunea evenimentelor
(reprezentări anticipative)
Încurajarea exprimării alegerii

Securitate personală / Independență și siguranță în deplasare și orientare în

auto-protecție spațiul grădiniței (interior și exterior)
Folosirea adecvată a resurselor și materialelor didactice
Locuri / situații periculoase sau generatoare de accidente –
identificare și evitare
Deplasarea cu grupul, în siguranță, în spații publice (în
parc, vizite, etc.)
Reguli de circulație elementare:
• deplasarea pe trotuar
• culorile semaforului și semnificația acestora
• „zebra” și semnificația acesteia
Utilizarea pașaportului personal
Solicitarea ajutorului
Situații de conflict / agresivitate - identificare și
semnalizarea lor către adult

Abilități de interacțiune Autoprezentare (nume, element de identificare, pașaport

socială personal, etc.) (v. Sugestii metodologice)

Interacțiune cu adultul:
• familia, personalul grădiniței
• roluri și statusuri sociale în microgrup (familie, grădiniță)
• date personale (nume), elemente de identificare
• reguli de comportament dezirabile (interdisciplinar cu
Activitățile de dezvoltare a comportamentelor adaptative)

Interacțiune cu copiii
• date personale (nume, sex, vârstă), elemente de
identificare
• reguli de comportament dezirabile (interdisciplinar cu
Activitățile de dezvoltare a comportamentelor adaptative)

13
Programă școlară ACTIVITĂȚI DE AUTONOMIE PERSONALĂ ȘI SOCIALĂ -Învățământ special preșcolar
 Domenii de conţinut Învățământ special preșcolar

Interacțiune cu mediul social familiar

• roluri și statusuri sociale în microgrup
• meserii
• reguli de comportament civilizat în spațiile publice
(interdisciplinar)

Formule de adresare și de politețe

Formule de salut
Atitudini pro-sociale (cooperare, respect pentru diversitate,
incluziune, ecologie, voluntariat)

Sugestii metodologice

Activitățile disciplinei Autonomie personală și socială sunt realizate de către

educator / institutor / profesor învățământ preșcolar / preprimar cu calificare în
psihopedagogia specială (1 post pe grupă – program normal, două posturi pe grupă –
program prelungit și săptămânal).
În organizarea și desfășurarea lor se va ține cont de particularitățile de vârstă,
dezvoltare psihoindividuală și specificul dizabilităților, în acord cu orarul grupei.
Dată fiind heterogenitatea extremă a dizabilităților cuprinse în sfera prezentei
programe, nu ne dorim ca demersul de organizare metodologică să devină unul
general, ci dimpotrivă, să oferim cadrului didactic o perspectivă aprofundată, structurată
progresiv, asupra strategiilor de intervenție compensatorie necesare dobândirii unor
abilități / deprinderi de autonomie personală și socială de către preșcolarii cu dizabilități.
Planificarea activităţilor în cadrul acestei discipline se face prin intermediul
planului de intervenţie personalizat (P.I.P.), elaborat în echipa multidisciplinară, în
colaborare cu părinții/aparținătorii.
Proiectarea curriculară a disciplinei Autonomie personală și socială presupune
formularea unor obiective pe termen lung (ciclu preşcolar) în acord cu domeniile de
competențe propuse prin prezenta programă, și a unor ținte pe termen scurt și mediu
(semestrial / anual), în funcție de ritmul de progres al copilului preșcolar și de prioritățile
sale de dezvoltare imediate și de perspectivă. Stabilirea priorităților în achiziționarea de
abilități / deprinderi reprezintă un element cheie pentru progres, și se face prin analiza
punctelor tari și a celor slabe în tabloul manifestării dizabilității copilului preșcolar.
Activitățile de Autonomie personală și socială includ atât activități frontale, de
tipul celor rutiniere pentru formarea deprinderilor de autoservire, autoîngrijire, siguranță
în mediul extern și socializare, cât și activități individuale sau frontale de învățare cu
caracter ludic, interdisciplinar realizate cu Activitățile ludice și cu Activitățile de
dezvoltare a comportamentelor adaptative. De asemenea, o puternică corelație
interdisciplinară se va face cu activitățile din domeniul psihomotric și din cel al limbajului
și comunicării, prin sincronizarea, în anumite puncte ale proiectării, a conținuturilor de
învățare, fapt ce justifică, o dată în plus, necesitatea abordării procesului de evaluare –
proiectare în echipă educațională multidisciplinară.
Durata activităţilor frontale este cea prevăzută în Planul-cadru de învățământ
pentru învățământul special preșcolar. Orientativ, durata activităților rutiniere este de
circa o oră, pentru a asigura stimularea tuturor copiilor, iar activităţile-joc de învățare

14
Programă școlară ACTIVITĂȚI DE AUTONOMIE PERSONALĂ ȘI SOCIALĂ -Învățământ special preșcolar
dirijată (individuale sau în grup mic) sunt de maximum o jumătate de oră, respectând
ritmul individual al fiecărui copil.
Evaluarea iniţială impune necesitatea unei evaluări totale pentru a identifica toate
lacunele de dezvoltare ale copilului şi nu doar „punctele forte” ale dezvoltării sale din
acel moment (Re)evaluarea programului are caracterul unei evaluări funcționale și se
face ori de câte ori situaţia o impune (de exemplu, dacă obiectivul a fost atins mai
repede sau dacă, dimpotrivă, se constată stagnare sau regres sau în cazul unei
schimbări în ordinea priorităților de dezvoltare ale copilului). Este posibil ca, deşi a ajuns
într-o anumită etapă, să nu-şi fi însuşit corect şi complet capacităţile premergătoare, iar
această situaţie să favorizeze învăţarea deficitară şi regresul, ori de câte ori se
întrerupe desfăşurarea acelor activităţi (de exemplu, în vacanţe). Evaluarea continuă
are caracter formativ, servind drept reper pentru proiectarea nivelului funcțional superior
și se realizează preponderent prin strategii de evaluare funcțională, prin observație și
probe de lucru (produsele activității, fișe de lucru, mijloace tehnice de înregistrare a
progresului, etc.).
Totodată, facem precizarea că programa este structurată progresiv, de la nivelul
zero (lipsa oricărei manifestări de autocunoaștere și autoexprimare) până la un nivel
considerat oportun pentru preșcolarul cu dizabilități ușoare sau chiar cel tipic, pentru a îi
asigura acestuia abilitățile și deprinderile de autonomie personală și socială necesare.
Nivelurile I, II, III au un caracter orientativ. Structura programei reprezintă un reper și nu
o limită de încadrare a achizițiilor copilului preșcolar cu dizabilități. Cadrul didactic are
libertatea de a selecta conținuturile și activitățile pe care le consideră utile în raport cu
potențialul psihoindividual la copiilor, cu specificul de vârstă și nivelul de dezvoltare al
grupei și cu tipul și gradul de manifestare a dizabilităților și a proceselor compensatorii.
Programa permite astfel reveniri, reluări, selectări, adăugări de conținuturi și activități,
dacă situația o cere (e.g. cazuri de preșcolari cu dizabilități, dar cu potențial înalt pe
anumite paliere).
Abordarea graduală a activităților de învățare din sfera Autonomiei personale și
sociale este un element cheie al reușitei. Cadrul didactic trebuie să ia în considerare
faptul că, posibil, unii copii au fost abordați hiperprotector în familie și nu sunt obișnuiți
să își testeze spontan capacitățile în sfera autonomiei. De aceea, copilul nu trebuie să
se confrunte cu o schimbare bruscă de abordare a satisfacerii nevoilor sale de confort.
El trebuie încurajat să preia inițiativa, să își dorească să realizeze sarcini de autoservire
în mod autonom, printr-o abordare ludică a procesului de formare de deprideri. Trebuie
să ne asigurăm, în primul rând, că el cunoaște și recunoaște elementele de schemă
corporală, că are imaginea de sine formată și deține capacitatea de a și-o exprima
printr-o modalitate de comunicare, oricare ar fi aceasta. A începe activitățile de învățare
a satisfacerii nevoilor primare, a hrănirii, a elementelor primare de igienă, de siguranță
personală, de interacțiune socială, în absența imaginii de sine sunt acțiuni neproductive,
care generează o învățare destructurată. Dar probabil cel mai dăunător efect este
diminuarea, în timp, a inițiativei și a motivației copilului pentru încercare și reușită, cu
impact devastator, pe termen lung, asupra imaginii de sine și a dezvoltării unei
personalități armonioase.
Activitățile de autonomie personală și socială sunt activități care fac parte din
dezvoltarea firească a copilului și nu trebuie forțate sau încadrate în termene, ci doar
repetate, exersate și perfecționate cu răbdare și încurajări, atât în grădiniță, cât și în
familie, și recompensate prin strategii ce stimulează dorința de autonomie a copilului.
Ritmul de achiziționare a deprinderilor de autonomie personală și socială este unic, la
fel ca și copilul, și se sincronizează cu potențialul său, cu capacitățile motrice, cognitive,
cu temperamentul, cu nivelul înnăscut de interes și curiozitate față de lume și cu
capacitățile sale de reglaj voluntar, de asemenea în formare.

15
Programă școlară ACTIVITĂȚI DE AUTONOMIE PERSONALĂ ȘI SOCIALĂ -Învățământ special preșcolar
 Un punct important al intervenţiei îl reprezintă activitatea în echipă a
specialiştilor, precum şi colaborarea cu părinţii şi consilierea acestora, implicarea
directă a lor în munca efectivă cu copilul, nu doar în calitate de observatori, ci şi de
participanţi activi. Numai astfel se poate asigura continuitatea programului şi se pot
pune bazele unei învăţări autentice şi eficiente

Prezentăm mai jos o listă de instrumente și strategii de lucru ce pot fi utilizate în

fazele incipiente ale formării abilităților de autoservire, igienă, autoîngrijire, siguranță și
autonomie socială, la toate categoriile de preșcolari cu dizabilități.
 Obiectele de referință (OR) și pictograme – reprezintă acele obiecte (sau
imagini, în cazul pictogramelor) care simbolizează și reprezintă o activitate
particulară, având o funcție referențială. Ele sunt tangibile și oferă
modalități concrete de a anticipa evenimente și activități, oferind totodată
și oportunități de a reactualiza evenimentele și activitățile care au avut loc.
OR și pictogramele pot fi utilizate pentru elaborarea orarelor, pentru
semnalizarea rutinelor ce urmează să se desfășoare, sau ca prompt vizual
cognitiv pentru reactualizarea unor informații, a ordinii unor rutine (e.g.:
săpun – prosop – periuță de dinți).

 Elemente de identificare / indici personali – sunt similare OR mai sus

amintite, dar fac referire la cunoașterea / recunoașterea unor persoane.
Elementele de identificare pot fi de diverse tipuri, în funcție de
disponibilitățile senzorial-perceptive ale copiilor cu care lucrăm (e.g.: un
anumit parfum, o brățară purtată mereu pentru recunoaștere, un element
fizionomic caracteristic – părul lung, cârlionțat, persoana blondă etc,
semnalizate prin diferite modalități de comunicare non-verbală sau verbală
eficiente). Pentru a desemna elemente de identificare, se aleg accesorii,
obiecte de imbrăcăminte, trăsături fizionomice pe care copilul le-a
remarcat și pe care este obișnuit să le manipuleze. De asemenea se pot
introduce semnale (un anumit tip de mângâiere, un anumit sunet, etc.).

 Pașaportul personal – așa cum îl descrie numele, reprezintă o replică

educațională a documentului menționat, așadar un instrument tip „carnețel
de buzunar” ce conține elemente de identificare ale posesorului
(fotografie, nume, vârstă, numele și telefonul persoanei de contact, câteva
mențiuni legate de dificultățile cu care se confruntă, medicație, strategii de
calmare, obiecte / melodii preferate etc.). Reprezintă un instrument
compensator pentru auto-prezentare și asigurarea securității personale a
copilului cu dizabilități în activitățile de socializare.

 Tehnici alternative de comunicare (TAC) – reprezintă totalitatea

modalităților de comunicare alternativă, non-verbale și verbale, de la
acțiuni de manipulare tip „mână pe mână”, „mână sub mână”, acțiuni
indicative, indici contextuali, PCS, PECS, simboluri Widgit, aplicații IT
pentru comunicare augmentativă și alternativă, limbaje mimico-gestuale,
sisteme de comunicare derivate (Makaton, Signalong), până la sisteme
verbal-orale, incluzând modalitățile de comunicare proprii copilului (create
de acesta).

 Etapele interacțiunii – reprezintă un reper important atunci cănd

structurăm o activitate de învățare de la punctul zero. Mulți copii pot
prezenta defensă tactilă sau refuz al interacțiunii, pe fondul unor dificultăți

16
Programă școlară ACTIVITĂȚI DE AUTONOMIE PERSONALĂ ȘI SOCIALĂ -Învățământ special preșcolar
 de procesare senzorială. Etapele structurării unei interacțiuni, cu obiecte
sau persoane, pot fi descrise, progresiv, astfel: 1. rezistență activă
(împotrivire fizică, respingere, se îndepărtează de sursa de stimulare) – 2.
rezistență pasivă, tolerare (ignorare, lipsă de reacție și de răspuns față de
sursa de stimulare) – 3. acceptare și imitare în co-acțiune (imită mecanic)
– 4. cooperare (participă activ, imită, cere desfășurarea acțiunii, cere
repetarea ei) – 5. preluarea inițiativei (solicită, conduce acțiunea, impune
reguli noi, etc.). Tranziția copilului prin aceste etape (indiferent de punctul
de pornire) este influențată de atitudinea de încurajare a formării și
exprimării sinelui, precum și de existența unui climat confortabil, stimulativ
și reactiv.

 Etapele dobândirii autonomiei:

o trezirea interesului – se realizează prin strategii progresive de
interacțiune și stimularea explorării în derularea activităților
rutiniere, realizate de către adult, la care copilul este incurajat să
colaboreze. Cele mai frecvente strategii de încurajare sunt cele
„mână pe mână” (adultul pune mâna sa peste cea a copilului și o
dirijează în efectuarea unor acțiuni), „mână sub mână” (adultul
pune mâna copilului peste a sa în timp ce efectuează diferite
acțiuni).
o co-acțiunea – constă în realizarea simultană a acelorași acțiuni,
descompuse în segmente cât mai simple pentru a facilita imitarea
independentă a acestora de către copil.
o promptarea / îndrumarea – reprezintă acțiunea de sistare a imitării
propriu-zise, substituind-o cu utilizarea unor „prompturi”. Promptul
este descris în literatura de specialitate drept „un ajutor minim, dar
suficient, dat copilului pentru ca acesta să finalizeze corect
sarcina”. Cele mai frecvent utilizate prompturi sunt cele vizuale
(fixarea privirii pe răspuns, folosirea unui stimul vizual pentru a
sugera răspunsul – imagini, fotografii, etc.), verbale (modularea
vocii, accentuarea răspunsului dorit, îndrumări verbale, formularea
de întrebări de suport, de rememorare, etc.), gestuale (un gest
evocativ, acțiune indicativă, un început de gest reproductiv, etc.)
sau prompturi fizice (manipulare, imitație, care presupun, în esență,
reluarea etapelor menționate anterior, în sens regresiv).
Promptările pot fi utilizare în orice combinație și în orice cantitate,
până la obținerea reușitei sarcinii.
o reducerea progresivă a frecvenței, numărului și tipului de prompturi
până la realizarea independentă, corectă, a sarcinilor
o repetarea, exersarea și automatizarea realizării corecte a sarcinilor.

17
Programă școlară ACTIVITĂȚI DE AUTONOMIE PERSONALĂ ȘI SOCIALĂ -Învățământ special preșcolar
Bibliografie:

 Bocoş, M., Catalano, H., Avram, I., Someşan, E. (coord.), (2009). Pedagogia
învăţământului primar şi preşcolar. Instrumente didactice, Editura Presa
Universitară Clujeană, Cluj-Napoca;
 Breben, S., Ruiu, G., Fulga, M., Tuturugă, M., (2005). Mediul educaţional în
grădiniţă, Editura Reprograph, Craiova;
 Buică, C. B. (2004). Bazele defectologiei. Ed. Aramis, București
 Ciolan, L. (2008). Învățarea integrată: Fundamente pentru un curriculum
transdisciplinar. Iași: Polirom;
 Cucoș, C. (coord.), (2009). Psihopedagogie pentru examenele de definitivare și
grade didactice. Iaşi: Polirom;
 “Curriculum pentru învățământul preșcolar (3 – 6/7 ani)” (2008). Bucureşti:
Ministerul Educaţiei, Cercetării și Tineretului;
  “Curriculum pentru grupele /grădinițele pentru copii cu deficiențe grave,
profunde sau asociate prin alternativa educațională de pedagogie curativă”
(2008). București: Bucureşti: Ministerul Educaţiei, Cercetării și Tineretului;
 „Curriculum pentru copiii cu deficienţe (dizabilităţi) severe şi profunde.
(Editată sub egida Reprezentanţei UNICEF în România şi a Asociaţiei RENINCO
România)” (2002), Bucureşti;
  „Curriculum pentru grupele / clasele de surdocecitate / deficienţe
multisenzoriale” (2008). Bucureşti: Ministerul Educaţiei, Cercetării și Tineretului;
 Gherguț, A. (2005). Sinteze de psihopedagogie specială, Ed. Polirom, Iași;
 Gherguţ, A. (2006). Psihopedagogia persoanelor cu cerinţe speciale. Strategii
diferenţiate şi incluzive în educaţie. Editura Polirom, Iaşi;
 Gherguț, A., Frumos, L. Raus, G. (2016). Educația specială. Ghid metodologic,
Ed. Polirom, Iași;
 Glava, A., Glava, C., (2002). Introducere în pedagogia preşcolară, Editura Dacia,
Cluj-Napoca;
 Glava, A., Pocol, M., Tătaru L., (2009). Educaţia timpurie. Ghid metodic pentru
aplicarea curriculumului preşcolar, Editura Paralela 45, Piteşti;
 Ionescu, M. (coord.), (2010). Repere fundamentale în învățarea și dezvoltarea
timpurie a copilului de la naștere la 7 ani. București: Vanemond;
 Kolumbus, E.S., (1998). Didactica preşcolară (“Is it tomorrow yet?” – titlu original,
traducere în limba română de Magdalena Dumitrana), Editura V&I Integral,
Bucureşti;
 Manolescu, M., (2004). Curriculum pentru învăţământul primar şi preşcolar.
Teorie şi practică, Editura Credis, Bucureşti;
  „Material orientativ pentru stimularea dezvoltării copilului de la naștere la 3
ani” (2008). București, Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului;
 McInnes, J. M., Treffry, J. (f.a.). Copilul cu surdocecitate – ghid de dezvoltare.
București, Ed. Semne;
 Muşu Ionel, Taflan Aurel (coord.), (1997). Terapia educaţională integrată, Editura
Pro Humanitate, Bucureşti;
 Păun, E., Iucu, R. (2002). Educaţia preşcolară în România, Editura Polirom, Iaşi;
 Popovici, D. ( 2005).Terapii ocupaționale pentru persoane cu deficiențe, Ed.
Muntenia; Constanța;
 Preda V., (2002). Psihopedagogia intervenţiei timpurii la deficienţii vizuali, PUC,
Cluj Napoca;
 Radu Gh., (1999). Psihopedagogia dezvoltării şcolarilor cu handicap, Editura
Didactică şi Pedagogică Bucureşti;

18
Programă școlară ACTIVITĂȚI DE AUTONOMIE PERSONALĂ ȘI SOCIALĂ -Învățământ special preșcolar
  Radu Gh. (2001). Psihologie şcolară pentru învăţământul special. Sinteze,
Editura Fundaţiei Humanitas, Bucureşti;
 Roșan, A. (2015). Psihopedagogie specială. Modele de evaluare și intervenție,
Ed. Polirom, Iași;
 Stilmann, R. (2010). Instrumente de evaluare a copiilor cu deficiențe senzoriale
multiple. Scalele Callier-Azusa (trad. rom. şi adapt.). București: Semne;
 Stănică I., Muşu I., Popa M., Popovici D. V., Rozorea A. (1997). Psihopedagogia
specială - Deficienţa senzorială, Pro Humanitate, Bucureşti;
 Ştefan M. (1981). Educarea copiilor cu vedere slabă, Bucureşti, Editura Didactică
şi Pedagogică;
 Ștefan, C.A., Kallay, E. (2011). Dezvoltarea competențelor emoționale și sociale
la preșcolari. Ghid practic pentru educatori, Ed. ASCR, Cluj-Napoca;
 Verza, E., Verza E. F. (coord.) (2011). Tratat de psihopedagogie specială, Ed.
Universității din București, București;
 Vrăsmaș E. (1999). Educația copilului preșcolar – Elemente de pedagogie la
vârsta timpurie. Ed. Pro Humanitate, București;
 Tomşa, Gh., Oprescu, N., (2007). Bazele teoretice ale psihopedagogiei
preşcolare, Editura V&I Integral, Bucureşti;
 Voiculescu, E., (2001). Pedagogie preşcolară, Editura Aramis, Bucureşti;
 Vraşmaş, E., (coord.), (2010). Premisele educaţiei incluzive în grădiniţă, Editura
Vanemonde, Bucureşti.

Grup de lucru

- Liana Maria MITRAN, Coordonator Ministerul Educației Naționale

- Romeo Adrian COZMA, Inspectoratul Școlar al Municipiului București

Nume, prenume Instituţie de apartenenţă

Buică Belciu Oana Grădinița Specială pentru Hipoacuzici nr. 65 București
Marin Monica Grădinița Specială pentru Hipoacuzici nr. 65 București
Doru Monica Școala Gimnazială Specială „Constantin Păunescu” București
Radu Nicoleta Mihaela Școala Gimnazială Specială „Sfântul Nicolae” București
Vlad Ioana Raluca Școala Gimnazială Specială „Sfântul Nicolae” București

19
Programă școlară ACTIVITĂȚI DE AUTONOMIE PERSONALĂ ȘI SOCIALĂ -Învățământ special preșcolar